Anulare act - principiul anulării actului juridic subsecvent ca urmare a actului juridic iniţial; evicţiune totală prin pierderea dreptului de proprietate

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.08.2008,  reclamanţii L.D., G.A.,  P.E.V., N.C., C.S.D. Şi A.M.D.  au chemat în judecată  pârâţii M.V., M.T., M.D., M.C., T.N., T.M. Şi T.O.T.,  solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să se constate nulitatea  absolută a  actului de dezmembrare  autentificat sub nr.  1642/18.07.2005 de B.N.P. S.C.D., având ca obiect terenul de  4500 m.p.  situat în ...;  să se constate nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat sub nr. 1642/18.07.2005 de către B.N.P. S.C.D., având ca obiect terenul în suprafaţă de 857,15 m.p. situat în ..., ; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1111/23.03.2007 de către B.N.P. A.E., având ca obiect terenul în suprafaţă de 2734,93 mp situat în ...; să se constate nulitatea absolută a actului de dezmembrare autentificat sub nr. 2916/19.07.2007 de către B.N.P. A.E., având ca obiect terenul situat în ....

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că prin titlul de proprietate nr. 36106/03.06.1997 a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 5000 m.p.  situată în ... pentru autoarea lor P.L.. Titlul de proprietate a fost înscris în Registul de transcripţiuni sub nr. 8370/09.03.1997, conform normelor în vigoare la acea dată.

Reclamanţii au mai arătat că autoarea lor a constatat că terenul asupra căruia  i-a fost reconstituit dreptul de proprietate era ocupat de pârâta M.V., în baza titlului de proprietate nr. 20099 din 15.06.2000 emis de Prefectura Municipiului Bucureşti, astfel că s-a adresat instanţei de judecată pentru constatarea nulităţii titlului pârâtei. În timpul litigiului P.L. a decedat, reclamanţii dobândind calitate procesuală prin succesiune. Litigiul a fost început la data de 08.01.2002 şi s-a finalizat la data de 19.09.2007, când Curtea de Apel Bucureşti – Sectia a III a Civilă, prin decizia nr. 1462/19.09.2007, irevocabilă, a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate  nr. 20099/15.06.2000 emis de Prefectura Municipiului Bucureşti, pentru suprafaţa de 3775 m.p. şi a obligat-o pe aceasta să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie această suprafaţă de teren, aşa cum aceasta a fost identificată prin Raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul M.S. în dosarul de fond ... al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Reclamanţii au învederat instanţei că în timpul derulării procesului, pârâta M.V. a dezmembrat terenul în mai multe loturi şi le-a înstrăinat.

Reclamanţii au precizat că având în vedere că titlul lor de proprietate a fost înscris  în Registrul de publicitate imobiliară anterior titlului pârâtei, precum şi faptul că, în conformitate cu art. 4 din titlul X al Legii nr. 247/2005, existenţa litigiilor privind reconstituirea dreptului de proprietate şi legalitatea titlului de proprietate conform legilor fondului funciar impiedică înstrăinarea terenului, considerând că toate actele încheiate de pârâta M.V. în baza titlului declarat nul, sunt lovite de nulitate absolută fiind lipsite de cauză.

În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 966-968 C.civ.1864 şi art. 4 din titlul X al Legii 247/2005.

În dovedirea cererii reclamanţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul pârâţilor.

La data de 08.09.2008, reclamanţii au formulat completare a cererii de chemare în judecată prin care au solicitat rectificarea cărţilor funciare deschise în baza Titlului de proprietate nr. 20099/15.06.2000 şi a actelor subsecvente acestuia prin radierea înscrierilor, în conformitate cu cele dispuse prin decizia civilă nr. 1462/19.09.2007 conform raportului de expertiză mentionat în dispozitivul acesteia.

La data de 06.10.2008 pârâţii T.N., T.M. şi T.O.T. au formulat cerere de chemare în garanţie a numitei M.V., ca în situatia în care instanţa va admite cererea principală cu privire la constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1111/23.03.2007 de BNPA E., pe cale de consecinţă, în temeiul dispozitiilor art. 1336 şi urm. Cod Civil, să fie obligată persoana chemată în garantie la plata către pârâţi a echivalentului în lei la data plăţii efective a sumei de 89.222 euro, reprzentând preţul de circulaţie evaluat provizoriu pentru imobilul teren situat în ..., ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1111/23.03.2007 de BNPA E. încheiat între pârâţi în calitate de cumpărători şi M.V., în calitate de vânzătoare şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, pârâţii au arătat că M.V. a declarat că garantează cumpărători împotriva oricăror evicţiuni, totale sau parţiale, conform art.1337 C.civ. 1864 iar terenul ce se înstrăinează nu face obiectul niciunui litigiu, la nicio instanţă judecătorească şi nici nu face obiectul vreunei revendicări de nicio natură.

Au mai arătat pârâţii că reclamanţii solicită aplicarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial iar dacă instanţa va admite cererea părţile trebuie repuse în situaţia anterioară încheierii acestuia. Pârâţii au precizat şi faptul că au îndeplinit toate operaţiunile necesare şi posibile la momentul cumpărării, pentru identificarea situaţiei juridice a imobilului pe care l-au dobândit fiind aplicabile dispoziţiile art.1898 C.civ. 1864 privind buna-credinţă.

În drept, pârâţii au invocat dispoziţiile actelor normative indicate în cerere.

În dovedirea cererii de chemare în garanţie pârâţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamanţilor, proba testimonială, expertiză tehnică pentru a stabili valoarea de circulaţie a imobilului.

La data de 06.10.2008 pârâţii T.N., T.M. şi T.O.T. au formulat  întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâţii au arătat, în esenţă, că au dobandit de la M.V., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1111/23.03.2007 de BNPA E. următoarele suprafeţe de teren situate în ..., astfel: sublotul nr. 3 din lotul 1 identificat cadastral cu nr. 14370/1/3 în suprafaţă  de 319,28 m.p.; sublotul nr. 1 din lotul 3, identificat cadastral cu nr. 14370/3/1, în suprafaţă de 460,27 m.p., cota indiviză de 1/3 , respectiv 13,22 m.p. din sublotul nr. 2, din lotul 3, având destinaţia de drum de acces, identificat cadastral cu nr. 14370/3/2 în suprafaţă totală de 39.65 m.p., cota indiviză de 1/3, respectiv 99,45 m.p. din lotul nr. 4, având destinaţia de drum de acces, identificat cadastral cu nr. 14370/4 în suprafaţă totală de 298,35 mp. Prin actul amintit vânzătorul, respectiv M.V. a declarat, astfel cum rezultă din cuprinsul art. V pct. 5.1 din contract că terenul ce înstrăinează „nu face obiectul niciunui fel de litigiu, la nicio instanţă judecătorească şi nici nu face obiectul vreunei revendicări de nicio natură, nu există investigaţii, reclamaţii, sesizări sau proceduri în curs, de nicio natură, în contra vânzătorului, cu privire la terenul vândut prin contract, astfel că la data vânzării pârâţii nu puteau avea niciun dubiu asupra faptului că imobilul teren astfel dobandit aparţine vânzătoarei M.V..

Au mai arătat pârâţii că trebuie ocrotită buna-credinţă a acestora iar conform art.1899 alin.2 buna-credinţă se prezumă, revenindu-le reclamanţilor sarcina probei relei-credinţe a pârâţilor iar actul de vânzare-cumpărare încheiat cu bună-credinţă nu este susceptibil de a fi lovit de nulitate, fiind o excepţie de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial.

În drept, pârâţii au invocat dispoiţiile actelor normative indicate în cerere.

În dovedirea cererii de chemare în garanţie pârâţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamanţilor, proba testimonială.

La data de 17.11.2008 reclamanţii au formulat completare a cererii de chemare în judecată prin care au solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii M.D., T.N., T.M. şi T.O.T., să se constate nulitatea absolută a contractului de vanzare cumpărare autentificat sub nr. 1110/23.03.2007 de către BNP Asociaţi E., având ca obiect terenul în suprafaţă de 316,85 m.p. situat in ... (nr. Cadastral 14370/2/3).

La data de 19.01.2009 pârâţii T.N., T.M. şi T.O.T. au formulat cerere de chemare în garanţie a numitului M.D., pentru ca în situatia în care instanţa va admite cererea completatoare la cererea de chemare în judecată cu privire la constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1110/23.03.2007 de BNPA E., să fie obligată persoana chemată în garantie la plata către pârâţi a echivalentului în lei la data plăţii efective a sumei de 31.685 euro, reprezentând preţul de circulaţie evaluat provizoriu pentru imobilul teren situat în ..., înscris în Cartea funciară nr. 54381 a localităţii Bucureşti, sector 1 în suprafaţă de 316,85 m.p. ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1110/23.03.2007 de BNPA E. încheiat între pârâţii T.N., T.M. şi T.O.T., în calitate de cumpărători şi M.D., în calitate de vânzator.

În motivarea cererii, pârâţii au arătat că M.D. a declarat că garantează cumpărători împotriva oricăror evicţiuni, totale sau parţiale, conform art.1337 C.civ. 1864 iar terenul ce se înstrăinează nu face obiectul niciunui litigiu, la nicio instanţă judecătorească şi nici nu face obiectul vreunei revendicări de nicio natură.

Au mai arătat pârâţii că reclamanţii solicită aplicarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial iar dacă instanţa va admite cererea părţile trebuie repuse în situaţia anterioară încheierii acestuia. Pârâţii au precizat şi faptul că au îndeplinit toate operaţiunile necesare şi posibile la momentul cumpărării, pentru identificarea situaţiei juridice a imobilului pe care l-au dobândit fiind aplicabile dispoziţiile art.1898 C.civ. 1864 privind buna-credinţă.

În drept, pârâţii au invocat dispoziţiile actelor normative indicate în cerere.

În dovedirea cererii de chemare în garanţie pârâţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamanţilor, proba testimonială, expertiză tehnică pentru a stabili valoarea de circulaţie a imobilului.

La data de 19.01.2009 pârâţii T.N., T.M. şi T.O.T. au formulat întâmpinare prin care au reiterat argumentele invocate prin întâmpinarea din data de 06.10.2008.

La data de 19.01.2009  chemaţii în garanţie M.V., M.T. şi M.C. au formulat întâmpinare la acţiunea reclamantilor şi la cererea de chemare în garanţie a pârâţilor T.N., T.M. şi T.O.T. şi au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr.36206/03.06.1997 emis pe numele P.L., autoarea reclamanţilor.

În motivarea cererii pârâţii au arătat instanţei că vânzarea bunului altuia este permisă în legislaţia civilă, cauza unui asemenea act fiind licită iar aceştia deţineau un titlu valabil data înstrăinării.

Au mai arătat pârâţii şi că aceştia au fost de bună-credinţă iar la data încheierii actelor de dezmembrare şi donaţie Legea 247/2005 nu intrase în vigoare iar în ceea ce priveşte cererae de chemare în garanţie aceasta trebuie respinsă întrucât pârâţii au calitatea de dobânditori de bună-credinţă.

Cererea nu a fost motivată în drept iar în dovedirea acesteia, chemata în garanţie a solicitat proba cu interogatoriul reclamanţilor-pârâţi, înscrisuri, expertiză topo-cadastrală şi martori.

La data de 23.02.2009  reclamantii au formulat  întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de pârâţii – reclamanţi M.D. şi M.C., prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâţilor – reclamanţi şi au solicitat respingerea acesteia ca neintemeiată.

În motivarea cererii, aceştia au arătat că pârâţii-reclamanţi îşi întemeiază cererea pe prevederile art.III alin.1 lit. a punctul ii şi lit.c din Legea 169/1997 astfel că pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a actelor de constituire/reconstituire, aceştia trebuie să deţină calitatea de foşti proprietari care au solicitat reconstituirea pe aceleaşi amplasamente libere la data solicitării sau succesorii acestora cu titlu universal sau cu titlu particular şi de foşti proprietari care şi-au revendicat terenurile aflate în intravilan.

Cu privire la fondul cererii reconvenţionale reclamanţii-pârâţi au arătat că pârâţii critică decizia civilă nr.1462/19.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti care este irevocabilă şi modul în care aceasta a fost pusă în executare iar pentru a se constata nulitatea unui titlu emis în temeiul Legii 18/1991 trebuie îndeplinite mai multe condiţii ce rezultă din acest text, respectiv: terenul pentru care s-a emis titlul să fie solicitat de fost proprietar, solicitarea fostului proprietar să fie făcută în termenul legal, terenul să fie liber la data solicitării, condiţii care nu sunt îndeplinite în cauză.

La data de 24.03.2009, chemaţii în garanţie M.V., M.T. şi M.C. au formulat cerere reconvenţională şi în contradictoriu cu Comisia Judeţeană Ilfov de aplicare a legilor fondului funciar şi Comisia Locală a Oraşului Otopeni de aplicare a Legilor fondului funciar, precum şi cu Prefectura Municipiului Bucureşti şi cu Primăria Sectorului 1 Bucureşti prin Primar, solicitand instanţei să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de propritetate nr. 36106 din 03.06.1997 al autoarei reclamanţilor P.L. pentru suprafaţa de teren ce se suprapune cu suprafaţa donată chemaţilor în garanţie  M.C. şi Dorin de către pârâta M.V..

Prin încheierea de şedinţă de la 30.03.2009, dosarul nr.13137/299/2008 a fost conexat cu dosarul nr. …,  având ca obiect cererea formulată de reclamanții  T.N., T.M. şi T.O.T. în contradictoriu cu pârâții  L.D., G.A., P.E.V., N.C., C.S.D., A.M.D., Primaria Oraşului Otopeni și Prefectura Județului Ilfov, prin care, astfel cum se arată în cererea modificatoare din data de 6 noiembrie 2008,  s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 36106 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Municipiului Bucuresti şi Sectorului Agricol Ilfov la data de 03.06.1997 pe numele P.M.L..

În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.169/2007 modificată prin Legea nr.247/2005, art.8 alin.1 din Legea nr.18/1991,  se arată că  autoarea pârâților, P.L., nu îndeplinea niciuna dintre condițiile prevăzute de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafața de teren vizată de titlul a cărui anulare se solicită întrucât nu a avut niciodată calitatea de membru în cooperativa agricolă de producție iar suprafața de teren pe care i s-a reconstituit dreptul de proprietate nu a făcut niciodată parte din patrimoniul vreunei cooperative agricole de producție.

Arată reclamanții că terenul în litigiu este situat în intravilanul sectorului 1 al Municipiului București încă din anul 1995, anterior emiterii  titlului de proprietate contestat, ce vizează o suprafață de teren aflată în extravilan și care a fost emis de Primăria Otopeni, entitate ce nu putea soluționa o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru un  teren din București, competentă să soluționeze cererea formulată de P.L. fiind Primăria Municipiului București.

Pârâții L.D., G.A., P.E.V., N.C., C.S.D., A.M.D. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Orașului Otopeni,  în susținerea cărora au arătat că aceasta nu există ca entitate a autorității locale și că, în raport de prevederile art.52 din Legea nr.18/1991, în litigiile privitoare la aplicarea dispozițiilor Legii fondului funciar au calitate procesuală activă sau pasivă Comisia locală și Comisia Județeană.

Au invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților T.,  cu aceeași motivare pe care se întemeiază excepția lipsei calității procesuale active a pârâților reclamanți M.,  pe fond solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

Răspunzând punctual motivelor de nulitate invocate de reclamanți, arată că de prevederile legii nr.18/1991 nu au beneficiat numai membri fostelor cooperative agricole de producție ci și alte categorii de persoane, prevăzute la art.14 (devenit 15), art.36 (devenit 37), art.37 (devenit 38) și art.38 (devenit 39) din  actul normativ; că pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole nu era necesar ca terenul să se afle în patrimoniul vreunei cooperative agricole de producție, ci ca terenul să se afle la dispoziția Comisiilor județene, respectiv a Comisiei Municipiului București și S.A.I. pentru aplicarea legii fondului funciar; că este irelevant faptul că în anul 1995 terenul a fost trecut în intravilan, deoarece din punct de vedere al constituirii/reconstituirii dreptului de proprietate interesa situația juridică la data de 1 ianuarie 1990, astfel cum se prevede în legea fondului funciar și în normele de aplicare a acesteia și că punerea în posesie s-a făcut ca urmare a Deciziei nr.119 din data de 3 februarie 1994 a Comisiei Municipiului București și S.A.I, prin care s-a validat atribuirea terenului pe amplasamentul indicat în procesul verbal, Comisie competentă să elibereze titluri de proprietate atât asupra terenurilor situate în extravilan cât și asupra terenurilor din intravilan.

Concluzionând, pârâții au arătat că, astfel cum rezultă din chiar documentele depuse la dosar de reclamanți, autoarea lor a deținut o suprafață de teren de 5.000 mp. în comuna Băneasa, teren ce a fost preluat abuziv de CAP Otopeni, astfel că dreptul său la reconstituirea dreptului de proprietate este indiscutabil.

Pârâții persoane juridice nu au formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt:

La data de 03.06.1997 a fost emis titlul de proprietate nr.36106 prin care P.L. a primit în proprietate suprafaţa de 5000 mp în Bucureşti Sector 1(fila 3 dosar 16915/299/2008 – în continuare cererea conexă).

La data de 15.06.2000, Prefectura Municipiului Bucureşti emite titlul de proprietate nr.20099/2000, prin care atestă că terenul în suprafaţă de 4500mp, situat în ... a fost trecut în proprietatea pârâtei-reclamante M.V. (fila 242 dosar Tribunal).

Prin sentinţa civilă nr.6551/16.07.2002 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost anulat titlul de proprietate nr.20099/15.06.2000, sentinţa rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr.1462/19.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti (filele 5-13) prin care s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate  nr. 20099/15.06.2000 emis de Prefectura Municipiului Bucureşti, pentru suprafaţa de 3775 m.p.

Prin actul de dezmembrare şi donaţie autentificat sub nr.  1642/18.07.2005 de B.N.P. S.C.D., având ca obiect terenul de  4500 m.p.  situat în ... (filele 14-16), chemata în garanţie M.V. a lotizat terenul menţionat în 3 loturi şi a donat lotul cu nr.2 împreună cu cota indiviză de 1/3 din lotul 4 către chematul în garanţie M.D..

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1111/23.03.2007 (filele 17-21) de către B.N.P. A.E., chemata în garanţie M.V. a înstrăinat către pârâţii T.N., T.M. şi T.O.T. terenul situat în ... şi identificat ca fiind sublotul 3 din lotul 1 în suprafaţă de 319,28 mp, sublotul 1 din lotul 3 în suprafaţă de  460,27 mp, cota indiviză de 1/3 din sublotul 2 al lotului 3 şi cota indiviză de 1/3 din lotul 4.

Prin actul amintit vânzătorul, respectiv M.V. a declarat, astfel cum rezultă din cuprinsul art. V pct. 5.1 din contract că terenul ce înstrăinează „nu face obiectul niciunui fel de litigiu, la nicio instanţă judecătorească şi nici nu face obiectul vreunei revendicări de nicio natură, nu există investigaţii, reclamaţii, sesizări sau proceduri în curs, de nicio natură, în contra vânzătorului, cu privire la terenul vândut prin contract.

Conform extrasului pentru cartea funciară cu nr.33154 emisă la data de 20.03.2007 (fila 234 vol.1 dosar Tribunal) pentru imobilul descris de carte nu erau notate litigii cu privire la dreptul de proprietate.

Prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 2916/19.07.2007 (filele 22-25) pârâta-reclamantă M.V. a donat dreptul de proprietate asupra bunului imobil situat în ... identificat ca fiind sublotul 1 din lotul 1 în suprafaţă de 409mp, sublotul 2 din lotul 1 în suprafaţă de 2136,03 mp către chematul în garanţie M.C..

Prin contractul de vanzare cumpărare autentificat sub nr. 1110/23.03.2007 (filele 94-97) de către BNP Asociaţi E., chematul în garanţie M.D.  a înstrăinat către pârâţi imobilul având ca obiect terenul în suprafaţă de 316,85 m.p. situat in ..., identificat ca fiind sublotul 3 al lotului 2 (nr. Cadastral 14370/2/3), chematul în garanţie M.D. .

Prin actul amintit vânzătorul, respectiv M.V. a declarat, astfel cum rezultă din cuprinsul art. V pct. 5.1 din contract că terenul ce înstrăinează „nu face obiectul niciunui fel de litigiu, la nicio instanţă judecătorească şi nici nu face obiectul vreunei revendicări de nicio natură, nu există investigaţii, reclamaţii, sesizări sau proceduri în curs, de nicio natură, în contra vânzătorului, cu privire la terenul vândut prin contract.

Conform raportului de expertiză tehnică topografică şi de evaluare (filele 314-360 vol.2 dosar Tribunal şi 1-20 vol.3 dosar Tribunal) întocmit de expert A.M., imobilul reclamanţilor în suprafaţă de 3775 stabilită prin decizia nr.1462/19.09.2007 se suprapune peste imobilul chemaţilor în garanţie pe o suprafaţă de 3753,36 mp raportând documentaţia cadastrală la schiţa anexă la procesul-verbal de punere în posesie şi 3777,42 mp raportând documentaţia cadastrală la planul parcelar (fila 338 vol.2 dosar Tribunal).

Conform anexelor 19 şi 20 (filele 358-359) la raportul de expertiză, imobilele având ca obiect terenul în suprafaţă de 316,85 m.p. şi 460,27 mp situat in ..., identificate ca fiind sublotul 3 al lotului 2 şi sublotul 1 din lotul 3 se suprapun în totalitate cu imobilul de 3775 mp stabilit prin decizia nr.1462/19.09.2007 iar imobilul în suprafaţă de 319,28 mp identificat ca fiind sublotul 3 din lotul 1 se suprapune într-o proporţie covârşitoare a cărei suprafaţă nu este indicată în concret de către expert.

Totodată, conform anexei 6 imobilul reclamanţilor în suprafaţă de 3775 mp stabilită prin decizia nr.1462/19.09.2007 se suprapune peste imobilul pârâţilor-reclamanţi şi cu privire la o suprafaţă identificată prin punctele de detaliu 25’-26-26’-27-27’ pe care se află construcţia compusă din clădire de locuit plus dependinţe.

Conform raportului de expertiză, valoarea metrului pătrat la data de 28.03.2014 era de 87 euro/mp, faţă de data pronunţării prezentei aceeşi valoarea a preţului pe metru pătrat va fi avută în vedere şi de instanţă întrucât piaţa imobiliară nu a suferit fluctuaţii semnificative în intervalul arătat.

În drept:

Cererea principală.

Instanţa constată că temeiul de drept al acţiunii care vizează valorificarea efectului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial ( resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis) întocmai cum, în mod corect, au surprins şi pârâţii prin cererea de chemare în garanţie cât şi reclamanţii atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apel constituie temeiul principal al cererii astfel că motivele de nulitate ale actelor juridice a căror anulare este solicitată, întemeiate pe lipsa cauzei şi încălcarea interdicţiei prevăzute de titlul X al Legii 247/2005, constituie un temei subsidiar, urmând a fi cercetat în cauză numai în raport de soluţia bazată pe temeiul principal arătat.

Prin efectul nulităţii invocat se înţelege consecinţa juridică a aplicării sancţiunii nulităţii titlului de proprietate nr.20099/2000 prin decizia civilă nr.1462/19.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti.

În aplicarea principiului general quod nullum est, nullum producit efectum, respectiv ccea ce este nul nu poate produce nici un efect, sancţiunea nulităţii va avea ca efect desfiinţarea retroactivă a actului juridic primar, respectiv titlul de proprietate nr.20099/2000 precum şi desfiinţarea actulelor juridice subsecvente.

Corelaţia principiilor nulităţii este evidenţiată pornind de la efectul retroactivităţii nulităţii care se realizează prin principiul restituirii prestaţiilor efectuate în baza actului nul, restituire care nu ar fi posibilă fără anularea actului juridic subsecvent.

Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului juridic iniţial priveşte efectele nulităţii faţă de terţi, efecte ce decurg din principiile retroactivităţii şi restituirii prestaţiilor dar şi din principiul nemo plus iuris ad allium transferre potest, quam ipse habet respectiv nicio persoană nu poate transmite un drept pe care nu îl are.

În cauza dedusă judecăţii instanţa va analiza ce efecte produce anularea titlului de proprietate nr.20099/2000 prin decizia civilă nr.1462/19.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti asupra actului de dezmembrare  autentificat sub nr.  1642/18.07.2005 de B.N.P. S.C.D., având ca obiect terenul de  4500 m.p.  situat în ..., contractului de donaţie autentificat sub nr. 1642/18.07.2005 de către B.N.P. S.C.D., având ca obiect terenul în suprafaţă de 857,15 m.p. situat în ..., contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1111/23.03.2007 de către B.N.P. A.E., având ca obiect terenul în suprafaţă de 2734,93 mp situat în ...; actului de dezmembrare autentificat sub nr. 2916/19.07.2007 de către B.N.P. A.E., având ca obiect terenul situat în ....

Instanţa constată că actele juridice anterior menţionate au caracter subsecvent titlului de proprietate nr.20099/2000, întrucât, după dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, pârâta-reclamantă M.V. a dispus de acest drept prin lotizare, acte de donaţie şi vânzare-cumpărare către pârâţii-reclamanţi M.D., M.C. şi pârâţii T.N., T.M. şi T.O.T. iar anulare titului de proprietate are ca efect pierderea retroactivă a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 3775 mp astfel că aceasta nu putea dispune cu privire la acest drept pe care nu l-a avut niciodată.

Analizând apărările pârâţilor şi pârâţilor-reclamanţi, instanţa constată că acestea sunt neîntemeiate.

Modalitatea eficientă de apărare împotriva pretenţiilor reclamanţilor-pârâţi ar fi fost invocarea unor cazuri în care, pentru anumite raţiuni anularea actului juridic iniţial nu atrage şi anularea actului juridic subsecvent. Excepţiile identificate de doctrină şi jurisprudenţă vizează acele împrejurări expres prevăzute de lege când prevalează principiul ocrotirii bunei-credinţe ori asigurarea stabilităţii circuitului juridic civil.

Instanţa va respinge susţinerile pârâţilor T. referitoare la incidenţa bunei-credinţe întrucât reprezintă un element-condiţie al efectelor unor instituţii juridice iar nu o instituţie juridică de sine stătătoare de natură a paraliză efectul nulităţii.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa constată că la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1111/23.03.2007 şi 1110/23.03.2007 precum şi a contractelor de donaţie autentificate sub nr. 1642/18.07.2005 şi nr. 2916/19.07.2007, asupra imobilului situat în ... era deschisă cartea funciară cu nr. 33154 ceea ce va determina instanţa să analizeze petitul referitor la rectificarea cărţii funciare ca şi excepţie a principiului anulării actului juridic subsecvent ca urmare a actului juridic iniţial.

Conform art.34 pct. 1 din Legea 7/1996 (forma în vigoare a legii la data introducerii cererii) Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; iar conform art.36 din acelaşi act normativ Acţiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greşita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta şi împotriva terţelor persoane care şi-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credinţă şi prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărţii funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acţiunea de fond nu s-a prescris.

Conform art.35 alin.2 din Legea 7/1996 Faţă de terţele persoane care au dobândit cu bună-credinţă un drept real prin donaţie sau legat, acţiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani, socotiţi din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere, cu excepţia cazului în care dreptul material la acţiunea în fond nu s-a prescris mai înainte.

Din dispoziţiile precitate instanţa reţine că, în cazul în care dobânditorul din actul din actul juridic primar (înstrăinător în actul juridic subsecvent) şi-a înscris dreptul real imobiliar în cartea funciară, iar ulterior transmite acest drept, printr-un act juridic cu titlu oneros unui subdobânditor de bună-credinţă, acesta din urmă va putea fi acţionat în judecată, după declararea prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă a nulităţii actului juridic primar, numai în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii prin care subdobânditorul a solicitat înscrierea în cartea funciară, după expirarea acestui termen, subdobânditorul de bună-credinţă şi cu titlu oneros se va bucura de efectele publicităţii imobiliare ceea ce echivalează cu menţinerea actului juridic subsecvent ca reală excepţie de la principiul anulării actului juridic subsecvent ca urmare a actului juridic iniţial. Aceleaşi considerente vor fi aplicabile şi actelor juridice subsecvente cu titlu gratuit însă aplicându-se un termen de prescripţie de 10 ani.

Aplicând dispoziţiile menţionate circumstanţelor cauzei, instanţa constată că faţă de contractul de donaţie autentificat sub nr. 1642/18.07.2005, pârâtul-reclamant M.D. are calitatea de subdobânditor de bună-credinţă cu titlu gratuit, astfel că acţiunea în rectificarea cărţii funciare, formulată prin completarea cererii la data de 08.09.2008 a fost formulată în interiorul termenului de 10 ani.

În ceea ce priveşte contractul de donaţie autentificat sub nr. 2916/19.07.2007 pârâtul-reclamant M.C. are calitatea de subdobânditor de bună-credinţă cu titlu gratuit, astfel că acţiunea în rectificarea cărţii funciare, formulată prin completarea cererii la data de 08.09.2008 a fost formulată în interiorul termenului de 10 ani.

Faţă de contractele de vânzare-cumpărare 1110 şi 1111/23.03.2007 pârâţii T. au calitatea de subdobânditori de bună-credinţă cu titlu oneros astfel că acţiunea în rectificarea cărţii funciare, formulată prin completarea cererii la data de 08.09.2008 a fost formulată în interiorul termenului de 3 ani.

În ceea ce priveşte contractul de donaţie autentificat sub nr. 2916/19.07.2007 pârâta-reclamantă a donat dreptul de proprietate asupra bunului imobil situat în ... identificat ca fiind sublotul 1 din lotul 1 în suprafaţă de 409 mp, sublotul 2 din lotul 1 în suprafaţă de 2136,03 mp către pârâtul-reclamant M.C.. Analizând considerentele deciziei civile nr.1462/19.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa constată că titlul de proprietate nr.20099/2000 nu a fost anulat şi pentru suprafaţa de teren ce se găseşte sub clădirea pârâtului-reclamant M.C., astfel că pentru această suprafaţă identificată prin punctele de contur de la A la M din Anexa nr.6 a raportului de expertiză întocmit de expert A.M. şi prin punctele de detaliu 25’-26-26’-27-27’din cadrul suprapunerii conform Anexei nr.6, instanţa va anula doar în parte contratul de donaţie menţionat, menţinând dreptul de proprietate dobândit de pârâtul-reclamant prin contractul de donaţie asupra acestei suprefeţe de teren şi asupra suprafeţei de teren ce nu a fost anulată prin decizia menţionată şi care nu constituie suprapunere cu imobilul deţinut de reclamanţii-pârâţi.

Din toate considerentele menţionate instanţa constată că pârâţii şi pârâţii-reclamanţi nu au reuşit să demonstreze un caz ce constituie o excepţie de la principiul anulării actului juridic subsecvent ca urmare a actului juridic iniţial astfel că instanţa va da efect principiului şi va admite în parte cererea şi va dispune anularea actelor de dezmembrare şi contractul de donaţie autentificate sub nr. 1642/18.07.2005 de BNP S.C.D. şi contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1111 şi 1110 din 23.03.2007 de BNPA E..

Conform art. 33 alin.1 şi 2 din Legea 7/1996 În cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. 

Instanţa constată că, faţă de soluţia dată capătului de cerere anterior cât şi faţă de anularea parţială a titlului de proprietate nr.20099/2000, pentru cartea funciară nr. 33154 cât şi pentru toate cărţile funciare deschise la OCPI Bucureşti Sector 1 cu privire la imobilul cu numărul cadastral 14370 nu mai subzistă înscrieri valabile, ca urmare a anulării în parte a titlului menţionat cât şi a actelor juridice subsecvente înscrise cu privire la imobile, pentru aceste considerente instanţa va admite şi acest capăt de cerere în sensul radierii tuturor menţiunilor înscrise în aceste cărţi funciare ce privesc imobilul cu numărul cadastral 14370.

Cererea de chemare în garanţie.

Cu privire la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii T., instanţa constată că aceştia au invocat ca temei al garanţiei art.1337 C.civ.1864 conform căruia Vanzatorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vanzare, a raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi declarate la facerea contractului.

Obligaţia de garanţie a vânzătorului există dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de o tulburare de drept, cauza evicţiunii să fie anterioară vânzării şi cauza evicţiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător, astfel că instanţa va analiza condiţiile răspunderii vânzătorilor M.V. şi M.D. faţă de cumpărătorii T.N., T.M. şi T.O.T..

Instanţa constată îndeplinită prima condiţie întrucât contractele de vânzare-cumpărare nr. 1110 şi 1111 din 23.03.2007 au fost anulate ca urmare a admiterii acţiunii reclamanţilor-pârâţi ceea ce constituie o tulburare de drept, întemeiată pe dreptul de proprietate al reclamanţilor-pârâţi.

Cu privire la a două condiţie, instanţa constată că cauza evicţiunii a fost anterioară vânzării, dreptul de proprietate al vânzătorilor M.V. şi M.D. făcând obiectul unui litigiu încă din anul 2000 iar prin sentinţa civilă nr.6551/16.07.2002 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost anulat titlul de proprietate nr.20099/15.06.2000, sentinţa rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr.1462/19.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti (filele 5-13) prin care s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate  nr. 20099/15.06.2000 emis de Prefectura Municipiului Bucureşti, pentru suprafaţa de 3775 m.p.

Instanţa constată şi a treia condiţie îndeplinită, respectiv că pârâţii nu au avut cunoştinţă de existenţa cauzei evicţiunii, în acest sens stând înscrierile din cartea funciară cât şi declaraţiile de răspundere a vânzătorilor realizate în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare.

Faţă de soluţia dată capetelor de cerere anterior menţionate, instanţa constată că pentru pârâţii T. s-a produs o evicţiune totală prin pierderea dreptului de proprietate ce a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1110 şi 1111 din 23.03.2007.

În temeiul art. 1344 C.civ.1864 conform căruia Daca lucrul vandut se afla, la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, excedentele valorii in timpul evictiunii, instanţa va admite cererea de chemare în garanţie a pârâţilor-reclamanţi şi va obliga pe vânzători la plata către cumpărători a sumelor cuvenite în temeiul dispoziţiilor precitate.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1111/23.03.2007, pârâta-reclamantă M.V. a înstrăinat suprafaţa de 319,28 mp + 460,27 mp + 13,22 mp + 99,45 mp (892,22 mp) pârâţilor T.N., T.M. şi T.O.T. pentru suma de 62450,50 euro, 70 euro/mp.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1110/23.03.2007 pârâtul-reclamant M.D. a înstrăinat suprafaţa de 316,85 mp pârâţilor T.N., T.M. şi T.O.T. pentru suma de 22179,50 euro, 70 euro/mp.

Faţă de valoarea de referinţă indicată prin raportul de expertiză de 87 euro/mp, valoare însuşită de instanţă conform situaţiei de fapt reţinute şi care este superioară faţă de data înstrăinării, instanţa va admite cererea de chemare în garanţie şi va obliga pârâta-reclamantă M.V. la plata către pârâţii T.N., T.M., T.O.T. a sumei de 77623,14 euro (892,22 mp  * 87 euro), în lei la cursul BNR din data plăţii şi pe pârâtul-reclamant M.D. la plata către pârâţii T.N., T.M., T.O.T. a sumei de 27565,95 euro (316,85 mp * 87 euro), în lei la cursul BNR din data plăţii.

Cererea reconvenţională.

Conform art.137 alin.1 C.proc.civ. 1865 Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Instaţa va analiza excepţia lipsei de interes invocată de reclamanţii-pârâţii prin referire la prevederile art.III alin.1 lit. a punctul ii şi lit.c din Legea 169/1997 conform cărora pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a actelor de constituire/reconstituire, aceştia trebuie să deţină calitatea de foşti proprietari care au solicitat reconstituirea pe aceleaşi amplasamente libere la data solicitării sau succesorii acestora cu titlu universal sau cu titlu particular şi de foşti proprietari care şi-au revendicat terenurile aflate în intravilan.

Potrivit art.III alin.1 lit.a punctul ii şi lit.c din Legea 169/1997 Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi: 

 a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege;

Conform art.III alin.2 din Lege Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.

Instanţa constată că dispoziţiile legale menţionate sub aspectul subiecţilor activi şi persoanelor ce pot justifica un interes, ce pot exercita acţiunea întemeiată pe dispoziţiile legale preciatate a făcut obiectul interpretării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr.15/2011 prin care s-a reţinut că În conformitate cu dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare: 

" (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prezentei legi: [...]. 

(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun." 

Stabilind că nulitatea actelor la care se referă alin. (1) poate fi invocată "şi de alte persoane care justifică un interes legitim", art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, nu face altceva decât să transpună, într-un caz particular, acela al actelor emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar, regula de drept comun potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, respectiv fie de părţile actului juridic şi avânzii-cauză ai părţilor, fie de terţi, care se pretind prejudiciaţi prin actul atacat, fie de organele expres prevăzute de lege. 

Pe planul dreptului procesual, regula enunţată justifică legitimare procesuală activă în acţiunile în constatarea nulităţii absolute întemeiate pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în privinţa oricărei persoane care justifică un interes legitim, indiferent dacă aceasta a fost sau nu parte în procedura legii speciale a fondului funciar în care au fost emise actele atacate. 

Instanţa va analiza aşadar condiţia interesului sub aspectul dreptului comun iar nu prin raportare la argumentele invocate de reclamanţii-pârâţi. Ca şi condiţie de exercitare a acţiunii civile, interesul trebuie să fie legitim, născut şi actual şi personal şi direct.

În ceea ce priveşte caracterul personal şi direct al interesului pârâţilor-reclamanţi cu privire la exercitarea acţiunii civile având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. nr.36106, instanţa reţine că prin decizia civilă nr.1462/19.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în contradictoriu cu autoarea reclamanţilor-pârâţi dar şi cu Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi Prefectura Municipiului Bucureşti s-a statuat cu putere de lucru judecat că pârâta-reclamantă M.V. nu are dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 3775 mp ce constituie suprapunere cu suprafaţa deţinută în proprietate de reclamanţii-pârâţii. Efectul negativ al autorităţii de lucru judecat împiedică pârâţii-reclamanţi să mai poată pune în discuţie acest aspect astfel că prin niciun mijloc juridic anularea titlului de proprietate nr. 36106 nu poate conduce la redobândirea dreptului de proprietate al pârâţilor-reclamanţi asupra suprafeţei de teren pentru care s-a dispus cu putere de lucru judecat anularea titlului pârâtei-reclamante M.V..

Pentru considerentele anterior expuse instanţa constată că pârâţii-reclamanţi nu justifică un interes personal şi direct la exercitarea acţiunii în anularea titlului de proprietate nr.36106 emis pe numele P.L. astfel că instanţa va respinge, în parte, cererea reconvenţională ca fiind lipsită de inters.

Faţă de situaţia de fapt reţinută conform raportului de expertiză, instanţa constată că imobilul deţinut de reclamanţi în temeiul titlului de proprietate nr.36106 se suprapune cu porţiune de teren deţinută de pârâţii-reclamanţi în baza titlului de proprietate nr.20099/2000 şi identificată prin punctele de detaliu 25’-26-26’-27-27’din cadrul suprapunerii identificate prin punctele de contur de la A la M din Anexa nr.6 a raportului de expertiză întocmit de expert A.M., suprafaţă ce se situează sub construcţia casă de locuit şi anexe a pârâţilor-reclamanţi.

Cu privire la această suprafaţă în considerentele deciziei civile nr.1462/19.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti se reţine Titlul de proprietate al pârâtei-intimate va fi anulat însă în parte, având în vedere că terenurile se suprapun numai parţial iar din suprafaţa totală de 3865 mp potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, 90 mp se află sub casa pârâtei, fiind astfel îndreptăţită la constituire pentru această suprafaţă.

Instanţa constată că pasajul anterior citat conţine considerente decizorii prin care este explicată soluţia din dispozitiv cu privire la anularea în parte a titlului de proprietate şi este tranşată o chestiune litigioasă dintre părţi, aceea că pentru suprafaţa de 90mp situată sub casa de locuit, pârâta-reclamantă M.V. este îndreptăţită la constituire şi titlul acesteia de proprietate nu poate fi anulat.

Instanţa reţine că asemenea considerente au intrat în putere de lucru judecat prin rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, instanţa de recurs reţinând că titlul acesteia pentru suprafaţa indicată este valabil şi cum nu a fost învestită cu o acţiune în anularea titlului de proprietate nr. 36106 nu poate pronunţa o asemenea soluţie.

Pentru toate considerentele menţionate instanţa apreciază că i se impune în mod imperativ considerentele intrate în putere de lucru judecat ale deciziei civile nr.1462/19.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care se tranşează problema litigioasă conform căreia autoarei reclamanţilor, P.L. nu i se putea reconstitui dreptul de proprietate asupra suprafeţei situate sub casa pârâtei-reclamante acest considerent explicând soluţia de anulare în parte a titlului de proprietate al acesteia.

A cerceta orice alt motiv de nulitate a titlului şi eventual a dispune în sens contrar instanţa ar încălca puterea de lucru judecat al deciziei nr.1462/19.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti astfel că va admite în parte cererea reconvenţională şi va anula în parte titlul de proprietate nr.36106/03.06.1997 pentru suprafaţa identificată ca suprapunere prin punctele de detaliu 25’-26-26’-27-27’din cadrul suprapunerii identificate prin punctele de contur de la A la M din Anexa nr.6 a raportului de expertiză întocmit de expert A.M..

Cererea conexă.

Conform art.137 alin.1 C.proc.civ. 1865 Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Instanţa va analiza cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Oraşului Otopeni invocată de pârâţi prin întâmpinare.

Conform art. 52 alin.2 din Legea 18/1991 Comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.

Instanţa constată că Primăria Oraşului Otopeni nu are calitate procesuală pasivă în raport de prevederile anterior menţionate astfel că instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Oraşului Otopeni şi va respinge sub acest aspect cererea conexă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Sub aspectul construcţiei juridice realizate în prezenta cauză asupra căreia există un consens al părţilor ce reiese din concluziile susţinute oral în faţa instanţei dar şi din concluziile scrise, instanţa constată că părţile susţin că partea al cărei titlu de proprietate este desfiinţat nu va mai avea calitate procesuală activă, respectiv interes în a promova acţiunea în anualarea contractelor de vânzare-cumpărare 1110 şi 1111 din 23.03.2007 în ceea ce priveşte cererea principală, respectiv anularea titlului de proprietate nr.36106/03.06.1997.

Construcţia juridică astfel dedusă judecăţii va determina instanţa să analizeze în contextul arătat atât excepţia lipsei de interes, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 07.12.2015 ce priveşte cererea conexă cât şi excepţia lipsei de interes invocată de reclamanţii T. la acelaşi termen de judecată cu privire la cererea principală.

Cu privire la excepţia lipsei de interes a reclamanţilor T. la formularea cererii conexe prin referire la prevederile art.III alin.1 lit. a punctul ii şi lit.c din Legea 169/1997 conform cărora pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a actelor de constituire/reconstituire, aceştia trebuie să deţină calitatea de foşti proprietari care au solicitat reconstituirea pe aceleaşi amplasamente libere la data solicitării sau succesorii acestora cu titlu universal sau cu titlu particular şi de foşti proprietari care şi-au revendicat terenurile aflate în intravilan.

Potrivit art.III alin.1 lit.a punctul ii şi lit.c din Legea 169/1997 Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi: 

 a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege;

Conform art.III alin.2 din Lege Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.

Instanţa constată că dispoziţiile legale menţionate sub aspectul subiecţilor activi ce pot exercita acţiunea întemeiată pe dispoziţiile legale preciatate a făcut obiectul interpretării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr.15/2011 prin care s-a reţinut că În conformitate cu dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare: 

" (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prezentei legi: [...]. 

(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun." 

Stabilind că nulitatea actelor la care se referă alin. (1) poate fi invocată "şi de alte persoane care justifică un interes legitim", art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, nu face altceva decât să transpună, într-un caz particular, acela al actelor emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar, regula de drept comun potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, respectiv fie de părţile actului juridic şi avânzii-cauză ai părţilor, fie de terţi, care se pretind prejudiciaţi prin actul atacat, fie de organele expres prevăzute de lege. 

Pe planul dreptului procesual, regula enunţată justifică legitimare procesuală activă în acţiunile în constatarea nulităţii absolute întemeiate pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în privinţa oricărei persoane care justifică un interes legitim, indiferent dacă aceasta a fost sau nu parte în procedura legii speciale a fondului funciar în care au fost emise actele atacate. 

Instanţa va analiza aşadar condiţia interesului sub aspectul dreptului comun iar nu prin raportare la argumentele invocate de pârâţi. Ca şi condiţie de exercitare a acţiunii civile, interesul trebuie să fie legitim, născut şi actual şi personal şi direct.

Faţă de soluţia dată cererii principale, instanţa constată că reclamanţii T. au pierdut dreptul de proprietate dobândit prin contractele de vânzare-cumpărare nr.1110 şi 1111 din 23.03.2007 astfel că acţiunea în anularea titlului de propritate nr.36106/03.06.1997 nu prezintă un interes personal pentru aceştia întrucât dreptul de proprietate dobândit prin actele juridice menţionate avea ca obiect o suprafaţă pentru care, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că autorea lor, M.V., nu are niciun drept. Este adevărat că efectele deciziei  nr.1462/19.09.2007 a Curţii de Apel Bucureşti nu le sunt opozabile reclamanţilor T., însă acţiunea formulată prin cererea conexă nu poate duce la redobândirea de către M.V. a dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren înstrăinate reclamanţilor prin contractele de vânzare-cumpărare nr.1110 şi 1111 din 23.03.2007. Instanţa constată că acţiunea formulată de reclamanţii T. nu prezintă un interes personal pentru aceştia întrucât anularea dreptului de proprietate al pârâţilor nu are ca şi consecinţă redobândirea dreptului acestora de proprietate întrucât cererea principală a fost admisă în sensul anulării contractelor menţionate.

Pentru toate considerentele anterior expuse instanţa va admite excepţia lipsei de interes a reclamanţilor T. la formularea cererii conexe si va respinge cererea ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes.

Faţă de soluţia dată cererii conexe instanţa se va pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi excepţiei lipsei de interes a formulării cererii principale de către reclamanţii L.D., G.A.,  P.E.V., N.C., C.S.D. Şi A.M.D. în sensul respingerii acestora ca neîntemeiate, pentru a urmări construcţia şi logica juridică expusă de părţi cu privire la interesul de a formulat prezentele acţiuni conexe.

În temeiul art.274 C.proc.civ. 1865 instanţa constată că pârâţii  sunt în culpă procesuală faţă de reclamanţi având în vedere soluţia de admitere a cererii principale, de asemenea pârâţii-reclamanţi M.V., M.T., M.D., M.C. sunt în culpă procesuală atât faţă de admiterea cererii principale cât şi faţă de respingerea cererii reconvenţionale.

Instanţa reţine şi că reclamanţii T. din cererea conexă sunt în culpă procesuală faţă de pârâţii L.D., G.A.,  P.E.V., N.C., C.S.D. Şi A.M.D. întrucât au pierdut procesul.

Pentru toate considerentele anterior expuse instanţa va obliga pârâţii-reclamanţi M.V., M.T., M.D., M.C. şi cu pârâţii T.N., T.M., T.O.T. la plata sumei de 9127,07 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 48 lei taxă judiciară de timbru (filele 42-46 dosar 13137/299/2008) şi 9079,07 lei onorariu de avocat (conform chitanţelor depuse prin adresa de cheltuieli).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes invocată de pârâţii-reclamanţi ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea formulată de reclamanţii-pârâţi L.D., G.A., P.E.V., N.C., toţi cu domiciliul ales ….,  C.S.D., cu domiciliul ales în …..,  A.M.D., cu domiciliul ales în …., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţii M.V., M.T., M.D., M.C., toţi cu domiciliul ales ….,  şi cu pârâţii T.N., T.M., T.O.T., toţi cu domiciliul ales în …., Comisia Locală a Oraşului Otopeni De Aplicare a Legilor Fondului Funciar, cu sediul în oraş Otopeni, str. 23 August, nr. 10, jud. Ilfov,  Primăria Sectorului 1 Bucureşti prin Primar, cu sediul în Bucureşti, sector 1, Bd. Banu Manta nr. 9,  Comisia Judeţeană Ilfov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, cu sediul în Bucureşti, sector 3, str. Smârdan, nr. 3,  Prefectura Municipiului Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, str. Piaţa Presei Libere, Corpul B, nr. 1, sector 1.

Anulează actele de dezmembrare şi contractul de donaţie autentificate sub nr. 1642/18.07.2005 de BNP S.C.D. şi contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1111 şi 1110 din 23.03.2007 de BNPA E..

Anulează în parte contractul de donaţie autentificat sub nr. 2916/19.07.2007 de BNPA E. pentru suprafaţa identificată ca suprapunere prin punctele de contur de la A la M din Anexa nr.6 a raportului de expertiză întocmit de expert A.M. şi menţine actul de donaţie pentru suprafaţa identificată prin punctele de detaliu 25’-26-26’-27-27’din cadrul suprapunerii conform Anexei nr.6.

Dispune rectificarea tuturor cărţilor funciare deschise la OCPI Bucureşti Sector 1 cu privire la imobilul cu numărul cadastral 14370 în sensul radierii tuturor menţiunilor înscrise în în aceste cărţi funciare.

Admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii T.N., T.M., T.O.T. în contradictoriu cu chemata în garanţie M.V..

Obligă chemata în garanţie M.V. la plata către pârâţii T.N., T.M., T.O.T. a sumei de  77623,14 euro (în lei la cursul BNR din data plăţii).

Admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii T.N., T.M., T.O.T. în contradictoriu cu chematul în garanţie M.D..

Obligă chematul în garanţie M.D. la plata către pârâţii pârâţii T.N., T.M., T.O.T. a sumei de 27565,95 euro (în lei la cursul BNR din data plăţii).

Admite în parte excepţia lipsei de interes a pârâţilor-reclamanţi M.V., M.T., M.D., M.C..

Anulează în parte titlul de proprietate nr.36106/03.06.1997 pentru suprafaţa identificată ca suprapunere prin punctele de detaliu 25’-26-26’-27-27’din cadrul suprapunerii identificate prin punctele de contur de la A la M din Anexa nr.6 a raportului de expertiză întocmit de expert A.M..

Respinge în rest cererea reconvenţională ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Oraşului Otopeni.

Respinge în parte cererea conexă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Admite excepţia lipsei de interes a reclamanţilor T.N., T.M., T.O.T..

Respinge cererea conexă formulată de reclamanţii T.N., T.M., T.O.T. împotriva pârâţilor L.D., G.A., P.E.V., N.C., C.S.D., A.M.D., Prefectura Judeţului Ilfov ca lipsită de interes.

Obligă pârâţii-reclamanţi M.V., M.T., M.D., M.C. şi cu pârâţii T.N., T.M., T.O.T. la plata sumei de 9127,07 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21.12.2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare