Trimiterea cauzei spre rejudecare. Asigurarea dublului grad de jurisdicţie

Decizie 437/Ap din 02.10.2014


În raport de prevederile art. 421 pct. 2 lit. b din Codul de procedură penală, cu referire la art. 2 protocol 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în situaţia în care prima instanţă nu a procedat la dezbaterea materialului probatoriu administrat în cauză, supunând atenţiei participanţilor la proces în mod exclusiv instituţia prescripţiei răspunderii penale (în raport de care nu era împlinit termenul prevăzut de art. 122 alin. l lit. b şi art. 124 din Codul penal din 1969 şi nici cel prevăzut de art. 154 alin. l  lit. d şi ale art. 155 al. 4 din noul Cod penal), se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

 Curtea observă că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, combinând prevederi din cele două coduri penale (limitele de pedeapsă din noua reglementare, precum şi dispoziţiile care reglementează prescripţia răspunderii penale din Codul penal din 1969), fapt care este în contradicţie cu prevederile obligatorii ale Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, pe care instanţa le-a avut în vedere, totuşi, la pronunţarea hotărârii şi le-a analizat (astfel după cum rezultă din considerentele sentinţei penale).

Curtea de Apel nu-şi însuşeşte argumentaţia primei instanţe, în condiţiile în care chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 21/6 octombrie 2014 (încă nepublicată), dezlegând această chestiune de drept,  a statuat că „dispoziţiile art. 5 alin. l din Codul penal trebuie interpretate, inclusiv în materia prescripţiei răspunderii penale, în sensul că legea penală mai favorabilă este aplicabilă în cazul infracţiunilor săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 care nu au fost judecate definitiv, în conformitate cu Decizia nr.265/2014 a Curţii Constituţionale".

În aceste condiţii, este evident faptul că, în cauză, termenul de prescripţie al răspunderii penale nu era împlinit, soluţia primei instanţe fiind astfel greşită.

Pe de altă parte, raportat la stadiul actual al cauzei, Curtea de Apel constată că după finalizarea procedurii în Camera Preliminară magistratul învestit cu judecarea cauzei nu a administrat alte probe, dezbaterile de la termenul din data de 20 mai 2014 vizând exclusiv aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor privind împlinirea termenului de prescripţie.

De altfel, hotărârea suspusă analizei cuprinde considerente numai privitor la împlinirea termenului de prescripţie, judecătorul nefăcând referiri la aspecte privitoare la fondul cauzei, la acuzaţia adusă şi la eventuala vinovăţie a inculpatului.

Astfel, nefiind dezbătut materialul probatoriu administrat (chiar în situaţia în care atât reprezentantul Ministerului Public, cât şi apărătorul inculpatului nu au avut alte cereri şi probe de propus), nefiind formulate concluzii care să vizeze aspecte referitoare la existenţa sau nu a infracţiunii care a format obiectul cercetării judecătoreşti şi a vinovăţiei/lipsei de vinovăţie a inculpatului în raport de această faptă penală, Curtea de Apel nu poate proceda la suplinirea acestei lipse şi să administreze în calea de atac probatoriul, în vederea pronunţării unei hotărâri pe fondul cauzei, întrucât ar încălca în mod evident prevederile ar. 2 din Protocolul 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (obligatorii din perspectiva art. l alin. 2 din Codul de procedură penală), lipsind inculpatul de posibilitatea exercitării depline a tuturor drepturilor sale procesuale prin promovarea unei eventuale căi de atac care să supună atenţiei unei alte instanţe aspectele de fond dezbătute în apel.

În aceste condiţii, singurul remediu procesual este desfiinţarea, hotărârii atacate şi trimiterea cauzei primei instanţe în vederea continuării judecăţii, având în vedere lipsa totală a unei cercetări judecătoreşti în care să fie dezbătute în contradictoriu aspecte referitoare la acuzaţia adusă, precum şi cele referitoare la eventuala vinovăţie penală a inculpatului.