Pretenții răspundere civilă contractuală.

Decizie 412 din 16.04.2019


Pretenții răspundere civilă contractuală.

Prezumția de lucru judecat a hotărârii prin care s-a respins cererea pârâtei de rezoluțiune a contractului încheiat între părți pentru neexecutarea în mod corespunzător a obligațiilor asumate de către reclamantă.

 Decizia nr. 412/16.04.2019

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal reclamanta SC E.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta comuna G. prin Primar, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 48.000 lei, reprezentând preţul contractului de prestări servicii nr. 7327/26.10.2015, exprimată şi în factura fiscală nr. 401/28.11.2016, la plata penalităţilor de întârziere pentru neplata la timp a preţului contractului , în cuantum de 0,1 % din valoarea debitului pentru fiecare zi de întârziere , începând cu data de 14.12.2016 şi până la achitarea integrală, penalităţile datorate până la data formulării acţiunii, respectiv 10.01.2017, fiind în sumă de 18.624 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1080/05.12.2018  a Tribunalului  Galaţi s-a admis acțiunea şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 48.000 lei către reclamantă, reprezentând preţul contractului de prestări servicii nr.7327/26.10.2015, conform facturii fiscale nr.7327/26.10.2015, precum şi la plata penalităţilor de întârziere contractuale în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate începând cu data de 14.12.2016 şi până la data plăţii integrale a debitului.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Între reclamanta SC E.P. SRL, în calitate de prestator şi pârâta  comuna G., în calitate de achizitor, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 7237/26.10.2017, având ca obiect realizarea unui proiect tehnic-studiu fezabilitate pentru înfiinţarea sistemului public de apă uzată comuna G. (f.8-11).

Preţul convenit de părţi, potrivit art. 5 din contract, a fost de 40.000 lei + TVA, preţ ce trebuia plătit la 15 zile după emiterea facturii, conform art. 6 pct.6.3.

La data de 28.11.2016, reclamanta a emis factura nr. 401/2016 în sumă totală de 48.000 lei, din care 8.000 lei reprezintă TVA (f. 12) şi tot la aceeaşi dată societatea a notificat pârâta, aducându-i la cunoştinţă valoarea creanţei în sumă totală de 48.000 lei care trebuia achitată în termen de 15 zile (filele 13-14).

Prin sentinţa civilă nr.423/2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr...../121/2017 şi rămasă definitivă prin decizia nr.1773/27.09.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă cererea pârâtei de rezoluţiune a contractului nr.7237/26.10.2015, pentru  neexecutarea în mod corespunzător a obligaţiilor asumate de către reclamantă.

A reţinut Tribunalul că Studiul de Fezabilitatea efectuat de către pârâtă a fost executat şi că pârâta, în niciun moment, nu a solicitat refacerea studiului şi îmbunătățirea acestuia, iar terţul O.C. a formulat aprecieri, fără a propune soluţii diferite faţă de cele reţinute de către reclamantă, rezultând, astfel, că nu a existat o încălcare a contractului de către reclamantă.

Rezultă, deci, cu autoritate de lucru judecat, faptul că reclamanta şi-a executat propriile obligații contractuale, fără ca pârâta să procedeze în mod similar, astfel încât cererea de obligare a acesteia din urmă la plata preţului convenit apare ca fiind întemeiată.

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere solicitate, se constată că, la data de 28.11.2016, pârâta a fost notificată de către societatea creditoare cu privire la suma datorată (f. 13-14), adresă ce are valoarea unei puneri în întârziere anterioară pornirii procesului, motiv pentru care tribunalul va obliga debitoarea şi la plata penalităţilor de întârziere contractuale în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate începând cu data de 14.12.2016 şi până la data plăţii integrale a debitului.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs parata Comuna G.  criticând-o ca fiind nelegală în baza art. 488 pct. 8 C.proc.civ.

Recurenta a precizat că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1470 şi 1171 Cod civil  întrucât neexecutarea culpabilă şi însemnată a obligaţiei de predare a unui SF în conformitate cu normativele în vigoare la data încheierii contractului (26.10.2015) atrage neplata contractului cu executare dintr-odată (uno ictu) nr. 7237/2015.

Astfel, recurenta a susţinut că studiul de fezabilitate privind înfiinţarea de reţea de apă potabilă şi apă uzată, satele B. şi P., comuna G nu respectă prevederile din NP MDRAP nr. 133/2013 „Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor" întrucât:

1. La f 6 din cadrul SF-ului erau prevăzute cişmele pentru populaţie, iar normativul P66/2001 care reglementa folosirea acestora a fost abrogat în 2013.

În prezent, distribuţia către consumatori nu se mai face prin cişmele stradale, ci prin branşamente către fiecare consumator care permit o contorizare a consumului de apa de către operator.

La baza proiectului a stat o legislaţie abrogată, propunându-se astfel echipamente ce nu se mai folosesc în cadrul sistemelor de alimentare cu apă pentru populaţie (cişmele). Achiziţia acestora având ca sursă de finanţare fonduri publice, ar fi fost ilegală.

2.Conform standardului nr.1343/2006, norma de apă care trebuie dimensionată per om este între 100-120 l/om, iar în cadrul SF-ului a fost cuprinsă o valoare între 50-80 l/om.

Tot datorită utilizării unei legislaţii abrogate, în final, apa pentru populaţie ar fi fost insuficientă. Consumul de apă ar fi trebuit să se facă porţionat, cu raţia, după un anumit program de consum.

3.La f.10 SF, în gospodăria de apă nu este prevăzută pompa de incendiu şi generator.

4.La f. 12 şi 13 SF, conform NP 133/2013, orice autoritate are obligaţia să prevadă hidranţi la 100 m, iar conform SF-ului, în lucrare sunt cuprinşi 4,4 km, pentru care au fost prevăzuţi doar 14 hidranţi.

Tot datorită utilizării unei legislaţii abrogate, hidranţii pentru stins incendiul, ar fi fost insuficienţi ca şi număr, în cazul în care proiectul ar fi fost implementat în forma SF, sistemul de alimentare cu apă nu ar fi primit aviz ISU, aviz care se emite la punerea în funcţiune.

5.La f 11 SF, pentru sistemul de alimentare cu apa s-a prevăzut conducta de alimentare cu apa cu diametrul De 63 mm (L=6359ml), conducta care nu poate duce un incendiu de 5 l/s, implicit conducta pe care nu se pot amplasa hidranţi. Conducta a fost estimată în devize în metri liniari, nefiind luate în calcul şi alte lucrări necesare, astfel că 28 euro/metru liniar este o valoare subevaluată pentru o asemenea lucrare (aceasta fiind mai aproape de 60-70 euro/ metru liniar).

6.Dimensionarea reţelei de alimentare cu apă s-a realizat conform SR 1343-1, respectiv tabel 1 in funcţie de gradul de dotare cu instalaţii de apa rece, calda si canalizare, dar ţinând cont că dimensionarea se face pentru perspectivă, ar fi trebuit să se presupună că pe viitor toţi consumatorii vor avea instalaţii interioare de apă caldă şi rece şi astfel debitul specific pentru nevoi gospodăreşte trebuia luat uniform pe întreaga localitate.

Sumele necesare construirii alimentării cu apă şi canalizării sunt insuficiente decât pentru achiziţionarea conductei. Astfel, nu rămân bani şi pentru săpat tranşee în vederea montării conductei şi nici pentru acoperit tranşeea după montarea conductei în pământ.

7. În SF nu au fost prevăzute racorduri pentru reţeaua de canalizare.

Ca atare, având în vedere faptul că, contractul de prestări servicii de specialitate prevede oferirea de servicii de proiectare pentru o investiţie publică, la standardele şi după o legislaţie în vigoare la data semnării contractului iar serviciile prestate şi furnizate nu au respectat legislaţia în vigoare, nu au respectat cerinţele minime de calitate (impuse de Legea 10/1995 actualizata), nu au respectat cerinţele investitorului MDRAP, prin urmare nu au respectat condiţiile contractuale (acest fapt fiind dovedit si de SC AC Galaţi, operatorul regional ce ar fi preluat aceasta investiţie In administrare, şi de un alt profesionist SC OC SRL care a concluzionat ca deficientele relevate fac nefuncţională şi sub-bugetată investiţia interdependentă (sistem de apă şi canalizare), rezultă că se impune admiterea recursului, casarea Sentinţei nr. 1080/2018 şi în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată de plată a contractului public nr. 7237/2015 ca urmare a neefectuării unui SF adecvat legislaţiei în vigoare.

Intimata reclamantă SC EP SRL a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea  recursului pentru neîncadrarea argumentelor invocate de recurentă  printre cele enumerate limitativ menţionate de art. 488 N.C.proc.civ.

Totodată a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât argumentele invocate de recurentă în sprijinul recursului au fost deja invocate în faţa instanţei de fond, precum şi în faţa instanţelor de judecată, care au soluţionat definitiv dosarul nr. ../121/2017, aflat pe rolul Tribunalului Galaţi şi, ulterior, a Curţii de Apel Galaţi.

În cadrul procedurii derulate în această cauză în faţa Tribunalului Galaţi, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. ../121/2017.

Motivul a fost acela că obiectul dosarului nr. ../121/2017 a constat în solicitarea pârâtei de reziliere a contractului de prestări servicii, al cărui preţ este solicitat în prezenta cauză.

În cadrul dosarului nr. ../121/2017, pârâta a prezentat aceleaşi pretinse argumente privind executarea neconformă a obligaţiilor contractuale din partea intimatei, instanţele de judecată constatând în mod definitiv că nu există neexecutări culpabile ale intimatei.

Astfel fiind, a intrat în puterea lucrului judecat faptul că intimata şi-a executat obligaţiile asumate conform Contractului de prestări servicii nr. 7327/26.10.2015 şi, ca atare, pârâta este obligată să achite preţul contractului.

Mai mult, pârâta a recunoscut de două ori pretenţiile intimatei, atât în cadrul dosarului nr. ../121/2017, aflat pe rolul Tribunalului Galaţi, având ca obiect cerere de emitere a unei ordonanţe de plată pentru plata preţului aceluiaşi contract, precum şi în cadrul acestui dosar.

Din verificarea motivelor indicate de către recurenta pârâtă, Curtea constată că,  aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 1470 şi 1171 Cod civil, se încadrează în motivul  de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C.proc.civ., astfel încât excepţia nulităţii recursului urmează să fie respinsă ca nefondată.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate, conform art. 488 pct. 8 N.C.proc.civ. Curtea constată următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 431 alin. 2 din N.C.proc.civ. oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În cazul prezumţiei de legale de lucru judecat nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient să fie în judecata anterioară, să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile art. 430 alin. 2 N.C.proc.civ.

Astfel, Curtea constată că în cuprinsul considerentelor decisive ale deciziei nr. 1733/27.09.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. ../121/2017 s-a reţinut  cu autoritate de lucru judecat că: 

-  „studiul de fezabilitatea efectuat de către pârâtă a fost executat”;

- „studiul de fezabilitate este unul conform.  Din avizul eliberat de operatorul de apă, Apă Canal SA, nu rezultă că studiul întocmit de intimată  nu este apt de pus în aplicare;

-„nu se poate concluziona în sensul neîndeplinirii obligaţiei contractuale a  contractului sau a neîndeplinirii unei părţi semnificative de natură a interveni rezoluţiunea, deoarece recomandările nu înseamnă că soluţia propusă prin studiu este una greşită, ci doar că există variante alternative de care părţile pot ţine seama la momentul efectuării lucrării;”

-„din ansamblul argumentelor coroborate cu materialul probator rezultă că nu a existat o încălcarea a clauzelor contractului în sensul solicitat de recurenta-reclamantă”;

- „modificarea soluţiilor tehnice cu altele nu constituie o neexecutare a contractului încheiat între părţi, în condiţiile în care aşa cum s-a reţinut intimata si-a executat obligaţia de a efectua şi preda studiul de fezabilitate, pe care recurenta l-a recepţionat fără obiecţiuni”.

Astfel, Curtea constată că problema îndeplinirii  obligaţiei reclamantei de a preda către pârâta studiul de fezabilitate executat conform contractului de prestări servicii nr. 7327/26.10.2015 a fost tranşată definitiv prin decizia  nr. 1733/27.09.2018 pronunţată de Curtea de Apel  Galaţi în dosarul nr. ../121/2017, astfel încât, instanţa învestită cu judecarea prezentei cauze nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, care constituie o  premisă demonstrată  de la care trebuie să pornească şi pe care nu o  poate ignora.

În consecinţă, instanţa de recurs reţine că în mod legal prima instanţă  a constatat obligaţia pârâtei comuna G de a plăti preţul convenit în contract precum şi penalităţile de întârziere conform dispoziţiilor art. 1270 Cod civil, art. 1350 şi 1538 Cod civil şi art. 11.2 din contractual de prestări servicii.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 alin. 1 Cod proc. civ.  şi art. 488 pct. 8 Cod proc. Civ., va respinge excepţia nulităţii recursului, ca nefondată şi, va respinge recursul ca nefondat.