Anulare act administrativ

DOSAR NR……

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A (Fostă Secţia a IX-a) – CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR……

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DIN DATA DE  09.05.2014

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: MIRUNA IOANA CĂZĂNESCU

GREFIER: ELENA GEORGIANA BÎRCĂ

Pe rol se află soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul ….. în contradictoriu cu pârâţii …..,  având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de ….. fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru …., …. şi pentru, azi, …. când a hotărât următoarele :

T R I B U N A L U L ,

Deliberând asupra cauzei în contencios administrativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr….., reclamantul a solicitat anularea deciziei şi hotărârii emise de către pârâte de respingere a solicitării reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen şi obligarea acestora la primirea reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen.

În motivare, reclamantul a arătat în esenţă că la data de …. a depus la Baroul … o cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, din eroare uitând să precizeze că îşi întemeiază cererea şi pe prevederile art. 16 alin. 2 lit. a din Legea nr. 51/1995, anexând însă în copie diploma sa privind acordarea titlului ştiinţific de doctor în drept.

A precizat reclamantul că în mod eronat i-a fost respinsă cererea, întrucât deţinea titlul ştiinţific de doctor în drept.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1 din legea nr. 554/2004.

În dovedire, a depus la dosar un set de acte.

Acţiunea a fost timbrată cu 4  lei taxă de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, arătând că cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost în mod legal şi temeinic respinsă, întrucât nu există suport legal pentru echivalarea a 12 ani şi 3 luni lucraţi în cadrul structurilor MAI ca fiind vechime în magistratură sau ca funcţiile respective să fie considerate ca fiind cea de consilier juridic.

A menţionat pârâta că solicitarea reclamantului de aplicare în cazul său a prevederilor art. 16 alin. 2 lit. a din Legea nr. 51/1995 nu poate fi primită, întrucât a fost formulată direct în faţa instanţei de judecată, acesta neîntemeindu-şi cererea adresată Baroului pe acest text de lege.

În drept, a invocat prevederile art. 115-118 CPC.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat prevedeau că:

(1) Primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei.

(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:

a) titularul diplomei de doctor în drept;

b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

(3) De la prevederile alin. (1) sunt exceptate persoanele care au deţinut funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 109 din 9 februarie 2010 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 175 din 18 martie 2010)  a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 159/2008 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Art. 16 a fost modificat prin punctul 7 din Legea nr. 270/2010 începând cu 31.12.2010, în sensul că primirea în profesia de avocat se face numai pe bază de examen, dar, aplicând principiul „tempus regit actum”, tribunalul reţine că sunt aplicabile cererii reclamantului dispoziţiile în vigoare la data de formulării şi soluţionării cererii sale (forma textului legii, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 13 din Legea nr. 255/2004, repusă în vigoare conform art. 147 alin. 1 din Constituţia României prin efectul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 109 din 9 februarie 2010).

Din modul de reglementare, în care se utilizează verbul „poate” („poate fi primit în profesie, cu scutire de examen”) se observă că prevederile art. 16 alin. 2 lit. b din Legea nr. 51/1995 sunt norme juridice dispozitive, iar ca subcategorie sunt norme supletive, care dau posibilitatea subiectului să aleagă una din variantele de conduită prevăzute de normă, iar varianta aleasă de către Baroul …. a fost cea prescrisă şi stabilită la nivelul tuturor barourilor din ţară prin Hotărârea nr. ….. a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, privind adoptarea „Ghidului de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen”.

La punctul (capitolul) 5 din acest ghid este inserată „Procedura verificării cunoştinţelor privind legislaţia specifică profesiei de avocat”, efectuată printr-o „evaluare făcută pe baza unor discuţii libere prin care se tratează subiecte din legislaţia specifică organizării şi exercitării profesiei de avocat.”

Această evaluare nu se confundă cu examenul de primire şi de definitivare în profesie. Aşa cum se observă din ansamblul Legii nr. 50/1991  şi al Statutului profesiei de avocat, examenele de primire şi de definitivare în profesie presupun alte rigori, o altă procedură şi o altă formă de susţinere (cuprinde probe scrise şi orale privind instituţiile de bază ale dreptului românesc şi cunoştinţele de limba română, conform Statutului profesiei de avocat). În acest sens, nu se poate pune semnul egal între discuţiile libere ce se constituie în interviul la care a fost invitat reclamantul şi examenul ce se susţine ca regulă conform art. 16 alin. 1 din Legea nr. 51/1995. De acest „examen” a fost scutit reclamantul, iar nu de orice formă de examinare. Interviul la care a participat este o formă de exercitare în mod obiectiv şi transparent a prerogativei baroului de a „putea” primi în profesie anumite categorii de persoane scutite de examen.

Esenţial este aspectul că pârâtul nu era obligat, printr-o normă imperativă, să primească fără scutire de examen, iar intenţia legiuitorului este foarte clară, de a reglementa printr-o normă supletivă modul de soluţionare a intrării în profesia de avocat pentru cele două categorii menţionate de art. 16 alin. 2 lit. a şi b, în condiţiile în care, spre deosebire de acestea, a înţeles să reglementeze printr-o normă imperativă în cadrul aceluiaşi articol intrarea obligatorie fără susţinerea examenului pentru „persoanele care au deţinut funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”.

În acest sens, din analiza sistematică a articolului rezultă foarte clar intenţia legiuitorului de institui o normă supletivă pentru primele două categorii şi o normă imperativă pentru ultima.

Desigur că existenţa acestei norme supletive nu înseamnă şi posibilitatea pentru pârât de a o aplica arbitrar (cu exces de putere), iar din modul de reglementare şi modul de aplicare cu titlu general a „Ghidului de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen” rezultă clar că este vorba de o aplicare a regulilor în mod nediscriminatoriu pentru toate situaţiile similare celei a reclamantului.

Puterea discreţionară a autorităţilor publice (art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004 – se includ persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică) nu trebuie confundată cu excesul de putere.

Noţiunea de putere discreţionară desemnează o anumită marjă de libertate în decizie şi acţiune, posibilitatea de a alege între mai multe atitudini posibile. Ceea ce este foarte important, puterea discreţionară comportă o marjă de liberă decizie, dar implică prin ea însăşi o anumită limită, pentru ca exercitarea ei să nu devină abuzivă. În principiu, controlul jurisdicţional nu poate fi exercitat asupra libertăţii de apreciere lăsate de legiuitor la dispoziţia administraţiei, în ceea ce priveşte fondul actului; dimpotrivă, el se poate exercita cu uşurinţă asupra formelor şi procedurilor impuse organului administrativ, obligatoriu de urmat, chiar şi în situaţiile în care legea i-a conferit o largă putere discreţionară asupra fondului (distincţia a fost subliniată şi în doctrină: Dana Apostol Tofan, Puterea discreţionară şi excesul de putere al autorităţilor publice, Ed. All Beck, 1999, p. 14 şi urm.).

Or, în aceste condiţii, tribunalul reţine că se poate recunoaşte Baroului …. o anumită marjă de liberă decizie, iar analiza instanţei de contencios administrativ se va limita la verificarea respectării limitelor puterii discreţionare.

În cererea adresată Baroului reclamantul a invocat prevederile art. 16 alin. 2 lit. b din legea nr. 51/1995, text de lege care enumeră limitativ categoriile de persoane/profesii ce beneficiază de aceste prevederi (magistraţii, notarii publici, consilierii juridici şi jurisconsulţii). În aceste condiţii, chiar dacă activitatea prestată de către reclamant în cadrul MAI se circumscrie într-o oarecare măsură celei de consilier juridic sau jurisconsult, pârâţii nu aveau posibilitatea asimilării acestei activităţi cu cea de consilier juridic întrucât, pe de o parte, textul de lege citat nu precizează că aceste prevederi se aplică şi profesiilor asimilate celor menţionate, iar pe de altă parte pârâţii nu au căderea de a efectua o astfel de asimilare, în lipsa măcar a unor documente care să ateste acest lucru.

Astfel, din prevederile art. 2 alin. 2 HG nr. 498/2004 rezultă că se asimilează consilierilor juridici funcţiile militare şi cele specifice poliţiei pentru persoanele care în mod efectiv au îndeplinit funcţia de consilier juridic în cadrul MAI şi au efectuat activităţi specifice acestei profesii, astfel cum sunt acestea determinate de legea nr. 514/2013. Or, reclamantul a fost ofiţer de cercetare penală şi organ de cercetare al poliţiei judiciare, activităţile desfăşurate de acesta nefiind identice cu cele desfăşurate de către un consilier juridic.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului referitoare la deţinerea titlului ştiinţific de doctor în drept, tribunalul reţine pe de-o parte că acesta şi-a întemeiat cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen pe prevederile art. 16 alin. 2 lit. b din legea nr. 51/1995, iar nu pe cele ale literei a, iar pe de altă parte că dovada deţinerii acelui titlu a fost depusă de către reclamant ulterior emiterii deciziei de respingere a cererii sale iniţiale.

În consecinţă, tribunalul reţine că pârâtul Baroul …. a aplicat în mod corect procedura stabilită ca bune practici la nivel naţional de către Uniunea Naţională a Barourilor din România, emiţând o hotărâre legală şi temeinică de respingere a cererii reclamantului, sens în care este neîntemeiată şi cererea acestuia de obligare a pârâtei să emită decizia de primire în profesia de avocat.

Faţă de toate aceste considerente, tribunalul urmează a respinge cererea de chemare în judecată în întregul său, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât la dosar nu a fost depusă dovada achitării onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul ….. în contradictoriu cu pârâţii ……  ca neîntemeiată.

Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09.05.2014.

PREŞEDINTE GREFIER MIRUNA IOANA CĂZĂNESCU ELENA  GEORGIANA BÎRCĂ

Prin decizia civilă nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. ……. pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal

Domenii speta

Spete similare