Pretenţii daune materiale şi morale. Răspunderea delictuală are caracter subsidiar răspunderii contractuale. Fapta ilicită invocată de reclamantă constituie o nerespectarea a obligaţiilor născute din contract, nu din încălcarea unei obligaţii legale. Neîn

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

La data de XX.XX.2016 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta W.V., în calitate părinte şi reprezentant legal al minorului W.D., în contradictoriu cu pârâtele D.S.B. (S.G.B.) și Asociaţia X, solicitând obligarea pârâtelor la:

•plata sumei de 5.100 lei reprezentând taxa achitată pentru examenul susţinut de W.D. şi prevăzut de art. 207 alin. 10 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar (ROFUIP) aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 5115/2014;

•plata sumei de 43.313 lei reprezentând contravaloarea taxei achitate pentru studiile aferente clasei a V-a efectuate la D.S.B. de W.D.;

•plata sumei de 1 leu cu titlu de prejudiciu moral;

•plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, următoarele:

În fapt, pârâta D.S.B. (S.G.B.) este o unitate de învăţământ înfiinţată şi organizată de Asociaţia X (Asociaţia ..) ce acordă pe teritoriul României servicii de învăţământ pentru creşă, grădiniţă şi şcoală cu clasele I-XII conform programei germane. Fiul său, D.W. a efectuat studiile aferente claselor I-V în perioada 2011-2016 la unitatea de învăţământ D.S.B..

Începând cu clasa a VI-a a decis ca acesta să fie transferat în vederea continuării studiilor sale gimnaziale la Liceul Teoretic „Şcoala Europeană Bucureşti”.

În vederea înmatriculării sale la această şcoală a iniţiat procedurile de echivalare a studiilor, înaintând o cerere în acest sens către Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, cu respectarea Metodologiei privind echivalarea de către inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti,a perioadelor de studii efectuate în străinătate şi la organizaţiile furnizoare de educaţie, care organizează şi desfăşoară pe teritoriul României activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, înscrise în Registrul special al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar din 21.09.2015 (în continuare „Metodologia de echivalare”) aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 5268/2015.

Potrivit acesteia (art. 3), echivalarea se face prin analizarea foilor matricole din străinătate sau de la organizaţiile furnizoare de educaţie, care organizează şi desfăşoară pe teritoriul României activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, şi identificarea claselor efectuate în străinătate sau la organizaţiile menţionate.

 Astfel, în baza acestei metodologii, echivalarea se realizează automat, fără susţinerea de măsuri compensatorii, pentru toate clasele promovate la unităţi de învăţământ din străinătate sau la organizaţiile furnizoare de educaţie, care organizează şi desfăşoară pe teritoriul României activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, cu clasele corespunzătoare din sistemul de educaţie românesc.

În urma depunerii cererii de echivalare a studiilor, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a răspuns prin Adresa nr. A/2016 faptul că „dosarul elevului W.D. cu studii efectuate la D.S.B. (DSBU) nu face obiectul echivalării întrucât unitatea de învăţământ nu este înscrisă în Registrul Special al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar”.

În acest sens, i s-a comunicat că situaţia şcolară a elevului pentru clasele I-IV se va încheia în temeiul art. 207 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar (în continuare ROFUIP) aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 5115/2014, în vigoare la acea dată, respectiv prin susţinerea de examene.

 Pentru înscrierea la Liceul Teoretic „Şcoala Europeană Bucureşti”, conform regulamentului intern al acestuia, elevul însoţit de părinţi trebuie să participe la un interviu de admitere constând în purtarea unei discuţii cu reprezentanţii şcolii, observarea psiho-pedagogică a elevului şi testarea acestuia la limba engleză, limba română şi matematică.

Conform acestei proceduri, în urma susţinerii interviului de admitere de către fiul său în data de XX.XX.2016, recomandarea comisiei a fost de înscriere a lui în clasa a V-a, iar nu a VI-a, aşa cum ar fi fost firesc. Aceasta deşi notele şi calificativele obţinute de fiul său la D.S.B. erau foarte bune. Aceste aspecte sunt confirmate prin emiterea de către Liceul Teoretic „Şcoala Europeană Bucureşti” a adresei nr. B/2016.

De asemenea, au fost înştiinţaţi prin Adresa nr. C/2016 că „pentru a fi înscris în anul şcolar 2016-2017 în clasa a V-a, elevul W.D. trebuie să îşi încheie situaţia şcolară la toate disciplinele de învăţământ din clasele I-IV, prevăzute în planul cadru aprobat conform OMEC nr. 3638/11.04.2001”. Astfel, a fost indicat un număr de 34 materii şi programarea examenelor ce se vor susţine, pentru care a primit Înştiinţarea de plată nr. D/2016 în sumă de 5.100 lei.

Ca atare, fiul său a susţinut un număr de 34 examene, conform alin. 10 al art. 207 din ROFUIP, la fiecare dintre disciplinele din planul cadru de învăţământ românesc, fiind înscris în clasa a V-a din nou în cadrul Liceului teoretic „Şcoala Europeană Bucureşti”, deşi această clasă fusese deja parcursă la D.S.B..

Arată reclamanta că o asemenea situaţie nu ar fi apărut dacă echivalarea s-ar fi efectuat în temeiul Metodologiei de evaluare fără măsuri compensatorii, respectiv fără susţinerea de examene. Însă acest lucru nu s-ar fi putut realiza decât dacă pârâta ar fi fost o organizaţie furnizoare de educaţie, care organizează şi desfăşoară pe teritoriul României activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, înscrisă în Registrul special al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar.

Acest lucru este afirmat în mod clar de către Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti prin Adresa nr. A/2016, care impune aplicarea art. 207 din ROFUIP, iar nu a Metodologiei de echivalare.

Ca atare, au fost prejudiciaţi atât patrimonial, cât şi moral, pentru repararea prejudiciului operând răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 1357 şi urm. C.civ.

În ceea ce priveşte existenţa prejudiciului, arată reclamanta că acesta constă atât în daune de ordin patrimonial, cât şi în daune morale.

În primul rând, fiul său a urmat cursurile clasei a V-a în cadrul D.S.B., însă s-a confirmat faptul că acestea au fost derizorii, deoarece ele nu au putut fi echivalate, iar evaluarea efectuată de profesorii din cadrul Liceului Teoretic „Şcoala Europeană Bucureşti” a arătat că nivelul de studii al lui D. se încadrează tot la clasa a V-a. Prin urmare, taxa achitată pentru efectuarea acestor cursuri trebuie să îi fie returnată, având în vedere că, în fapt, studiile aferente nu au putut fi echivalate şi, mai mult, nici nu au avut rezultate satisfăcătoare. Aceasta cu atât mai mult cu cât calificativele obţinute de fiul său în cadrul D.S.B. erau foarte bune, deci avea rezultate foarte bune la învăţătură. Astfel, a arătat reclamanta, a achitat cu OP nr. X/2015 şi OP nr. Y/2015 suma de 43.313 lei reprezentând taxă aferentă anului şcolar 2015-2016 pentru clasa a V-a, însă, deoarece fiul său este nevoit să repete această clasă, este evident că a fost prejudiciată cu suma reprezentând contravaloarea acestei taxe.

Prejudiciul derivă din încălcarea dreptului fiului său de a-şi echivala studiile potrivit Metodologiei de evaluare, fără susţinerea vreunui examen sau altei măsuri compensatorii, ceea ce l-ar fi încadrat în clasa a VI-a, conform vârstei sale. La aceste aspecte se adaugă faptul că în urma evaluării fiului său s-a constatat că nivelul de cunoştinţe nu este cel aferent clasei a V-a, aşa cum era normal şi reieşea din calificativele obţinute, ci clasei a IV-a, motiv pentru care clasa a V-a trebuie repetată.

Arată reclamanta că, deși  este vorba despre sisteme de învăţământ diferite, materiile la care au fost susţinute testele, conform Adresei nr. B/2016, au fost limba engleză, limba română şi matematică, la care rezultatele au fost nota 6,1 (lb. engleză), nota 4,35 (lb. română) şi nota 1 (matematică). Aceste discipline au fost studiate şi la D.S.B. atât la şcoala primară, cât şi la gimnaziu, conform extrasului de pe site-ul pârâtei ataşat, astfel încât chiar dacă sistemul de învăţământ urmat în cadrul instituţiei pârâte a fost cel german, iar nu românesc, materiile se suprapun. Ca atare, rezultatele slabe nu pot fi explicate prin faptul că sistemele de învăţământ sunt diferite, câtă vreme materia şi exigenţele sunt aceleaşi.

Aşadar, prejudiciul este actual şi cert, în primul rând prin prisma faptului că studiile clasei a V-a nu au putut fi echivalate fără măsuri compensatorii, şi în al doilea rând având în vedere că fiul său a fost încadrat tot la clasa a V-a, fiind nevoit să o repete, deşi testele pe baza cărora s-a efectuat evaluarea au avut în vedere acelaşi discipline studiate în ambele sisteme de învăţământ.

În al doilea rând, prejudiciul constă în taxa de susţinere a examenelor de echivalare de către fiul meu, de 5.100 lei, achitată în baza Înştiinţării de plată nr. D/2016.

Astfel, este evident că dacă echivalarea studiilor s-ar fi făcut fără susţinerea de măsuri compensatorii, respectiv fără examen, aşa cum dispune Metodologia de echivalare, nu ar mai fi fost cazul de achitare a acestei taxe.

Prin urmare şi acest prejudiciu este unul actual şi cert, nereparat încă, derivând din încălcarea dreptului fiului său de a obţine o echivalare fără susţinere de examen.

În al treilea rând, împreună cu fiul său a suferit un prejudiciu de ordin moral ce trebuie reparat de pârâtă, derivând din aceeaşi situaţie a încălcării dreptului fiului său de a-şi echivala studiile fără măsuri compensatorii. Aceasta deoarece în situaţia în care echivalarea s-ar fi făcut fără susţinere de examen, fiul său ar fi fost înmatriculat în clasa a VI-a în anul şcolar 2016-2017 şi nu ar mai fi fost supus niciunei evaluări care să conducă la concluzia că în fapt el trebuie să repete clasa a V-a. Or, repetarea clasei a V-a este un eveniment traumatizant pentru fiul său în special, care este nevoit să se integreze într-un colectiv nou ai cărui membrii, deşi se află la acelaşi nivel de studii, au vârsta biologică cu un an mai mică. Nu numai că repetarea unui an de studiu se traduce într-o evoluţie academică mult mai lentă decât este normal, dar asta presupune şi pierderea unui an din viaţa fiului său. Prejudiciul moral, arată reclamanta, decurge și din aspectul că societatea condamnă în general indivizii care „rămân în urmă” şi nu ţin pasul cu evoluţia semenilor lor, considerând că au un intelect subdezvoltat. Condamnarea se transpune în izolarea acestora şi uneori chiar batjocură din partea semenilor, acestea conducând la dezvoltarea unor angoase greu de depăşit. Într-o lume în care aparenţele fac diferenţa, pentru colegii lui D, nu contează faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale care au condus la această situaţie, ci îl consideră repetent, vinovat de stadiul în care se află. Evenimentul este perceput de către cei din jur ca un eşec şcolar, iar fiul meu are acum o încredere scăzută în intelectul şi puterile sale, îi este greu se integreze şi teamă să îşi exprime ideile şi părerile. Totodată, imaginea de sine şi proiecţia lor în viitor este profund deteriorate. Din punct de vedere moral este evident că fiul său a regresat, a suferit o traumă cauzată de pârâtă, reprezentând un prejudiciu semnificativ pentru evoluţia şi dezvoltarea sa psihică.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, aceasta constă în inacţiunea pârâtei, care avea obligaţia de a se înscrie în Registrul special al organizaţiilor furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară. O astfel de înscriere i-ar fi dat dreptul şi posibilitatea fiului său de a-şi echivala studiile în mod direct, fără a mai susţine examene de echivalare. În acest fel, neînscrierea apare ca o încălcare a dreptului fiului său de echivalare fără măsuri compensatorii, deci o faptă ilicită care le-a cauzat prejudiciul arătat mai sus. Obligaţia este una legală şi imperativă, deci pârâta nu numai că i-a încălcat fiului său un drept, ci a încălcat legea, funcţionând nelegal pe teritoriul României. Potrivit informaţiilor primite de subsemnata de la reprezentanţii D.S.B., dar şi a celor publice regăsite pe site-ul oficial al şcolii www.dsbu.ro şi Ambasadei Germaniei la Bucureşti www.bukarest.diplo.de, D.S.B. este o şcoală cu predare în limba germană care urmează în totalitate programa germană și care este acreditată de Ministerul Afacerilor Externe din Germania și membră a Federației Mondiale a Școlilor Germane din străinătate.

Conform art. 331 al. 1 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, „Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte formale sunt: unităţi şi instituţii de învăţământ preuniversitar şi superior, centre de educaţie şi formare profesională din subordinea ministerelor sau autorităţilor publice locale, furnizori publici şi privaţi de educaţie şi formare profesională autorizaţi/acreditaţi în condiţiile legii, organizaţii nonguvernamentale ori guvernamentale care oferă programe autorizate în condiţiile legii, angajatori care oferă programe de formare profesională propriilor angajaţi”.

 Potrivit art. 26 din Metodologia de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie din 10.01.2007 (în continuare „Metodologia de evaluare”) aprobată prin HG nr. 22/2007:

 „(1) Organizaţiile furnizoare de educaţie pot organiza şi desfăşura, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, în următoarele situaţii:

a) pe bază de protocol/acord bilateral, încheiat între autorităţile şi/sau instituţiile similare din România şi cele din statul al cărui sistem educaţional este/urmează a fi adoptat;

b) dacă dispun de acreditare în sistemul educaţional respectiv, fiind parte a acestuia.

(2) Organizaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să depună la ARACIP un dosar care să cuprindă următoarele documente:

a) acte care să ateste acreditarea în sistemul educaţional adoptat în cadrul unităţii de învăţământ respective;

b) confirmarea misiunii diplomatice a statului respectiv, pe baza răspunsului autorităţii competente din statul al cărui sistem educaţional este/urmează a fi adoptat, privind următoarele elemente:

- respectarea de către unitatea de învăţământ a legislaţiei în domeniul educaţional din statul respectiv;

- eliberarea de către unitatea de învăţământ respectivă de diplome identice cu acelea care permit accesul în învăţământul superior în ţara de origine;

c) elementele de identificare a organizaţiilor furnizoare de educaţie, după cum urmează:

- denumirea şi sediul unităţii de învăţământ respective;

- nivelurile de învăţământ, specializările, precum şi durata de şcolarizare, conform structurii din sistemul educaţional respectiv;

- date referitoare la personalul angajat;

- date referitoare la elevii şcolarizaţi: numărul de elevi/an de studiu, naţionalitatea;

- date referitoare la spaţiile de învăţământ şi baza materială, regimul de deţinere a acestora, precum şi autorizaţia sanitară de funcţionare, vizată pe anul în curs;

d) acte privind curriculumul utilizat;

e) certificatul de atestare fiscală.

(3) În cazul în care organizaţiile furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a se supune procesului de evaluare şi acreditare în sistemul educaţional românesc, în condiţiile legii”.

De asemenea, art. 27 din Metodologia de evaluare prevede că:

„(1) Organizaţiile furnizoare de educaţie care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) şi (2) sunt înscrise în Registrul special al organizaţiilor furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară.

(2) După înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1), organizaţia respectivă are obligaţia de a întocmi, anual, un raport de evaluare internă, care să cuprindă elementele menţionate la art. 26 alin. (2) lit. c), pe care îl transmite la ARACIP.

(3) Organizaţiile prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a solicita ARACIP, din 5 în 5 ani, reînscrierea în Registrul special al organizaţiilor furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară; în caz contrar, organizaţia respectivă se consideră desfiinţată.”

Acreditarea se efectuează de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), conform art. 1 din Metodologia de evaluare.

Obligaţia organizaţiilor furnizoare de educaţie interesate în organizarea şi desfăşurarea de activităţi de învăţământ de nivel preuniversitar corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară de a se supune procesului de evaluare externă, acreditare şi înscriere în Registrul special al organizaţiilor furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară este prevăzută şi în art. 21 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar din 18.10.2005 aprobat prin HG nr. 1258/2005, şi în art. 1 şi 7 din Procedurile de înscriere a organizaţiilor furnizoare de educaţie, care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, în Registrul special al organizaţiilor furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară şi de recunoaştere a studiilor efectuate de elevii şcolarizaţi în cadrul acestor unităţi de învăţământ din 07.05.2015 aprobate prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 3800/2015.

Astfel, numai organizaţiile furnizoare de educaţie acreditate fac parte din sistemul naţional de învăţământ şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, au dreptul de a organiza examene de absolvire şi pot emite diplome şi/sau alte acte de studii, recunoscute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, conform art. 19 alin. 1 şi 2 din Metodologia de evaluare.

Astfel, arată reclamanta, legislaţia românească recunoaşte organizaţiile furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, cu condiţia ca acestea să fie acreditate şi să solicite ARACIP înscrierea în Registrul special.

 Din consultarea Registrului Special al ARACIP, D.S.B. nu este înscrisă în acesta, aşa cum, de altfel, a precizat şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti prin Adresa nr. A/2016, astfel încât pârâta nu face parte din sistemul educaţional românesc, funcţionând în mod nelegal pe teritoriul României.

Astfel, nu numai că interesele fiului său au fost prejudiciate, dar legea sancţionează această neîndeplinire a obligaţiei de înscriere în Registrul special cu nerecunoaşterea activităţii desfăşurate de aceste organizaţii (art. 7 din Procedurile de înscriere a organizaţiilor furnizoare de educaţie, care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, în Registrul special al organizaţiilor furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară şi de recunoaştere a studiilor efectuate de elevii şcolarizaţi în cadrul acestor unităţi de învăţământ din 07.05.2015 aprobate prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 3800/2015 şi art. 27 alin. 3 din Metodologia de evaluare).

Prin urmare, inacţiunea pârâtei, respectiv neînscrierea sa în Registrul special reprezintă o faptă ilicită, ea fiind rezultatul voinţei exclusive a acesteia şi contrară normelor juridice menţionate mai sus.

În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, aceasta apare ca evidentă, având în vedere că fără încălcarea obligaţiei de înscriere în Registrul special de către pârâtă, nu ar  fi suportat prejudiciul menţionat mai sus.

Astfel, în temeiul art. 3 alin. 4 din Metodologia de echivalare, care se aplică numai pentru studiile efectuate în străinătate şi la organizaţiile furnizoare de educaţie, care organizează şi desfăşoară pe teritoriul României activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, înscrise în Registrul special al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, „echivalarea se realizează automat, fără susţinerea de măsuri compensatorii, pentru toate clasele promovate la unităţi de învăţământ din străinătate sau la organizaţiile furnizoare de educaţie, care organizează şi desfăşoară pe teritoriul României activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, cu clasele corespunzătoare din sistemul de educaţie românesc”.

Pârâta a săvârşit fapta ilicită de a nu se înscrie în Registrul special, ceea ce a condus la imposibilitatea ca fiul său să beneficieze de echivalare a studiilor fără măsuri compensatorii. Ca atare, el a fost nevoit să susţină examene la 34 de discipline pentru echivalare şi să repete clasa a V-a. De aici provine şi prejudiciul arătat mai sus, întrucât pentru susţinerea examenelor a achitat o taxă de 5.100 lei, iar repetarea anului şcolar a condus atât la crearea angoasei psihice lui D., dar a arătat şi faptul că parcurgerea iniţială a acestui an în cadrul D.S.B. a fost inutilă şi fără rezultat, motiv pentru care taxa aferentă, de 43.313 lei, apare ca fiind nejustificată.

În lipsa producerii faptei ilicite, echivalarea s-ar fi efectuat fără măsuri compensatorii şi D. ar fi fost acum elev al clasei a VI-a, conform cursului normal al lucrurilor, aceasta însemnând că nu ar fi fost nevoită să plătească susţinerea de examene de echivalare, taxa pentru parcurgerea clasei a V-a şi nici nu ar fi apărut dezamăgirea emoţională a repetării unui an şcolar.

Ca atare, faţă de faptul că D.S.B. nu este înscrisă în Registrul special al ARACIP, fiul său W.D. nu a putut beneficia de prevederile Metodologiei de echivalare, ceea ce a condus la crearea prejudiciului descris mai sus.

În ceea ce priveşte vinovăţia, alin. 2 al art. 1357 stabileşte că autorul prejudiciului răspunde şi pentru cea mai uşoară culpă.

Or, în speţa de faţă este evidentă culpa pârâtei, câtă vreme obligaţia de înscriere în Registrul special îi incumbă potrivit legii, iar aceasta în mod deliberat a ales să o încalce, nefiind niciun obstacol care să o împiedice să depună dosarul de înscriere.

Mai arată reclamanta că a transmis o notificare către pârâtă la data de XX.XX.2016, care a fost primită la data de 28.09.2016, prin care i-am prezentat situaţia şi i-am solicitat acoperirea prejudiciului, însă aceasta mi-a răspuns doar cu o solicitare de a-i comunica Adresa nr. A/2016 a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, comunicare pe care am efectuat-o, parcurgând astfel  și procedura punerii în întârziere a acesteia pentru plata sumelor de 5.100 lei şi 43.313 lei, conform art. 1522 C.civ.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194 şi urm. C.pr.civ., art. 1357 şi urm. C. civ., art. 1531 şi urm. C. civ. Şi toate temeiurile legale invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 360 lei pentru primul capăt al cererii, de 1904,39 lei pentru capătul II al cererii și 100 lei pentru capătul III al cererii, conform chitanțelor de la filele 13 și 70 dosar.

Pârâtele D.S.B. (S.G.B.) și Asociaţia X au formulat Întâmpinare(f.80-85) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând, în apărare, în esență, următoarele:

Asociaţia X a fost înființată în anul 2007, conform numărului de înregistrare MJ XX/aa/2007, fiind eliberat certificatul de înscriere al persoanei juridice fără scop patrimonial de către Judecătoria sectorului 1 București la data de 12.06.2014, care atestă faptul că a fost admisă cererea de înscriere a asociației la data de 7.08.2007. Astfel cum prevede Statutul Asociației, scopul acesteia este înființarea și sprijinirea unei școli internaționale în cadrul căreia să funcționeze și o grădiniță alături de clasele de predare I-XII pentru elevi vorbitori de limba germană. Prin intermediul unei astfel de școlii, se oferă posibilitatea elevilor de a obține o educație orientate spre obiectivele de învățământ germane, folosindu-se planuri de învățământ germane și care se încheie printr-un examen final de tipul celui german, luându-se în considerare și prevederile legale și convențiile bilaterale încheiate între România și Republica Federală Germană. După înființarea și înregistrarea Asociației, urmărindu-și planul de activitate și scopul pentru care a fost înființată, au fost puse bazele Școlii Germane D.S.B., școală care este recunoscută de Ministerul Afacerilor Externe, cursurile urmând curricula landului Baden-Wurttemberg.

Arată pârâtele că fiecare părinte are dreptul și opțiunea de a alege pentru copilul său modalitatea de învățământ pe care o consider adecvată, nefiind influențată de niciun fel de factori externi, o asemenea decizie impunând în primul rând, cunoașterea în totalitate a consecinţelor acestei alegeri și a sistemului de învățământ ce urmează a fi parcurs. Pe baza opțiunii părinților, exprimată prin completarea formularului de înscriere, la data de XX.XX.2015, elevul W. D. a fost înscris la Școala Germană, urmând cursurile școlare pentru clasa a V-a, în anul 2015-2016.

Astfel, arată pârâtele, în contextul în care raporturile dintre părți au fost reglementate contractual, răspunderea pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor de către una din părți este una contractuală și nu delictuală, astfel, reclamanta, în mod greșit și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1357 C.civ.

Sub un alt aspect, arată pârâtele, obligația profesorilor, respective a școlii, în ceea ce privește educarea și instruirea elevilor, este o obligație de mijloace și nu o obligație de rezultat, iar angajarea răspunderii debitorului pentru neexecutarea prestației sale este posibilă numai în situația în care creditorul dovedește că rezultatul promis nu a fost obținut deoarece nu s-a folosit de toate mijloacele necesare și posibile ori că debitorul a fost imprudent și neglijent în executarea acesteia. Or, arată pârâtele, și-au îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale, neputându-se imputa nicio culpă, întrucât a depus toate diligențele necesare educării și creării unui mediu propice  dezvoltării fizice și psihice a elevilor. Prin contractul încheiat între părți, nu și-a asumat obligația de a îndeplini procedura necesară pentru a face posibilă echivalarea studiilor efectuate la Școala Germană. Mai mult, reclamanta a avut cunoștință, încă de la momentul la care s-a încheiat convenția, de faptul că școala nu este înscrisă la ARACIP și, în consecință, nu vor putea fi efectuate echivalările, motiv pentru care nu-i poate fi imputată nici măcar o inducere în eroare cu privire la situația școlii. Referitor la condiția existenței prejudiciului, acesta nu există întrucât temeiul plăților pe care reclamanta le pretinde a-i fi restituite, este contractul, iar sumele pe care reclamanta le-a plătit, au reprezentat echivalentul serviciilor educaționale prestate de școală pentru fiul său.

În subsidiar, arată pârâtele, nu poate fi angajată nici răspunderea civilă delictuală, întrucât, fără a mai analiza celelalte condiții prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, nu există prejudiciu, sumele pe care reclamanta pretinde a-i fi restituite, neputând fi considerate un prejudiciu având în vedere faptul că aceasta a acționat în cunoștință de cauză atât în momentul când fiul său a fost înscris în clasa a V-a la Școala Germană, cât și în momentul în care aceasta a decis retragerea fiului său de la școală și continuarea studiilor în altă parte, cu consecința suportării unor teste de echivalare și a unor cheltuieli suplimentare. Mai mult, sumele au fost plătite în baza unui contract care a fost executat în totalitate, conform clauzelor sale, astfel încât, în lipsa unei neexecutări din partea debitorului, creditorul nu poate solicita restituirea prestațiilor.

În ceea ce privește prejudiciul moral și impactul pe care școala îl are în dezvoltarea psihică și socială a copilului, arată pârâtele că nu sunt răspunzătoare pentru o eventuală traumă a elevului, pentru un copil de vârstă fragedă cum este W.D., schimbare a mediului social putând reprezenta un impact social puternic, fiind nevoit să renunțe la prietenii și colegii pe care îi avea la școală germană, însă acest lucru a fost decis de mama sa, apreciind că este în beneficiul acestuia să continue studiile la altă școală.

În drept, pârâtele și-au întemeiat Întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C.pr.civ.

În probațiune, pârâtele au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele: 

În fapt:

Asociaţia X a fost înființată în anul 2007, conform numărului de înregistrare MJ XX/aa/2007, fiind eliberat certificatul de înscriere al persoanei juridice fără scop patrimonial de către Judecătoria sectorului 1 București la data de xx.xx.2014, certificat care atestă că S.G.B. face parte din cadrul Școlii Germane Internaționale promovate de Biroul Federal pentru Străini al Republicii Federale Germania(f.108-109).

Pârâta D.S.B. (S.G.B.) este o unitate de învăţământ înfiinţată şi organizată de Asociaţia X (AISGB) ce acordă pe teritoriul României servicii de învăţământ pentru creşă, grădiniţă şi şcoală cu clasele I-XII conform programei germane.

Conform informațiilor de pe site-ul oficial al școlii: www.dsbu.ro, S.G. este o școală care urmează în totalitate programa germană și este acreditată de Ministerul Afacerilor Externe din Germania și membră a Federației Mondiale a Școlilor Germane din străinătate.

Așa cum afirmă chiar reclamanta în cererea introductivă, ful său, D.W. a efectuat studiile aferente claselor I-V în perioada 2011-2016, la unitatea de învăţământ D.S.B., reclamanta luând decizia  ca, începând cu clasa a VI-a, acesta să fie transferat în vederea continuării studiilor sale gimnaziale la Liceul Teoretic „Şcoala Europeană Bucureşti”.

În vederea înscrierii sale la această şcoală a iniţiat procedurile de echivalare a studiilor, înaintând o cerere în acest sens către Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, cu respectarea Metodologiei privind echivalarea de către inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, a perioadelor de studii efectuate în străinătate şi la organizaţiile furnizoare de educaţie, care organizează şi desfăşoară pe teritoriul României activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, înscrise în Registrul special al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar din 21.09.2015 (în continuare „Metodologia de echivalare”) aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 5268/2015.

În urma depunerii cererii de echivalare a studiilor, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a răspuns prin Adresa nr. A/2016(f.15) faptul că „dosarul elevului W.D. cu studii efectuate la D.S.B. (DSBU) nu face obiectul echivalării întrucât unitatea de învăţământ nu este înscrisă în Registrul Special al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. În consecință, situaţia şcolară a elevului pentru clasele I-IV se va încheia în temeiul art. 207 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar (în continuare ROFUIP) aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 5115/2014”, adică prin susținerea de examene.

 Așa cum rezultă din adresa nr.B/2016, a Asociației Școala Europeană/Liceul Teoretic Școala Europeană București(f.16) pentru înscrierea la Liceul Teoretic „Şcoala Europeană Bucureşti”, conform regulamentului intern al acestuia, elevul însoţit de părinţi trebuie să participe la un interviu de admitere constând în purtarea unei discuţii cu reprezentanţii şcolii, observarea psiho-pedagogică a elevului şi testarea acestuia la limba engleză, limba română şi matematică.

Conform aceleiași adrese, în urma susţinerii interviului de admitere în data de xx.xx.2016, recomandarea comisiei a fost de înscriere a lui în clasa a V-a.

De asemenea, aceeași instituție de învățământ a informat-o pe reclamantă, prin adresa nr. C/2016 că „pentru a fi înscris în anul şcolar 2016-2017 în clasa a V-a, elevul W.D. trebuie să îşi încheie situaţia şcolară la toate disciplinele de învăţământ din clasele I-IV, prevăzute în planul cadru aprobat conform OMEC nr. 3638/11.04.2001”, în total 34  de materii, costul examinării la cele 34 materii fiind de 5100 lei, conform înştiinţării de plată nr. D/2016 (f.19).

În consecință, elevul W.D. a susţinut un număr de 34 examene, conform alin. 10 al art. 207 din ROFUIP, la fiecare dintre disciplinele din planul cadru de învăţământ românesc, fiind înscris în clasa a V-a din nou în cadrul Liceului teoretic „Şcoala Europeană Bucureşti”, deşi această clasă fusese deja parcursă la D.S.B..

În drept

Reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispoziţiile art.1349 alin 1 C.pr.civ care reglementează condiţiile răspunderii civile delictuale.

Astfel, potrivit art. 1349 alin. 1 C.civ:” cel care prin fapta sa ilicită cauzează altuia un prejudiciu are obligația de a-l repara”.

 Din aceste dispoziţii legale rezultă că, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, și să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane.

Raportat la circumstanţele de fapt ale speţei, fapta ilicită cauzatoare a prejudiciului care se reclamă este o faptă omisivă, respectiv nerespectarea de către pârâtă a obligației de a înscrie în Registrul Special al organizațiilor furnizoare de educație, care organizează și desfășoară, pe teritoriul României, activități de învățământ corespunzătoare unui sistem educational din altă țară, ceea ce a avut ca și consecință, obligația pentru W.D. de a susține un număr de 34 de examene pentru echivalarea studiilor, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă echivalarea s-ar fi efectuat în temeiul Metodologiei de evaluare fără măsuri compensatorii, respectiv fără susţinerea de examene.

Prin urmare, instanța trebuie să analizeze,  dacă prin neînscrierea de către Școala Germană în Registrul Special al organizațiilor furnizoare de educație, care organizează și desfășoară, pe teritoriul României, activități de învățământ corespunzătoare unui sistem educational din altă țară, pârâta se face vinovată de săvârșirea unei fapte ilicite.

În acest context, din analiza normelor legale incidente din Legea educației naționale nr. 1/2011, instanța reține următoarele: Conform art. 331:” (1) Instituțiile sau organizațiile în care se realizează învățarea în contexte formale sunt: unități și instituții de învățământ preuniversitar și superior, centre de educație și formare profesională din subordinea ministerelor sau autorităților publice locale, furnizori publici și privați de educație și formare profesională autorizați/acreditați în condițiile legii, organizații nonguvernamentale ori guvernamentale care oferă programe autorizate în condițiile legii, angajatori care oferă programe de formare profesională propriilor angajați.

Conform Articolul 26 din Metodologia de evaluare instituțională în vederea autorizării, acreditării și evaluării periodice a organizațiilor furnizoare de educație din 10.01.2017, aprobată prin HG 22/2007: “(1) Organizaţiile furnizoare de educaţie pot organiza şi desfăşura, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, în următoarele situaţii: a) pe bază de protocol/acord bilateral, încheiat între autorităţile şi/sau instituţiile similare din România şi cele din statul al cărui sistem educaţional este/urmează a fi adoptat; b) dacă dispun de acreditare în sistemul educaţional respectiv, fiind parte a acestuia. (2) Organizaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să depună la ARACIP un dosar care să cuprindă următoarele documente: a) acte care să ateste acreditarea în sistemul educaţional adoptat în cadrul unităţii de învăţământ respective; b) confirmarea misiunii diplomatice a statului respectiv, pe baza răspunsului autorităţii competente din statul al cărui sistem educaţional este/urmează a fi adoptat, privind următoarele elemente:- respectarea de către unitatea de învăţământ a legislaţiei în domeniul educaţional din statul respectiv;- eliberarea de către unitatea de învăţământ respectivă de diplome identice cu acelea care permit accesul în învăţământul superior în ţara de origine; c) elementele de identificare a organizaţiilor furnizoare de educaţie, după cum urmează:- denumirea şi sediul unităţii de învăţământ respective;- nivelurile de învăţământ, specializările, precum şi durata de şcolarizare, conform structurii din sistemul educaţional respectiv;- date referitoare la personalul angajat;- date referitoare la elevii şcolarizaţi: numărul de elevi/an de studiu, naţionalitatea;- date referitoare la spaţiile de învăţământ şi baza materială, regimul de deţinere a acestora, precum şi autorizaţia sanitară de funcţionare, vizată pe anul în curs; d) acte privind curriculumul utilizat; e) certificatul de atestare fiscală. (3) În cazul în care organizaţiile furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a se supune procesului de evaluare şi acreditare în sistemul educaţional românesc, în condiţiile legii. Articolul 27 (1) Organizaţiile furnizoare de educaţie care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) şi (2) sunt înscrise în Registrul special al organizaţiilor furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară. (2) După înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1), organizaţia respectivă are obligaţia de a întocmi, anual, un raport de evaluare internă, care să cuprindă elementele menţionate la art. 26 alin. (2) lit. c), pe care îl transmite la ARACIP. (3) Organizaţiile prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a solicita ARACIP, din 5 în 5 ani, reînscrierea în Registrul special al organizaţiilor furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară; în caz contrar, organizaţia respectivă se consideră desfiinţată.

Pârâta Școala Germană îndeplinește condițiile prevăzute de art. 26 alin 1 din Metodologia aprobată prin HG 22/2007.

Așa cum rezultă din adresa nr.223/2.08.2016 a Inspectoratului Școlar al Municipiului București, pârâta nu este înscrisă în Registrul special al organizaţiilor furnizoare de educaţie care organizează şi desfăşoară, pe teritoriul României, activităţi de învăţământ corespunzătoare unui sistem educaţional din altă ţară, fapt care a generat necesitatea examinării elevului W.D. la 34 de materii pentru încheierea situațiilor școlare la disciplinele de învățământ din clasele I-IV. Conform programei române.

Însă, evaluarea acestuia la 34 de materii, care a generat prejudiciul în cuantum de 5100 lei, reprezentând taxa de examinare, precum și rezultatul evaluării inițiale a elevului W.D. de către noua instituție de învățământ, în sensul reînscrierii acestuia în clasa a V-a, care a generat prejudiciul în cuantum de 43.313 lei, reprezentând taxa de școlarizare achitată pârâtei pentru frecventarea de către elevul W.D. D. a cursurilor clasei a V-a la Școala Germană, îmbracă, în aprecierea instanței, forma răspunderii civile contractuale a pârâtelor și nu a celei delictuale.

Conform legii, nesolicitarea de către instituția de învățământ corespunzătoare unui sistem educational din altă țară, a înscrierii în Registru, atrage consecințe asupra instituției de învățământ care poate, în condițiile prescrise de lege, să fie desființată, însă, asupra elevului atrage consecința necesității susținerii unor examene de echivalare conform art. 207 din Regulamentul pentru organizarea și funcționarea unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin OM 5115/2004, în conformitate cu care: (1) Elevii care au urmat cursurile într-o unitate de învăţământ din altă ţară pot dobândi calitatea de elev în România numai după echivalarea, de către Ministerul Educaţiei Naţionale, a studiilor urmate în străinătate şi, după caz, după susţinerea examenelor de diferenţă stabilite în cadrul procedurii de echivalare.

2) Elevii menţionaţi la alin. (1) vor fi înscrişi ca audienţi până la finalizarea procedurii de echivalare, indiferent de momentul în care părinţii, tutorii sau susţinătorii legali ai acestora solicită şcolarizarea.

(3) Activitatea elevilor audienţi va fi înregistrată în cataloage provizorii, toate menţiunile privind evaluările şi frecvenţa urmând a fi trecute în cataloagele claselor după încheierea recunoaşterii şi a echivalării studiilor parcurse în străinătate şi după promovarea eventualelor examene de diferenţă.(4) Alegerea nivelului clasei în care va fi înscris elevul ca audient se face de către o comisie formată din cadre didactice care predau la nivelul de studiu pentru care se solicită înscrierea, stabilită la nivelul unităţii de învăţământ,din care face parte directorul/directorul adjunct şi un psiholog/consilier şcolar.(5) Evaluarea situaţiei elevului şi decizia menţionată la alin. (4) vor ține cont de: vârsta şi nivelul dezvoltării psiho comportamentale a elevului, de recomandarea părinţilor, de nivelul obţinut în urma unei evaluări orale sumare, de perspectivele de evoluţie şcolară.(6) În cazul în care părinţii, tutorii sau susţinătorii legali nu sunt de acord cu recomandarea comisiei, privind nivelul clasei în care va fi înscris elevul audient, elevul va fi înscris la clasa pentru care optează părinţii, pe răspunderea acestora asumată prin semnătură.(7) Dosarul de echivalare va fi depus de către părinţii, tutorii sau susţinătorii legali ai elevului la unitatea de învăţământ la care este înscris elevul ca audient. Unitatea de învăţământ transmite dosarul către inspectoratul şcolar, în termen de cel mult 5 de zile de la înscrierea elevului ca audient. Dosarul este retransmis, în maximum 5 de zile, de către inspectoratul şcolar, către compartimentul de specialitate din Ministerul Educaţiei Naţionale.(8) În cazul în care părinţii, tutorii sau susţinătorii legali nu au depus dosarul în termen de 30 de zile de la înscrierea elevului ca audient, acesta va fi înscris în clasa următoare ultimei clase absolvite în România sau în clasa stabilită de comisia prevăzută la alin. (4).(9) În termen de maximum 15 zile de la primirea avizului favorabil al Ministerului Educaţiei Naţionale privind recunoaşterea şi echivalarea studiilor, elevul audient este înscris în catalogul clasei şi i se transferă din catalogul provizoriu toate menţiunile cu privire la activitatea desfăşurată note, absenţe etc.”

Prin urmare, părintele poate decide ca, copilul său, să urmeze cursurile unei instituții de învățământ din altă țară sau care, deși funcționează pe teritoriul României, desfășoară activități de învățământ corespunzătoare unui sistem educational din altă țară și să-și asume răspunderea pentru această decizie, respectiv parcurgerea procedurii anterior redate pentru recunoașterea diplomei de studii și în România. Ceea ce este esenţial în acest context, este dacă părintele a luat această decizie în cunoștință de cauză și a consimțit liber la aceasta, fără să-i fie afectat consimțământul de viciul erorii asupra unei împrejurări esențiale fără de care nu ar fi încheiat contractul de studii cu o instituție de învățământ cum este cazul în speță, a pârâtei Școala Germană.

Or, această analiză este specifică răspunderii civile contractuale și nu delictuale iar în aprecierea instanței, raporturile dintre părți sunt specifice răspunderii civile contractuale și nu delictuale.

Aceasta în contextul în care, prin simpla completare și semnare a formularului de înscriere a fiului său pentru a frecventa cursurile claselor I-V la Școala Germană, formular care cuprinde elementele esențiale ale unui contract, respectiv: părțile contractante, obiectul și cauza acestuia, numele elevului care beneficiază de educație, urmată de executarea efectivă a acestuia, prin prestarea serviciilor de educație la care s-a obligat pârâta Școala Germană și achitarea de către reclamantă a acestor servicii, între părți s-au născut raporturi contractuale, contractul luând naștere prin simpla manifestare de voință a părților.

De altfel, însăși reclamanta a anexat la acțiune, formularele de informații emise de pârâta Școala Germană, în traducere autorizată(f.23-38) în care se regăsesc toate informațiile care formează sfera elementelor esențiale ale unui contract.

În privința analizei de validitate a  contractului încheiat între părți în condițiile în care, conform susținerilor reclamantei, acesta nu îndeplinește condițiile de validitate prevăzute de art. 258 din Legea 1/2011, instanța reține că această analiză excede limitelor cu care a fost învestită instanța și nu poate fi făcută decât în cadrul unei acțiuni care își are fundamentul juridic în acest contract, în care, instanța învestită cu o astfel de acțiune va analiza dacă contractul încheiat între părți îndeplinește sau nu condițiile de fond și de formă necesare conform legii pentru încheierea valabilă a acestuia, dacă forma cerută de lege este necesară pentru încheierea valabilă a acestuia, sub sancțiunea nulității, conform art. 1246 C.civ. care stipulează că:”(1)  Orice  contract  încheiat  cu  încălcarea  condiţiilor  cerute  de  lege  pentru  încheierea  sa  valabilă este  supus  nulităţii,  dacă  prin  lege  nu  se  prevede  o  altă  sancţiune.” sau nu și dacă, în ipoteza unui răspuns negativ, contractul este sau nu anulabil pentru eroare asupra unor împrejurări esențiale care, dacă ar fi fost cunoscute de reclamantă, contractul nu s-ar mai fi încheiat.

În oricare din aceste ipoteze, răspunderea pârâtelor este una contractuală și nu delictuală, fiind eronată teza susținută de reclamantă în sensul în care, neexistând între părți, în opinia sa, un contract ca instrumentum, în forma prescrisă de lege, nu există nici contract ca negotium iuris și prin urmare, răspunderea pârâtei este una delictuală.

Aceasta în contextul în care, sintetizând considerentele anterioare, neînscrierea în Registru nu este prin ea însăși, fapta ilicită care a cauzat prejudiciile reclamate,neexistând un raport de cauzalitate direct între neînscriere și prejudiciu decât în contextul în care, ci un raport condiționat de asumarea de către pârâtă a obligației contractuale de obținere a acreditării pentru recunoașterea studiilor fără echivalare sau de omisiunea pârâtei de a informa reclamanta asupra neîndeplinirii acestei condiții.

Prin urmare, neînscrierea în Registru reprezintă doar o condiție necesară pentru a asigura elevilor, servicii de învățământ recunoscute în România fără echivalare și atrage răspunderea contractuală a instituției de învățământ în condițiile în care și-a asumat o astfel de obligație sau nu a informat părintele despre faptul că nu îndeplinește această condiție legală.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că neînscrierea în registru nu reprezintă fapta ilicită care a generat prejudiciu și nu există un raport de cauzalitate direct între acestea precum și că că răspunderea pârâtei pentru prejudiciile reclamate, poate fi angajată doar  pe târâm contractual și nu delictual, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la suportarea prejudiciului material și moral generat de această faptă.

Cheltuieli de judecată

Având în vedere soluția instanței asupra capetelor principale de cerere, instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de cheltuieli de judecată, reținând că lipsește fundamentul juridic al acordării acestor cheltuieli, respectiv culpa procesuală a pârâtei.

Instanța va admite în parte cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial pe care îl va reduce până la concurența sumei de 2000 lei, instanța reținând în acest sens că onorariul avocațial, în cuantum de 4165 lei, nu respectă criteriile de proporționalitate, stabilite de art. 451 alin 2 C.pr.civ, raportat la volumul de muncă efectiv depus de avocat reflectat în complexitatea apărărilor formulate în cauză, precum și raportat la numărul de înfățișări ale avocatului în instanță, dosarul judecându-se la primul termen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta W.V., cu domiciliul ales la …. şi pe pârâtele D.S.B. (S.G.B.), cu sediul ales în …. și ASOCIAŢIA " X, cu sediul ales în ….

Admite în parte cererea pârâtelor de obligare a reclamantei la plata de cheltuieli de judecată.

Obligă reclamanta la plata către pârâte a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, ….

Domenii speta

Spete similare