Acţiune în reducţiunea liberalităţilor excesive - renunţarea la succesiune realizată în scop de gratificare a comoştenitorului

INSTANŢA,

Deliberând asupra prezentei cauze civile, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 9.05.2014, sub nr. 22626/299/2014, reclamanta P.R.M. a chemat în judecată pe pârâţii B.T., B.D.N. şi B.V., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună reducerea donaţiilor efectuate de către defunctul său tată, P.C.T., în favoarea pârâtei B.T. şi a defunctei G.E., constând în cota indiviză totală de 7/16 (43,75%) din imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, prin întregirea rezervei succesorale a reclamantei până la limita cotităţii disponibile, în echivalent la valoarea de circulaţie a imobilului de la data deschiderii succesiunii. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are calitatea de moştenitor al defunctului său tată, P.C.T., decedat la data de 27.06.2012, conform Certificatului de moştenitor nr. 18/05.09.2012, masa succesorală fiind compusă doar din trei sume de bani derizorii, neexistând bunuri imobile. A precizat că, în timpul vieţii, defunctul său tată a făcut două donaţii către mama, respectiv către sora acestuia, în vederea emigrării în Germania. A menţionat că defunctul a donat mamei sale, G.E., cota de 3/16 din imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, prin actul autentificat sub nr. 13473/15.12.1987 şi transcris sub nr. 5508/1987 la Notariatul de Stat al Sectorului 1. A susţinut că, în anul 1990, după decesul bunicii materne a reclamantei, defunctul a avut intenţia de a gratifica şi ultima rudă apropiată rămasă în ţară, respectiv pe sora sa B.T., liberalitatea îmbrăcând forma unei donaţii indirecte, materializată sub forma unei renunţări la succesiunea rămasă de pe urma mamei defunctului. A învederat că, prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 1080/11.07.2012 la B.N.P. „S.I.”, imobilul în cauză a fost dobândit de către pârâţii B.D.N. şi B.V.. Reclamanta a invocat prevederile art. 1092 şi art. 1088 Cod civil şi a susţinut că renunţarea la moştenire a fost făcută cu intenţia de a gratifica (ex animo donandi) comoştenitorul, reprezentând o donaţie indirectă care îmbracă forma unei renunţări gratuite in favorem.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1086-art. 1099 Cod civil şi ale art. 194 şi următoarele Cod procedură civilă.

În dovedirea pretenţiilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâţilor, cu martori şi cu expertiză în construcţii şi evaluarea proprietăţii imobiliare.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 23.06.2014, în conformitate cu art. 200 alin. 2 Cod procedură civilă, reclamanta a precizat că valoarea imobilului este de 168.499 euro, valoarea obiectului cererii fiind de 36.859 euro, respectiv 163.805 lei, reprezentând valoarea rezervei succesorale cuvenite.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 4.916 lei (fila 31), reprezentând taxă judiciară de timbru.

La data de 21.07.2014, în conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca inadmisibilă, invocând prevederile art. 1097 alin. 2 Cod civil şi susţinând că întregirea rezervei succesorale se realizează în natură, nefiind incidente derogările prevăzute la alin. 3-6 ale aceluiaşi articol.

Pe fond, pârâţii au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că renunţarea defunctului la moştenirea rămasă de pe urma mamei sale, G.E., deşi a profitat pârâtei B.T., a fost un act pur abdicativ, iar nu o renunţare in favorem, fără intenţia a o gratifica, fiind explicabil în contextul ulterioarei părăsiri a României de către renunţător. A considerat că o renunţare in favorem implică din punct de vedere juridic o acceptare, fie şi indirectă, a succesiunii, urmată de o donaţie, în cazul renunţării pur abdicative bunurile succesorale negăsindu-se niciodată în patrimoniul renunţătorului, astfel încât acesta nu putea dispune de ele cu intenţia de a gratifica. Referitor la donaţia din data de 15 decembrie 1987, pârâţii au susţinut că reprezintă un act dezinteresat, întrucât în lipsa unei asemenea înstrăinări ar fi devenit aplicabile dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 223/1974, iar bunul ar fi trecut în patrimoniul statului, astfel încât oricum nu ar fi făcut parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului. Cu privire la stabilirea rezervei succesorale, pârâţii au arătat că reclamanta ignoră împrejurarea că o cotă de 3/16 din terenul ce compune imobilul în litigiu nu putea face obiectul primei liberalităţi, întrucât a trecut în proprietatea statului în condiţiile Legii nr. 58/1974, astfel încât donaţia s-a încheiat valabil şi a purtat numai asupra cotei de 3/16 din construcţia ce compunea terenul. Au considerat că masa succesorală reconstituită s-ar compune doar din cota de 3/16 asupra construcţiei ce compune imobilul în litigiu, cu consecinţa că rezerva succesorală a reclamantei s-ar limita la 3/32 din această construcţie. Au solicitat ca, în conformitate cu art. 1091 Cod civil, la stabilirea rezervei succesorale şi a cotităţii disponibile să se ţină cont de cheltuielile efectuate de pârâţi cu întreţinerea autorului reclamantei, precum şi de starea în care acest imobil se găsea în perioada 1987-1990, fără a se lua în considerare sporul de valoare adăugat pe cheltuiala pârâtei.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 209 Cod procedură civilă.

În dovedirea întâmpinării, pârâţii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiză.

Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut de art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă.

Prin Încheierea din 23 septembrie 2014 (fila 76, Vol. I), instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâţi prin întâmpinare, reţinând că îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Codul civil pentru reducţiunea liberalităţilor prin echivalent priveşte fondul cauzei şi că nu există nicio condiţie prealabilă prevăzută de lege pentru a putea fi solicitată reducţiunea liberalităţilor excesive.

Instanţa a încuviinţat, la solicitarea ambelor părţi, proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză judiciară în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare, fiind respinse probele cu interogatoriul pârâţilor şi cu martori, solicitate de reclamantă.

Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare F.G. a fost ataşat la filele 112-116 din Vol. I, fiind completat cu răspunsul la obiecţiuni depus la filele 217-221 din Vol. I.

Instanţa a încuviinţat cererea reclamantei de efectuare a unei noi expertize, raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare A.I.R. fiind ataşat la filele 264-271 din Vol. I şi fiind completat cu răspunsul la obiecţiuni depus la filele 332-338 din Vol. II.

Prin cererea precizatoare depusă la termenul de judecată din 8 septembrie 2015, reclamanta a mărit obiectul acţiunii, solicitând să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 248.975 lei, reprezentând valoarea rezervei succesorale cuvenite reclamantei, raportat la valoarea imobilului din ..., sector 1, stabilită în cuprinsul Răspunsului la obiecţiunile formulate de părţi din 15.01.2015 întocmit de expert F.G..

Reclamanta a completat taxa judiciară de timbru cu suma de 2.553 lei, corespunzător valorii precizate.

Analizând probele administrate, instanţa reţine următoarele:

Conform Certificatului de moştenitor nr. 18 din 5 septembrie 2012 eliberat de Biroul Notarului Public V.C. (filele 13-14), defunctul P.C.T., decedat la data de 27.06.2012, a fost moştenit de reclamanta P.R.M., în calitate de fiică, acesteia revenindu-i întreaga masă succesorală compusă din suma de 228,41 euro.

Defunctul P.C.T. a deţinut cota de 3/8 din cota de ½ din imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, compus din teren în suprafaţă de 172 m.p şi construcţia aflată pe acesta, astfel cum reiese din Certificatul de moştenitor nr. 542/1974 eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 1 (fila 16).

Prin Contractul de donaţie autentificat sub nr. 13473 din 15 decembrie 1987 (fila 20), autorul reclamantei a donat mamei sale, G.E., cota de 3/16 din locuinţa situată în Bucureşti, ..., parter, sector 1, cota aferentă de teren din suprafaţa totală de 172 m.p. trecând în proprietatea statului, conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.

Prin Declaraţia autentificată de Notariatul de Stat Sector 1 sub nr. 4850 din 26 aprilie 1990 (fila 19), autorul reclamantei a renunţat la succesiunea de pe urma defunctei sale mame, G.E., decedată la data de 14 aprilie 1990, declarând că nu a făcut niciun act de acceptare expresă, tacită sau forţată asupra succesiunii defunctei.

Conform Certificatului de moştenitor nr. 1145 din 20 iulie 1990 eliberat de Notariatul de Stat Sector 1 (filele 17-18), defuncta G.E., decedată la data de 14.04.1990, a fost moştenită de către pârâta B.T., în calitate de fiică, menţionându-se că a renunţat la succesiune numitul P.C.T., în calitate de fiu. Din masa succesorală a făcut parte cota indiviză de 11/16 din imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, compus din teren în suprafaţă de 172 m.p. şi construcţia de pe acesta, cu menţiunea că cota-parte de 3/16 din terenul în suprafaţă de 172 m.p. a trecut în proprietatea statului.

Prin Titlul de proprietate nr. 15271/1 din 25.03.1998 eliberat de Prefectura Municipiului Bucureşti (fila 90), s-a certificat că terenul situat în Bucureşti, ..., sector 1, în suprafaţă de 32,25 m.p., reprezentând cotă indiviză din suprafaţa totală de 172 m.p. a fost trecut în proprietatea pârâtei B.C.T., în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.

Ulterior dobândirii cotei de 2/16 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, ..., sector 1, în baza Contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu vânzătoarea T.V., autentificat de Biroul Notarului Public M.N.G. sub nr. 2666 din 10 noiembrie 2005 (filele 91-92), prin Contractul de donaţie autentificat de Biroul Notarului Public I.S. sub nr. 1080 din 11 iulie 2012 (filele 84-88), pârâta B.T. a donat pârâţilor B.D.N. şi B.V., în cote egale de ½ pentru fiecare, cota indiviză totală de 122/128, respectiv 61/128 pentru fiecare, din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, ..., întabulat în Cartea Funciară 214763 Bucureşti Sector 1. În contractul de donaţie încheiat între pârâţi s-a menţionat că restul cotei de 6/128 aparţine pârâţilor B.D.N. şi B.V., în baza Certificatului de moştenitor suplimentar nr. 24 din data de 11.07.2011 eliberat de Notarul Public I.S..

Conform copiei cărţii funciare nr. 214762 a Municipiului Bucureşti, Sector 1 (filele 39-40), imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, este format din teren în suprafaţă măsurată de 173 m.p. şi 3 corpuri de construcţie, dreptul de proprietate fiind întabulat pe numele pârâţilor B.D.N. şi B.V..

La data deschiderii succesiunii rămase de pe urma defunctului P.C.T. (iunie-iulie 2012), valoarea imobilului situat în Bucureşti, ..., sector 1, a fost de 1.015.505 lei, din care valoarea terenului a fost de 790.148 lei, iar valoarea construcţiilor a fost de 225.357 lei, astfel cum s-a stabilit prin Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare A.I.R. (filele 266-271).

Instanţa va avea în vedere evaluarea realizată prin acest raport de expertiză tehnică judiciară, întocmit la solicitarea reclamantei, având în vedere că expertul judiciar A.I.R. a determinat valoarea de piaţă a imobilului expertizat, prin metoda comparaţiei directe, cu luarea în considerare a unor imobile situate în zona Floreasca-Dorobanţi, pe străzi secundare, având suprafeţe şi finisaje asemănătoare şi deschiderea la stradă apropiată de cea a terenului şi construcţiei evaluate, astfel cum reiese din Anexele 4-5 la raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 287-299). Totodată, expertul judiciar A.I.R. a oferit un răspuns argumentat la toate obiecţiunile formulate de reclamantă (filele 332-338), justificând în mod convingător modalitatea de alegere a valorilor de comparaţie prin raportare la imobile asemănătoare cu cel expertizat, atât în ceea ce priveşte amplasarea, cât şi deschiderea şi suprafaţa terenului, respectiv starea construcţiei. Având în vedere că niciuna dintre părţi nu a formulat critici cu privire la răspunsul la obiecţiuni întocmit de expertul judiciar A.I.R., instanţa consideră că acestea au fost de acord cu lămuririle oferite, nefiind necesare explicaţii suplimentare pentru evaluarea corespunzătoare a imobilului expertizat.

Întrucât urmează a da eficienţă celui de-al doilea raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în prezentul dosar, instanţa nu va avea în vedere valoarea imobilului de 1.138.170 lei, stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare F.G. (filele 112-116), astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecţiuni depus la data de 19.01.2015 (filele 217-221), fiind neîntemeiată această solicitare formulată de reclamantă prin cererea precizatoare depusă la termenul de judecată din 8 septembrie 2015.

În acest sens, instanţa are în vedere că, astfel cum reiese din răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi (filele 217-221), expertul judiciar F.G. nu a ţinut cont de situaţia actuală a imobilului format din teren şi construcţie, evaluând terenul ca şi când ar fi liber, pe considerentul că a avut în vedere cea mai bună utilizare a acestuia. Însă, acest argument este vădit eronat, întrucât este în afara oricărui dubiu că ambele corpuri de construcţie sunt utilizabile, iar acelaşi expert a oferit o valoare considerabilă de 42.234 euro construcţiilor corp A şi corp B amplasate pe teren, în loc de a stabili o valoare negativă pe care ar presupune desfiinţarea construcţiilor, pentru a se conferi terenului cea mai bună utilizare.

Totodată, valoarea stabilită prin răspunsul la obiecţiuni întocmit de către expertul judiciar F.G. se îndepărtează considerabil atât de valoarea determinată prin folosirea celeilalte metode de evaluare (abordarea prin costuri), cât şi de valoarea precizată de însăşi reclamantă la formularea cererii de chemare în judecată, pe baza valorilor orientative cuprinse în grilele notariale.

În perioada 1991-2000, pârâţii au adus îmbunătăţiri construcţiei situate în Bucureşti, ..., sector 1, valoarea acestora fiind de 7.200 euro (32.748,48 lei), astfel cum reiese din Anexa nr. 3 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare F.G. (fila 128), această valoare nefiind contestată de către niciuna dintre părţi şi fiind stabilită pe baza înscrisurilor justificative prezentate de pârâţi (filele 129-158).

Având în vedere situaţia de fapt stabilită, instanţa reţine că, în conformitate cu art. 1092 şi art. 1093 Cod civil, reclamanta a exercitat acţiunea pentru reducţiunea liberalităţilor excesive dispuse de autorul său, defunctul P.C.T., de care a beneficiat pârâta B.T., atât în nume propriu, cât şi în calitate de succesor universal al defunctei G.E..

Conform art. 1086 Cod civil, rezerva succesorală este parte din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri. Potrivit art. 1087 şi art. 1088 Cod civil, descendenţii defunctului au calitatea de moştenitori rezervatari, iar rezerva succesorală este jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal.

În speţă, având în vedere că reclamanta P.R.M., în calitate de fiică, este singurul moştenitor legal al defunctului P.C.T., conform certificatului de moştenitor nr. 18 din 5 septembrie 2012 eliberat de Biroul Notarului Public V.C., rezerva succesorală a acesteia reprezintă jumătate din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului.

Valoarea masei succesorale, în funcţie de care se determină rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă, se stabileşte potrivit art. 1091 Cod civil, prin reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute de cel care lasă moştenirea, luându-se în considerare valoarea la data deschiderii moştenirii a bunurilor donate, ţinându-se cont de starea lor în momentul donaţiei.

În speţă, defunctul P.C.T. a făcut o donaţie directă, realizată prin Contractul de donaţie autentificat sub nr. 13473 din 15 decembrie 1987, prin care a donat mamei sale, G.E., cota de 3/16 din locuinţa situată în Bucureşti, ..., parter, sector 1, cota aferentă de teren din suprafaţa totală de 172 m.p. trecând în proprietatea statului, conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974. Având în vedere că pârâta B.T. este succesorul universal al defunctei G.E., conform Certificatului de moştenitor nr. 1145 din 20 iulie 1990 eliberat de Notariatul de Stat Sector 1, aceasta este beneficiarul actual al donaţiei directe realizate de autorul reclamantei, dobândind şi obligaţia de reîntregire a rezervei succesorale.

Susţinerile pârâţilor în sensul că această donaţie ar fi fost realizată într-un alt scop decât gratificarea donatarului G.E., pe motiv că bunul ar fi trecut în patrimoniul statului, ca urmare a plecării defunctului din România, sunt vădit neîntemeiate, întrucât, prin Contractul de donaţie autentificat sub nr. 13473 din 15 decembrie 1987, bunul a ieşit din patrimoniul defunctului şi a intrat în mod gratuit în patrimoniul autoarei pârâtei B.T..

Contextul în care s-a încheiat actul cu titlu gratuit nu prezintă relevanţă, având în vedere că manifestarea intenţiei autorului reclamantei de a dona cota sa din bunul imobil a fost exprimată expres în actul juridic încheiat în formă autentică, fiind în afara oricărui dubiu că acesta a urmărit procurarea unor avantaje materiale gratuite pentru membrii familiei sale rămaşi în România. Totodată, instanţa reţine că lipsa intenţiei de a gratifica ar reprezenta un motiv de nulitate absolută a contractului de donaţie în temeiul căruia pârâta B.T. a dobândit cota de 3/16 din construcţie, astfel încât această cotă din construcţie, împreună cu terenul aferent, s-ar întoarce, în integralitate, în patrimoniul reclamantei, în calitate de unic moştenitor al donatorului.

În ceea ce priveşte cota de 3/16 din terenul aferent construcţiei donate, instanţa constată că aceasta a revenit în patrimoniul pârâtei B.T., conform Titlului de proprietate nr. 15271/1 din 25.03.1998 eliberat de Prefectura Municipiului Bucureşti. Dobândirea dreptului de proprietate de către pârâtă asupra cotei de 3/16 din terenul aferent imobilului donat de defunctul P.C.T. în anul 1987 s-a realizat prin constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, conform căruia terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor.

Din aceste prevederi legale reiese că dreptul la constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente construcţiilor, preluate de stat în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, reprezintă un accesoriu al dreptului de proprietate asupra construcţiei. Din acest motiv, reducţiunea liberalităţii excesive făcute de defunct asupra cotei de 3/16 din construcţie se extinde şi asupra cotei de 3/16 din terenul care a fost dobândit de pârâtă în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra construcţiei donate cu încălcarea rezervei succesorale a reclamantei, fiind neîntemeiate apărările pârâţilor de a se avea în vedere numai donaţia efectuată cu privire la cota de 3/16 din construcţia ce compunea imobilul.

Totodată, defunctul P.C.T. a făcut o donaţie indirectă în favoarea surorii sale, pârâta B.T., aceasta fiind realizată prin declaraţia autentificată de Notariatul de Stat Sector 1 sub nr. 4850 din 26 aprilie 1990, prin care autorul reclamantei a renunţat la succesiunea de pe urma defunctei sale mame G.E., decedată la data de 14 aprilie 1990, declarând că nu a făcut niciun act de acceptare expresă, tacită sau forţată asupra succesiunii defunctei.

Afirmaţiile pârâţilor în sensul că bunurile succesorale nu s-au aflat niciodată în patrimoniul renunţătorului, acesta neputând să dispună de ele, sunt greşite, întrucât donaţia indirectă nu a privit bunurile succesorale, ci dreptul la moştenire al defunctului P.C.T.. În mod evident, dreptul succesoral exista în patrimoniul renunţătorului, în calitatea sa de descendent de gradul întâi al defunctei G.E., având în vedere că, în caz contrar, actul de renunţare ar fi fost lipsit de obiect. Pierderea oricărui drept asupra bunurilor aflate în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei G.E. s-a produs, în conformitate cu art. 696 Cod civil din 1864, tocmai ca urmare a manifestării dreptului de opţiune succesorală în sensul renunţării la succesiune, beneficiarul dreptului de acrescământ prevăzut de art. 697 Cod civil din 1864 fiind pârâta B.T..

Calificarea ca fiind donaţie indirectă a actului unilateral de renunţare la succesiunea rămasă de pe urma mamei defunctului, G.E., este condiţionată de existenţa intenţiei autorului actului de a gratifica, renunţarea la un drept nefiind, prin ea însăşi, o liberalitate.

Din certificatul de moştenitor nr. 1145 din 20 iulie 1990 eliberat de Notariatul de Stat Sector 1 Bucureşti rezultă cu evidenţă intenţia defunctului P.C.T. de a o gratifica pe sora sa, având în vedere că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei G.E. era formată numai din activul reprezentat din cota indiviză de 11/16 din imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, neexistând pasiv succesoral. În consecinţă, renunţarea la succesiune nu se putea realiza într-un alt scop decât cel de gratificare a comoştenitorului, prin renunţarea autorului reclamantei la partea sa din moştenire. Renunţarea la moştenire nu poate fi calificată ca fiind un act juridic neutru, făcut pentru a se evita suportarea pasivului succesoral sau a altor sarcini legate de calitatea de moştenitor, întrucât asemenea obligaţii nu au existat, iar taxele succesorale au fost net inferioare valorii activului succesoral.

Susţinerile pârâţilor în sensul că acest act de renunţare nu reprezintă o donaţie indirectă sunt neîntemeiate, întrucât intenţia defunctului P.C.T. de a o gratifica pe sora sa rezultă cu evidenţă din faptul că pârâta B.T. era unicul succesibil cu vocaţie succesorală concretă care urma să beneficieze de dreptul de acrescământ rezultat din renunţarea celuilalt comoştenitor la succesiune, într-o asemenea situaţie renunţarea la succesiune pură şi simplă producând aceleaşi efecte cu renunţarea făcută în favoarea unui moştenitor.

Având în vedere cele două donaţii efectuate, valoarea masei succesorale este formată din activul net rămas de pe urma defunctului P.C.T. reprezentat de suma de 218,41 Euro (menţionată în certificatul de moştenitor), la care se reuneşte fictiv valoarea bunurilor donate de către defunct în timpul vieţii, respectiv cotele de 3/16 şi de 4/16 din imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, fără luarea în considerare a îmbunătăţirilor aduse construcţiei de către pârâţi.

Având în vedere că prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul judiciar A.I.R. valoarea bunului imobil a fost estimată ca fiind de 1.015.505 lei, la data deschiderii succesiunii (27.06.2012), precum şi că valoarea îmbunătăţirilor aduse de donatari după primirea donaţiilor a fost de 7.200 Euro (32.748,48 lei), valoarea bunurilor donate (cota de 7/16 din bunul imobil) la data deschiderii succesiunii, ţinându-se cont de starea lor în momentul donaţiei, este stabilită de instanţă ca fiind de 429.955,97 lei.

În consecinţă, valoarea masei succesorale este de 430.949,38 lei, ca urmare a reunirii la valoarea activului net de 933,41 lei (echivalentul a 218,41 euro) a valorii donaţiilor efectuate de defunct în cuantum de 429.955,97 lei.

Rezerva succesorală la care este îndreptăţită reclamanta P.R.M., în calitate de unic descendent de gradul întâi al defunctului P.C.T., reprezintă jumătate din valoarea masei succesorale, valoarea acesteia fiind de 215.474,69 lei. Având în vedere că, în urma dezbaterii succesiunii rămase de pe urma tatălui său, reclamanta a primit numai suma de 218,41 Euro (933,41 lei), cele două donaţii în valoare de 429.955,97 lei făcute de către defunct prin Contractul de donaţie autentificat sub nr. 13473 din 15 decembrie 1987, precum şi prin renunţarea la moştenirea rămasă de pe urma defunctei G.E., conform Declaraţiei autentificate sub nr. 4850 din 20 aprilie 1990 de Notariatul de Stat Sector 1 şi Certificatului de moştenitor nr. 1145 din 20 iulie 1990 eliberat de Notariatul de Stat Sector 1 Bucureşti, reprezintă liberalităţi excesive, conform art. 1092 Cod civil, întrucât încalcă rezerva succesorală a reclamantei.

Pentru aceste motive, instanţa urmează să admită în parte acţiunea precizată şi să dispună reducerea donaţiilor în limita cotităţii disponibile de 1/2 din masa succesorală în valoare de 430.949,38 lei, compusă din cota de 7/16 din imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, având valoarea de 429.955,97 lei, la data deschiderii succesiunii, şi din suma de 218,41 Euro (993,41 lei).

În ceea ce priveşte efectele reducţiunii liberalităţilor excesive, instanţa urmează a face aplicarea prevederilor art. 1097 Cod civil, conform cărora reducţiunea are ca efect desfiinţarea donaţiilor în măsura necesară întregirii rezervei succesorale, întregirea rezervei urmând a se realiza în natură sau prin echivalent.

În prezenta cauză, reclamanta a solicitat în mod temeinic reîntregirea rezervei succesorale prin echivalent, respectiv prin obligarea pârâţilor la plata sumei de bani egale cu valoarea cotei-părţi din bunul care i s-ar fi cuvenit în calitate de moştenitor rezervatar al defunctului P.C.T..

Având în vedere că bunul donat de defunct a fost înstrăinat de către pârâta B.T. către pârâţii B.D.N., după deschiderea succesiunii la data de 27.06.2012, prin Contractul de donaţie autentificat de Biroul Notarului Public I.S. sub nr. 1080 din 11 iulie 2012, nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 1097 alin. 3 Cod civil, astfel cum au învederat şi pârâţii.

Însă, contrar susţinerilor pârâţilor, prevederile art. 1097 alin. 2 Cod civil, nu impun moştenitorului rezervatar obligaţia de a solicita reîntregirea rezervei în natură, cu atât mai mult cu cât bunul nu se mai află în patrimoniul beneficiarului liberalităţilor excesive. În acest sens, instanţa are în vedere faptul că realizarea reducţiunii prin echivalent în cazul prevăzut de art. 1097 alin. 3 Cod civil reprezintă un beneficiu acordat de lege beneficiarului liberalităţilor excesive, în scopul menţinerii actelor de dispoziţie efectuate de acesta asupra bunurilor dobândite de la defunct cu încălcarea rezervei succesorale.

Având în vedere că reducţiunea liberalităţilor excesive se realizează, în mod obligatoriu, prin echivalent, în cazul în care donatarul a înstrăinat bunul înainte de deschiderea succesiunii, cu atât mai mult moştenitorul rezervatar poate opta pentru această formă de reîntregire a rezervei succesorale, în situaţia în care donatarul a înstrăinat bunul după deschiderea succesiunii, întrucât situaţia juridică a bunului donat este similară, acesta nemaiaflându-se în patrimoniul beneficiarului liberalităţii excesive.

Totodată, pârâta B.T. nu îşi poate invoca propria culpă constând în înstrăinarea bunului donat, deşi cunoştea că liberalitatea de care a beneficiat a încălcat cotitatea disponibilă, o asemenea atitudine contravenind şi principiului irevocabilităţii donaţiilor, întrucât, prin fapta sa, pârâta ar obţine desfiinţarea parţială a donaţiei făcute către pârâţii B.D.N. şi B.V..

De altfel, având în vedere că actul de donaţie a fost încheiat între pârâţi la data de 11.07.2012, după doar 14 zile de la data deschiderii succesiunii, reclamanta s-a aflat în imposibilitatea notării acţiunii sale de reducţiunii a liberalităţilor excesive, Contractul de donaţie autentificat de Biroul Notarului Public I.S. sub nr. 1080 din 11 iulie 2012 neputând fi desfiinţat decât dacă pârâţii B.D.N. şi B.V. au cunoscut faptul că donatorul a dobândit bunul cu încălcarea rezervei succesorale a reclamantei.

În aceste condiţii, apărările formulate de pârâţi cu privire la inadmisibilitatea modalităţii de întregire a rezervei succesorale prin echivalent sunt vădit neîntemeiate, întrucât întregirea rezervei succesorale în natură nu se poate realiza, ca urmare a înstrăinării bunului de către pârâta B.T., astfel încât singura modalitate de realizare a efectelor reducţiunii este cea solicitată prin cererea de chemare în judecată, respectiv reducţiunea liberalităţilor excesive prin echivalent.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 1097 Cod civil, instanţa va admite, în parte, pretenţii formulate în contradictoriu cu pârâta B.T. şi va dispune întregirea rezervei succesorale prin echivalent, respectiv prin obligarea pârâtei să plătească reclamantei P.R.M. suma de 214.541,69 lei, reprezentând valoarea rezervei succesorale (jumătate din valoarea masei succesorale) din care s-a scăzut suma de 218,41 Euro.

Cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta B.T., astfel cum a fost precizată, este neîntemeiată pentru diferenţa de 34.433,31 lei, întrucât aceasta a fost solicitată cu încălcarea art. 1091 alin. 2 Cod civil, prin raportare la o valoare a imobilului stabilită în mod greşit, pentru un teren liber de construcţii, şi fără a fi avută în vedere starea construcţiei de la data efectuării donaţiilor excesive.

În ceea ce îi priveşte pe pârâţii B.D.N. şi B.V., instanţa constată că aceştia nu au avut calitate de beneficiari ai liberalităţilor excesive prin care a fost încălcată cotitatea disponibilă a reclamantei, precum şi că sunt dobânditori cu titlu particular ai bunului donat, solicitarea de reducţiune a liberalităţilor excesive nefiindu-le opozabilă, întrucât nu a fost notată în cartea funciară a imobilului dobândit şi a fost formulată după încheierea Contractului de donaţie autentificat de Biroul Notarului Public I.S. sub nr. 1080 din 11 iulie 2012.

În consecinţă, având în vedere că obligaţiile care decurg din reducţiunea liberalităţilor excesive aparţin numai legatarilor sau donatarilor care au beneficiat de liberalităţi, precum şi că reclamanta nu a solicitat desfiinţarea actului translativ de proprietate în baza căruia pârâţii B.D.N. şi B.V. au dobândit bunul imobil, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestor pârâţi.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată urmează a fi admisă în parte, precum şi că pârâta B.T. este în culpă procesuală cu privire la nerespectarea obligaţiei de întregire a rezervei, în temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată aferente cererii admise în cuantum de 9.436,25 lei, formate din taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.436,25 lei, onorariu de expert achitat pentru cea de-a doua expertiză în cuantum de 1.000 lei şi onorariu de avocat aferent cererii admise în cuantum de 2.000 lei, din onorariul în cuantum de 3.000 lei achitat conform chitanţei nr. 572 din 14.01.2015 eliberată de Cabinet de avocatură P.T.O.M.

Având în vedere că instanţa a înlăturat evaluarea imobilului realizată prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul tehnic F.G., precum şi că a fost avut în vedere răspunsul acestui expert la obiectivul propus de pârâţi, instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de expert în cuantum de câte 1.000 lei, achitat de către ambele părţi pentru întocmirea primului raport de expertiză.

Având în vedere declaraţia făcută de apărătorul pârâţilor la ultimul termen de judecată, instanţa va constata că pârâţii au declarat că vor solicita, pe cale separată, cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta P.R.M., cetăţean german, cu domiciliul în …, şi cu domiciliul ales la …., în contradictoriu cu pârâţii B.T., având CNP …., cu domiciliul în Bucureşti, ..., sector 1, B.D.N., având CNP …, cu domiciliul în …., şi B.V., având CNP …, cu domiciliul în …., toţi cu adresa de corespondenţă în Bucureşti, ..., sector 1.

Dispune reducţiunea liberalităţilor excesive făcute de către defunctul P.C.T., decedat la data de 27.06.2012, prin Contractul de donaţie autentificat sub nr. 13473 din 15 decembrie 1987, precum şi prin renunţarea la moştenirea rămasă de pe urma defunctei G.E., conform Declaraţiei autentificate sub nr. 4850 din 20 aprilie 1990 de Notariatul de Stat Sector 1 şi Certificatului de moştenitor nr. 1145 din 20 iulie 1990 eliberat de Notariatul de Stat Sector 1 Bucureşti, în limita cotităţii disponibile de ½ din masa succesorală în valoare de 430.949,38 lei, compusă din cota de 7/16 din imobilul situat în Bucureşti, ..., sector 1, având valoarea de 429.955,97 lei, la data deschiderii succesiunii, şi din suma de 218,41 Euro (993,41 lei).

Dispune întregirea rezervei succesorale prin echivalent, respectiv prin obligarea pârâtei B.T. să plătească reclamantei P.R.M. suma de 214.541,69 lei, reprezentând valoarea rezervei succesorale (jumătate din valoarea masei succesorale) din care s-a scăzut suma de 218,41 Euro.

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâţilor B.D.N. şi B.V..

În temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, obligă pe pârâta B.T. să plătească reclamantei P.R.M. cheltuielile de judecată în cuantum de 9.436,25 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu de expert şi onorariul de avocat aferente cererii admise.

Dispune compensarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de expert în cuantum de câte 1.000 lei, achitat de către ambele părţi pentru întocmirea primului raport de expertiză.

Constată că pârâţii au declarat că vor solicita, pe cale separată, cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15.09.2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare