Nulitate contract de împrumut și act juridic nenumit; caracterul real al contractului de împrumut; lipsa remiterii sumei de bani împrumutate; condițiile restituirii contraprestațiilor

Sentinţă civilă 213 din 08.02.2016


La data de 07.10.2011 a fost încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. .......... de către BNP .........., prin care pârâtul ........ a declarat că a acordat reclamantului ............, cu titlu de împrumut suma de 28.000 euro, iar reclamantul a declarat că a primit cu acelaşi titlu această sumă, scadenţa împrumutului fiind la data de 07.10.2013 (fila 115).

În cadrul dosarului penal nr. ........ prin Decizia nr......... /........., pârâtul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în dauna reclamantului.

În legătură cu contractul de împrumut a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, instanţa reţine că prin declaraţia dată în calitate de inculpat de către pârâtul ........... la data de 08.10.2013 (filele 127-128 din dosarul de fond nr. .......), pârâtul a recunoscut explicit că l-a încheiat ca o garanţie pentru ajutorul pe care urma să i-l dea reclamantului, fără ca în realitate să îi fi remis reclamantului suma de 28.000 euro. În acelaşi sens pârâtul a mai declarat în calitate de inculpat faptul că a garantat ipotecar cu apartamentul său un împrumut contractat de SC .......... SRL, societatea reclamantului, primind în schimb de la reclamant suma de 3.000 euro pentru acest lucru.

Susţinerile pârâtului date în calitate de inculpat sunt confirmate de soţia pârâtului, numita ............, care a declarat în calitate de inculpat faptul că contractul de împrumut pentru cei 28.000 euro reprezintă o garanţie şi nu au fost în realitate daţi aceşti bani (fila 126 din dosarul de fond nr. .............).

Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, precum şi împrejurarea că pârâtul nu a negat în cadrul acestui proces susţinerile reclamantului în sensul că nu a fost remisă în realitate suma de bani şi că a recunoscut acest lucru în cadrul dosarului penal nr. .........., instanţa reţine că într-adevăr nu au fost daţi în realitate cu împrumut cei 28.000 euro despre care se face vorbire în cadrul contractului de împrumut autentificat sub nr. ........ de către BNP ..............

În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat ca şi motiv de nulitate a contractului de împrumut autentificat sub nr. ........., faptul că contractul de împrumut este un contract real şi, prin urmare, nu se consideră perfectat decât în momentul primirii efective a bunului.

În legătură cu acest motiv, instanţa constată că potrivit art. 2158, alin. 1 C.civ.: (1) Împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.

Prin urmare, făcând referire expresă la noţiunea de remitere a sumei de bani ce face obiectul contractului, legiuitorul a confirmat viziunea din vechea reglementare dezvoltată de doctrină, potrivit căreia contractul de împrumut de consumaţie este un contract real.

Conform art. 1174, alin. 4 C.civ.: (4) Contractul este real atunci când, pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului. Având în vedere acest text de lege, precum şi cele menţionate anterior, rezultă că pentru încheierea valabilă a unui contract real este necesară, pe lângă formarea acordului de voinţă, şi remiterea, transmiterea fizică a bunului ce face obiectul împrumutului, în lipsa acesteia contractul neluând naştere în mod valabil.

Cum în speţă nu a fost în realitate remisă suma de 28.000 euro astfel cum părţile au declarat în cuprinsul contractului de împrumut autentificat sub nr. ............, instanţa constată că motivul de nulitate invocat este întemeiat, actul juridic fiind anulabil conform art. 1246, alin. 1 raportat la art. 1248 C.civ.

În acest context, deşi a mai fost invocat un alt motiv de nulitate de către reclamant, respectiv lipsa scopului imediat, instanţa apreciază că este inutilă analizarea acestuia, urmând a se dispune anularea contractului de împrumut autentificat sub nr. ......... de BNP ............. pentru lipsa remiterii efective a sumei de bani ce a făcut obiectul acestui act juridic.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la restituirea sumei de 3.000 euro, instanţa constată că ambele părţi recunosc că această sumă a fost dată de reclamant pârâtului ca şi contraprestaţie pentru faptul că a acceptat garantarea unui contract de împrumut contractat de o societate comercială controlată de reclamant.

Sub acest aspect, instanţa constată că într-adevăr între P. Bank Romania SA, SC .......... SRL – al cărei administrator era reclamantul şi pârâtul ............. a fost încheiat contractul de credit nr. ........... în care pârâtul avea calitatea de garant ipotecar pentru împrumutul acordat societăţii comerciale (filele 199-2013 din dosarul de urmărire penală nr. ........ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa).

Instanţa constată astfel că între reclamant şi pârât a fost încheiată o convenţie nenumită, verbală, prin care reclamantul s-a obligat să achite pârâtului suma de 3000 euro, sumă pe care a şi plătit-o efectiv pârâtului, iar pârâtul în schimb s-a obligat să garanteze împrumutul acordat SC ............ SRL prin contractul de credit bancar menţionat anterior.

Cu privire la motivul pentru care se solicită restituirea sumei de 3000 euro, respectiv cauza ilicită, instanţa apreciază că este nefondat, câtă vreme nici reclamantul nu a invocat în concret încălcarea unei norme imperative la încheierea convenţiei nenumite pentru ca pârâtul să îşi asume obligaţia de garantare, şi nici instanţa nu a putut identifica din oficiu vreun astfel de motiv pentru a-l pune în discuţia părţilor şi a-l reţine ca fondat.

Mai mult decât atât, conform art. 1635, alin. 1 C.civ.: (1) Restituirea prestaţiilor are loc ori de câte ori cineva este ţinut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desfiinţat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligaţii au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forţă majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.

Raportat la speţa de faţă, se poate observa, având în vedere reţinerea de către instanţă a convenţiei nenumite verbale încheiate între părţi, că singurul temei al restituirii sumei de 3.000 euro este desfiinţarea acestei convenţii. Or, în speţa de faţă, pe lângă faptul că nu s-a reţinut ca fondat motivul ilicit invocat de către reclamant, acesta nici nu a cerut desfiinţarea convenţiei ci direct restituirea sumei de 3.000 euro. În aceste condiţii, capătul de cerere având acest obiect urmează a fi respins ca nefondat, neputându-se obţine restituirea unei prestaţii efectuate în baza unui act juridic câtă vreme acesta nu a fost desfiinţat.

Pentru motivele de fapt şi de drept menţionate anterior, instanţa va admite în parte cererea formulată de reclamantul .........  în contradictoriu cu pârâtul ........, va dispune anularea contractul de împrumut autentificat sub nr. ........ de BNP ........... şi va respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3000 euro, ca nefondat.