Modalitatea legală de întocmire a procesului-verbal contravenţional

MODALITATEA LEGALĂ DE ÎNTOCMIRE A PROCESULUI-VERBAL CONTRAVENŢIONAL

Legislaţia în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului verbal de contravenţie, în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii 455/2001, privind înscrisurile electronice şi semnătura electronica fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat iar nu raporturilor de autoritate. Faptul că OG 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravenţiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România,  nu înseamnă că şi procesele verbale de contravenţie prin care se vor constatata aceste fapte, pot fi emise prin aceste mijloace tehnice (în format electronic). Pentru aceste considerente instanţa apreciază că în cauză nu a fost încheiat un proces verbal (în forma prevăzută de lege), iar lipsa procesului verbal atrage şi lipsa răspunderii contravenţionale.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 4325/2015, pronunţată în dosarul nr. 1667/190/2015.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa, sub numărul de dosar din antet, la data de 25.02.2015, petentul B. GH. A solicitat instanţei, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună, în principal, anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria R15 nr. X, ca fiind nelegal şi netemeinic şi în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment; cu cheltuieli de judecată.

În fapt aflându-se în localitatea T.B., jud. B-N petentul a fost înregistrat de camerele de luat vederi montate în punctul fix, km 85+380 m, în ziua de 28.10.2014, conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare Y şi reţinându-se că a circulat fără a deţine rovinieta valabilă, fiind încheiat procesul verbal de constatare a contravenţiei atacat, prin care petentul a fost sancţionat cu amenda totală de 1250,00 lei.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 al. l din OG 2/2001 modificată şi completată procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este supus controlului de legalitate şi de temeinicie a instanţei de judecată, iar această prevedere legala nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probanta a procesului verbal de constatare a contravenţiei, rezultând ca procesul verbal face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrara.

Pe fond, petentul opinează că potrivit prevederilor art. 3-7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronica, înscrisul în forma electronica, respectiv procesul verbal de contravenţie contestat reprezintă un program de stocare a unor informaţii în format electronic, este asimilat în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele pe care le produce cu înscrisul sub semnătura privata, înscris ce nu îndeplineşte condiţiile legale de încheiere privind forma scrisa şi semnata prevăzută de OG 2/2001 pentru a deveni titlu executoriu, nu îndeplineşte condiţiile actului administrativ prevăzut de Legea 554/2004, nefiind emis în forma scrisa şi semnata, cu menţionarea obiecţiunilor.

Petentul mai arată că s-au aplicat în mod nelegal sancţiuni pentru săvârşirea contravenţiei în forma continuă, prevăzută de OG 2/2001, iar potrivit prevederilor OG 2/2001 modelul, forma şi conţinutul procesului verbal de constatare a contravenţiei este asimilat în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale cu înscrisul autentic, care obliga agentul constatator conform prevederilor art. 16 la înscrierea obiecţiunilor contravenientului şi a prevederilor art. 19 Ia semnarea lui sub sancţiunea anularii, ceea ce exclude posibilitatea emiterii în forma electronica.

De asemenea, OG 2/2001 şi OG 15/2002 nu cuprind nicio prevedere referitoare la posibilitatea întocmirii şi emiterii procesului verbal de constatare a contravenţiei în forma electronica, iar vehiculul pentru care s-a aplicat sancţiunea contravenţionala, este un tractor agricol. În ceea ce priveşte motivele de netemeinicie, sub aspectul individualizării sancţiunii, petentul arată că potrivit dispoziţiilor art. 5, al. 5, art. 7 OG 2/2001 conform cărora sancţiunea trebuie sa fie aplicata gradual, sa fie proporţionala cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar potrivit prevederilor art. 21, al. 3 la stabilirea acesteia să se ţină seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date reţinute în procesul verbal, în speţa lipseşte gradul de pericol social al faptei săvârşite.

În cazul reţinerii unei culpe a petentului, pentru motivele de netemeinicie arătate, având în vedere o neglijenţă a petentului, acesta solicită instanţei să dispună admiterea plângerii, anularea în parte a procesului verbal de constatare a contravenţiei şi înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertisment.

În drept s-au invocat prevederile art. 194 Cod procedura civila, art. 31 şi urm. din OG 2/2001, modificata şi completata, OG 15/2002.

În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (f.6-8).

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare pe care a depus-o la dosarul cauzei la data de 20.03.2015, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca fiind nefondată şi neîntemeiată şi, în subsidiar, menţinerea PV seria R15 nr. X ca fiind temeinic şi legal.

În fapt, la data de 28.10.2014, pe DN17 km85+380m, pe raza localităţii T.B., jud. BN, vehiculul cu nr. de înmatriculare Y, aparţinând petentului a fost surprins că a circulat pe drumurile naţionale fără a deţine rovinieta valabilă, sens în care, la data de 16.02.2015, a fost întocmit PV seria R15 nr. X de către CNADNR prin subunitatea acesteia  - CESTRIN.

Potrivit dispoziţiilor art. l, alin. 2 din Ordonanţa nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi structurat în funcţie de perioada de parcurs şi de staţionare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) şi de numărul de axe, după caz.

În opinia intimatei PV seria R15 nr. X îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 şi 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului şi a martorilor, constatarea contravenţiei fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor.

Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenţiei este întocmit şi semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conţine menţiunea expresă că a fost generat şi semnat electronic de către agentul constatator D.A.R., cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.

Procesul verbal de constatare a contravenţiei este generat şi tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR şi conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2011 privind semnătura electronică, are generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art. 7 din Legea 455/2001 prevede: „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.

În plus, O.G. 2/2001 nu stabileşte ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de constatare a contravenţiei, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării şi a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept „ ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus „ (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem).

În privinţa identificării unui martor asistent, intimata menţionează că procesul verbal întemeiat pe dispoziţiile OG nr. 15/2002 este întocmit în regim derogatoriu de la dreptul comun, respectiv OG nr. 2/2001, prin mijloace tehnice, iar nu urmare constatărilor directe, personale ale agentului constatator.

În ce priveşte cheltuielile de judecata, art. 451 alin. 2 Cod proc. Civ. „ instanţa poate, chiar şi din oficiu, sa reducă, motivat, partea de cheltuieli de judecata reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurata de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei”. Astfel, în temeiul art. 451 alin. 2 Cod proc. Civ., instanţa este îndreptăţită să aprecieze în ce măsura onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, faţă de mărimea pretenţiilor şi de complexitatea cauzei.

Intimata mai arată că plângerea contravenţionala este o cerere de complexitate redusa, necesitând sub aspect juridic doar redactarea şi susţinerea acesteia în fata instanţei.

În aprecierea cuantumului onorariului, conform art. 451 alin. 2 din Codul de procedura civila, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

În drept, s-au invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările şi completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.

În probaţiune la dosarul cauzei au fost anexate înscrisuri (f.14-16).

Legal citat petentul a formulat răspuns la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 04.05.2015, prin care a solicitat respingerea motivelor invocate de intimată prin întâmpinare ca fiind neîntemeiate arătând de asemenea că procesul verbal atacat nu conţine semnătura olografă a agentului constatator, fiind nul de drept în congruenţă cu Decizia nr. 6/2015 a ÎCCJ.

În drept s-a invocat art. 201, alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R15 nr. X, petentul  a fost sancţionat cu amendă în cuantum de  1250 lei, reţinându-se în sarcina sa, săvârşirea contravenţiei prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, constând în aceea că la data de 28.10.2014, ora 12:16, pe DN 17, km. 85+380 m, T.B., jud. B-N, vehiculul categoria C, cu nr. de înmatriculare Y aparţinând petentului a circulat fără a deţine rovinietă valabilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu  nerespectarea condiţiilor de formă prevăzute de dispoziţiile O.G. 2/2001 privind regimul contravenţiilor.

Procesul verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ individual, emis în regim de putere publică, de persoane anume prevăzute de lege şi pentru punerea în aplicare a legii.  Condiţiile de valabilitate a unui act administrativ, potrivit doctrinei, sunt ca acesta să fie emis cu respectarea competenţei, respectarea formei şi a procedurii de emitere a actului, a conformităţii actului cu actele juridice cu forţă superioară  precum şi cu scopul legii.

În cauză petentului i-a fost comunicat un înscris intitulat proces verbal de contravenţie care nu poartă nici o semnătură olografă, ci conţine menţiunea că a fost generat şi semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2001 şi HG 1259/2001.

Legea 455/2001 prevede că înscrisul în formă electronică reprezintă o colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; iar semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare. Din aceste dispoziţii legale, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată numai unui înscris în formă electronică, destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice, unui înscris în alt format decât cel electronic.

Rezultă că înscrisul comunicat de intimată petentului, intitulat proces-verbal de constatare a contravenţiei  seria R15 nr. X, nu constituie  un proces verbal de constatare a contravenţiei, ci reprezintă dovadă faptului că intimata a  încheiat procesul verbal, în format electronic.

Însă această modalitate de a încheia procesul verbal, nu respectă condiţiile de valabilitate ale proceselor verbale de contravenţie, prescrise sub sancţiunea nulităţii absolute de lege.

Din întreaga economie a OG 2/2001 (drept comun în materie contravenţională), rezultă că procesul verbal de constatare a contravenţiei trebuie să îmbrace forma scrisă (art. 15, 16, 17, 19, 25,  27 privind comunicarea) şi să cuprindă menţiunile prevăzute în mod expres de lege. Aceleaşi dispoziţii legale duc la concluzia că procesul verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual  (apt a fi comunicat prin modalităţile prevăzute de lege – „ prin înmânare”, „prin poştă cu aviz de primire” sau prin „afişare”).

Concluzionând, instanţa reţine că legislaţia în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului verbal de contravenţie, în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii 455/2001, privind înscrisurile electronice şi semnătura electronica fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat iar nu raporturilor de autoritate.

 Faptul că OG 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravenţiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România,  nu înseamnă că şi procesele verbale de contravenţie prin care se vor constatata aceste fapte, pot fi emise prin aceste mijloace tehnice (în format electronic).

Pentru aceste considerente instanţa apreciază că în cauză nu a fost încheiat un proces verbal (în forma prevăzută de lege), iar lipsa procesului verbal atrage şi lipsa răspunderii contravenţionale.

Având în vedere starea de fapt expusă şi dispoziţiile legale incidente, instanţa va admite plângerea formulată şi va anula procesul verbal de constatare a contravenţiei seria R15 nr. X, ca fiind nelegal întocmit.

În virtutea prevederilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va obliga intimata la plata în favoarea petentului a sumei de 220 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelanta CNADNR - CESTRIN, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei, în sensul exonerării apelantei de la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispoziţiilor art. 476-478 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este nefondat.

Domenii speta

Spete similare