Revendicare imobiliară. Rectificare filă cf

Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrată sub nr. X  la data de 06.06.2014, reclamantul A.R.C. a chemat în judecată pârâţii D.I., D.C.M. şi D.G.E. pentru revendicare imobiliară prin care solicită  să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul situat  în com. X, jud. Mehedinţi, în suprafaţă de 207 mp înscris în CF  fila 50052 a loc. X, nr. cadastral 55/1., precum şi rectificarea  CF prin care solicită radierea  notării suprapunerii imobilului înscris  în cartea funciară a sa cu imobilul înscris în CF nr.50447 X.

În motivare arată că în anul 2009 a cumpărat  un teren intravilan situat în X în suprafaţă de 207 mp înscris în CF  nr.50052 a loc. X, nr cadastral 55/1.

Mai arată că, deşi la momentul intabulării dreptului de proprietate  la OCPI nu apăreau înscrieri  privitoare la sarcini şi intabularea dreptului său de proprietate s-a efectuat fără  a exista o suprapunere, prin comunicarea transmisă de OCPI Mehedinţi în data de 21.09.2010, i s-a adus la  cunoştinţă faptul că în urma unor verificări  efectuate în teren s-a constatat o suprapunere  de teren respectiv imobilul  cu nr. cadastral 50447 se suprapune  cu imobilul  cu nr cadastral 55/1 în cartea funciară sub nr.50052.

Prin aceiaşi adresă, arată că  se menţionează  faptul că  proprietarul  ce deţine suprafaţa de teren care se suprapune cu  a sa este numitul D.L., decedat, moştenitorii acestuia fiind reclamanţii indicaţi.

Precizează că în ceea ce priveşte capătul doi din cerere prin care solicită rectificarea cărţii funciare şi radierea notării suprapunerii imobilului înscris în CF  a sa privind imobilul înscris în CF 50052, precizează faptul că  deşi iniţial i s-a intabulat  dreptul de proprietate  în cartea funciară fără a exista suprapunere, ulterior s-a constatat o suprapunere a imobilului său cu imobilul  pârâţilor, o situaţie total nefirească şi care îi aduce grave prejudicii privind întinderea  dreptului său de proprietate.

În dovedire a depus certificat de informare privind avantajele medierii, CI reclamant şi pârâta D.I., certificat deces seria DZ nr.472589, contract de vânzare cumpărare nr.1326/01.06.2009, încheiere CF 2015 cf, încheiere nr.244,extras CF 50052, încheiere nr.3916, extras CF 50052.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 257 lei.

Legal citaţi, pârâţii au depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat  a se constata nulitatea  absolută a contractului  de vânzare cumpărare  nr.1326/2009 şi efectuarea corecturilor de rigoare în ceea ce priveşte regimul de carte funciară aferent imobilului.

Au mai arătat că  acest teren a fost proprietatea  exclusivă a  bunicului, respectiv socrul  lor D.I., iar în urma decesului acestuia dreptul revenind autorului lor D.L..

Ca atare, arată că acesta s-a comportat  ca un adevărat proprietar, plătind taxele şi impozitele aferente anulate, a împrejmuit terenul şi l-a  deţinut în mod  constant şi neîntrerupt.

Precizează că la data decesului lui D.L., au rămas în calitate de moştenitori  cu vocaţie legală de moşteni D.C.M. şi D.G.L. descendenţi gradul I şi D.I., soţie supravieţuitoare.

Au mai arătat că nici un moment nu au intenţionat să vândă acest teren, astfel încât apreciază că vânzarea ce a avut loc către reclamant este un abuz de drept din partea Primăriei X.

Solicită În dovedire au depus 2 extrase CF 50447.

Reclamantul a depus la 19.08.2014 răspuns la întâmpinare

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat la termenul din 23.10.2014 pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul pârâţilor şi efectuarea unei adrese către OCPI Mehedinţi, pentru pârâţi  proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul reclamantului şi efectuarea unei adrese către BNP D.O., fiind prorogată proba cu expertiză solicitată de reclamant.

Prin serviciul registratură la 13.11.2014 BCPI Orşova a comunicat relaţiile solicitate de instanţă (filele 57-61).

În cauză au fost audiaţi martorii D.I. (fila 70), Ţ.A. (fila 71), s-au luat interogatorii pârâţilor  D.I. (fila 72), D.C.M. (fila 73).

La termenul din 27.11.2014 a fost încuviinţată proba cu efectuarea unei expertize topografice, fiind numit expert dl. I.C., adresă către Primăria X şi Direcţia Generală a Arhivelor Naţionale.

Prin serviciul registratură au fost comunicate relaţiile solicitate de instanţă: la 08.12.2014 de BNP D.O. (filele 85-96); la 11,12,2014 de Arhivele Naţionale (filele 98-102); la 11.12.2014 de BCPI  Orşova (filele 104-134).

La termenul din 18.12.2014 a fost audiat martorul G.C.O. (fila 137).

La acelaşi termen de judecată pârâţii prin apărător au depus la dosar 3 file din registrul  CF (filele 138-140).

Primăria X  a comunicat la 22.01.2015 răspuns la relaţiile solicitate de instanţă (filele 144-155).

În cauză a fost efectuat şi depus la 18.02.2015 raportul de expertiză efectuat de expert I.C. (filele 166-168), la care  reclamantul a formulat obiecţiuni la 12.03.2015 şi care au fost încuviinţate de instanţă la termenul din 12.03.2015.

Prin serviciul registratură la 07.04.2015 expertul a depus suplimentul la raportul de expertiză (filele 184-188).

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa retine următoarele:

La data de 01.06.2009 reclamantul A.R.C. a cumpărat de la Consiliul Local al comunei X suprafaţa de 207 mp înscrisă în CF fila nr. 50052 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 397/N) a localităţii X  nr. cadastral 55/1, încheind în acest sens contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1326(f.8,9).

Prin încheierea CF nr. 244/21.01.2010 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului, sub B/5 din CF 50052 pentru suprafaţa de teren de 207 mp.

Potrivit certificatului de moştenitor nr. 175/18.07.2007 al defunctului D.I. decedat la 06.11.1998, moştenitorul  acestuia este: D.L. (în calitate de fiu) cu o cotă de 1/1 din masa succesorală compusă din teren situat pe raza localităţii X, jud. Mehedinţi, în pct.”X” vie în suprafaţă de 360 mp, nr top 27, înscris în CF fila 80 a localităţii P., de sub A1 şi B7, teren ce a fost dobândit de defunct prin moştenire legală în anul 1967(29).

Prin încheierea CF nr. 2015/20.07.2007 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al lui D.L. şi s-a transcris imobilul cu nr. topografic 27 în fila Cf nr. 114 X  unse s-a înscris sub A1(f.30,31).

La data de 07.12.2013 a decedat numitul D.L., având ca moştenitori legali pârâtul  D.C.M.- în calitate de fiu şi D.G.E.-în calitate de fiică şi soţie supravieţuitoare-pârâta D.I..

Potrivit art. 555 Noul Cod civil proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege, iar potrivit art.556 dreptul NCC dreptul de proprietate poate fi exercitat  in limitele materiale ale obiectului sau.

Conform  art. 563 Noul Cod civil  proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care îl deţine fără drept este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, însă in limitele determinate de lege.”

 Acţiunea in revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acţiune in cadrul căreia cel obligat sa-si dovedească dreptul de proprietate asupra bunului revendicat este reclamantul, conform principiului cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie sa o dovedească” (onus probandi incumbit actori).

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibila acţiunea in revendicare, reclamantul trebuie sa dovedească dreptul de proprietate asupra bunului revendicat cat si posesia nelegitima a paratului asupra bunului imobil pe care îl revendica.

Examinând raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul I.C.- specialitatea topografie, cadastru şi geodezie instanţa reţine că măsurătorile au fost efectuate de acesta conform indicaţiilor părţilor prezente, întrucât la nivelul U.A.T. X nu există planuri parcelare sau hărţi pe care să fie evidenţiată dispunerea terenurilor şi proprietarii acestuia.

Atât reclamantul cât şi pârâţii au indicat acelaşi teren, fiecare susţinând că îi aparţine.

Expertul a identificat terenul ce face obiectul cauzei în suprafaţă de 207 mp, situat în intravilanul com. X în punctul numit „După ţarină”, categoria de folosinţă neproductiv, teren aflat în posesia pârâţilor-stare de fapt confirmată de părţile prezente.

Potrivit opiniei expertului autorul D.I. figurează expropriat cu suprafaţa totală de 3098 mp din care 2048 mp (adică 366+1968, concluzionând că că exproprierea s-a făcut pentru o suprafaţă totală de 3098 mp. Cum suprafaţa totală din cartea funciară nr. 80 din punctul „După ţarină” era de 3603 mp ceea ce denotă că terenul în litigiu se regăseşte în certificatul de moştenitor nr. 175/2007 şi nu a fost expropriat.

Totodată terenul indicat de reclamant se suprapune în totalitate cu terenul indicat de pârâţi pe suprafaţa de 207 mp, iar conform opiniei expertului suprapunerea se datorează faptului că Primăria com. X  a întocmit din eroare documentaţia cadastrală pentru terenul ce îi aparţine în sensul că a trecut la sud de limita marcată de stâlpul electric, acolo unde de fapt este ternul pârâţilor, situaţie care reiese şi din schiţa cadastrală întocmită de aceasta (nr. cad.55) prin care  s-a recunoscut la acea dată existenţa în partea de sud a proprietăţii D.L..

Examinând suplimentul la raportul de expertiză instanţa reţine că în careta funciară nr.80 aparţinând autorilor paraţilor sunt înscrise mai multe suprafeţe de teren, în puncte diferite. În punctul „După ţarină” sunt înscrise suprafaţa de 3.237 mp având nr. topografic 24 şi s.366 mp având nr. topografic 27 fără a se put aprecia dacă cele două nr. topo sunt învecinate.

Însă în cartea funciară nr. 80 nu sunt operate nici un fel de exproprieri.

Expertul revine asupra suprafeţei expropriată apreciind că în realitate aceasta este de 4528 mp şi nu 3098 mp aşa cum a indicat iniţial.

Dat fiind faptul că doar reclamantul se află în posesia unei documentaţii cadastrale aferentă terenul achiziţionat ce permite localizarea terenului său, expertul l-a identificat mergând însă pe prezumţia că primăria a întocmit documentaţia pe un teren ce îi aparţine şi nu pe un alt teren. Terenul pârâţilor a fost identificat, în lipsa unei documentaţii cadastrale, conform indicaţiilor pârâtei.

Mai mult decât atât expertul susţine că în situaţia în care reprezentanţii primăriei au indicat specialistului autorizat, cu ocazia întocmirii cadastrului, terenul situat la nord de stâlpul electric suprapunerea dintre cele două terenuri este virtuală, iar dacă au indicat terenul situat la sud de stâlp, suprapunerea este reală.

Potrivit declaraţiei martorului D.I. – vecin cu terenul pârâţilor(f.70), terenul acestora aparţine familiei D. din tată în fiu, fiind posedat ulterior de D.L. şi de membrii familiei acestuia care îl posedă şi în prezent după decesul acestuia.

Conform declaraţiei martorului Ţ.A.(f.71) – fost primar al comunei X , în perioada 2004-2005 când s-a construit reţeaua electrică în zonă, acesta s-a informat cu privire la proprietarii terenurilor pe care trebuiau să fie amplasaţi stâlpii şi verificând hărţile existente la primărie a constatat că un teren aparţine defunctului D.L., amplasând un stâlp electric care se află la hotarul cu terenul primăriei. Terenul a fost folosit de D.L. din 1996, acesta fiind nemulţumit de faptul că primăria şi-a făcut cadastru pe terenul său şi l-a vândut ulterior unei terţe persoane, spunând că s-au făcut încurcături cu privire la acest  teren.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa constată pe de-o parte că la solicitarea primăriei X s-a întocmit documentaţia cadastrală a terenului care a fost ulterior vândut reclamantului, documentaţie întocmită de specialist, la indicaţiile reprezentanţilor unităţii fără a putea stabilii dacă aspectele reţinute cu privire la identificarea terenului corespund realităţii.

Dubiile cu privire la o eventuală localizare greşită a terenului reclamantul la întocmirea documentaţiei cadastrale sunt susţinute şi de declaraţia martorului Ţ.A. care în calitatea sa de primar a verificat în trecut regimul juridic al terenului pârâţilor şi care susţine că acesta se învecinează cu cel al reclamantului (anterior a primăriei), dar şi cu concluziile expertului judiciar care prezumă eroarea de fapt la întocmirea acesteia, prezumţie bazată pe faptul că s-a trecut la sud de limita marcată de stâlpul electric, acolo unde de fapt este terenul pârâţilor, situaţie care reiese şi din schiţa cadastrală întocmită de aceasta (nr. cad.55) prin care  s-a recunoscut la acea dată existenţa în partea de sud a proprietăţii D.L., cea ce ar însemna că terenurile părţilor nu se suprapun real, ele fiind eventual învecinate.

Pe de altă parte în lipsa unei documentaţii cadastrale, a hărţilor zonei sau a altor schiţe expertul a fost în  imposibilitate de a afirma cu certitudine că terenul pârâţilor se află în locul indicat de aceştia.

Este adevărat că martorul D.I. cunoaşte faptul că acest teren aparţine de mai multe generaţii familie pârâţilor care l-au folosit neîntrerupt situaţie confirmată şi de martorul Ţ.A., însă în lipsa unor alte repere instanţa nu poate da eficienţă doar  susţinerilor pârâţilor, privind faptul că terenul lor se află în locul indicat.

Cum instanţa, în pofida probatoriului administrat în cauză, nu a putut să–şi formeze convingerea că terenul reclamantului a fost greşit localizat existând doar presupuneri în acest sens, faţă de faptul că ambele părţi au indicat aceeaşi suprafaţă de teren, instanţa va soluţiona cauza plecând de la ipoteza suprapunerii reale între terenuri şi drept urmare va compara titlurile de proprietate ale părţilor pentru a soluţiona petitul privind revendicarea imobiliară.

Deşi reclamantul susţine că pârâţii care exhibă certificatul de moştenitor nr. 175/2007 nu sunt în posesia unui titlu de proprietate, dat fiind faptul că potrivit vechiului cod civil acesta nu reprezenta un titlu, situaţie reglementată în prezent de dispoziţiile art. 1.133 Cod civil potrivit cărora certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor legal, sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia, constatând din extrasul CF „in extenso” (f138-140) că terenul ce face obiectul acţiunii a făcut obiectul unor moşteniri succesive, iar drepturile de proprietate ale autorilor pârâţilor au fost întabulate în cartea funciară încă din timpul regimului austro-ungar, instanţa apreciază că aceştia sunt titularii dreptului de proprietate  asupra terenului dobândit de defunctul D.L.  de la autorii săi.

Este adevărat că din actele depuse de Arhivele Naţionale-Serviciul Judeţean Mehedinţi reiese că defunctul D.I. figurează expropriat prin decretele nr. 465/1970 şi nr. 428/1070 însă atâta timp cât nu există dovezi concrete cu privire la această suprafaţă de teren şi cât terenul este întabulat în prezent în cartea funciară, văzând şi concluziile expertului cu privire la acest aspect, instanţa reţine că suprafaţa de 360 mp întabulată pe numele autorului D.L. nu este expropriată.

Cum părţile deţin titluri de proprietate ce provin de la autori diferiţi, la compararea acestora instanţa va avea în vedere, posesia, data titlului, drepturile autorilor de la care provin.

În raport de probele administrate instanţa constată că reclamantul nu a avut niciodată posesia bunurilor, posesia terenului având-o pârâţii, iar titlul pârâţilor este mai vechi, bunul fiind dobândit de D.I. - autorul lui D.L., prin moştenire în anul 1967, care la rândul său l-a dobândit de la T.D., reclamantul nefăcând dovada de când se află terenul cumpărat  în proprietatea privată a comunei X,  motiv pentru care instanţa va da câştig de cauză pârâţilor.

În raport de soluţia dispusă instanţa va respinge şi petitul privind rectificarea filei de carte funciară în sensul radierii suprapunerii imobilului înscris în cartea funciară  nr. 50447 X reclamantului ca rămas fără obiect.

Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâţi instanţa o va respinge ca nefondată pentru următoarele considerente:

Una din condiţiile obiectului de vânzare cumpărare este ca vânzătorul să fie proprietarul bunului vândut

Reclamanţii reconvenţionali – pârâţi invocă în susţinerea cererii faptul că Consiliul Local X nu era proprietarul imobilului vândut reclamantului-parat reconvenţional, aşa numita vânzare a lucrului altuia.

În doctrina şi practica juridică soluţiile privind această situaţie sunt în funcţie de situaţia cumpărătorului care a ştiut sau nu acest fapt la momentul cumpărării bunului sau dacă părţile au încheiat contractul în cunoştinţă de cauză.

Examinând probatoriul administrat în cauză instanţa constată că reclamanţii reconvenţionali nu au făcut dovada faptului că paratul reconvenţional a cunoscut la momentul contractului că bunul ar aparţine acestora.

Acesta a încheiat contractul de vânzare cu  Consiliul Local X, după ce anterior încheiase contractul de concesiune nr. 78/12.01.2009, iar vânzătorul  efectuase documentaţia cadastrală a terenului.

Apreciind că paratul reconvenţional a fost în eroare, socotind că bunul vândut aparţine proprietarului, vânzarea este anulabilă pentru eroare viciu de consimţământ asupra calităţii esenţiale a vânzătorul, iar nulitatea relativă a actului nu poate fi cerută de adevăratul proprietar, acesta fiind terţ faţă de contract.

Având în vedere că ambele părţi au  pierdut procesul, instanţa va compensa cheltuielile de judecată efectuate de aceştia.

Văzând şi prev.art.255 şi urm. Cod proc.civilă,

Domenii speta

Spete similare