Anularea cererii de chemare în judecată

Reclamantul nu a oferit suficiente elemente de determinare a obiectul cererii de chemare în judecată, conform cerinţelor cuprinse în art. 194 alin.1 lit. c Cod procedură civilă, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii cererii conform art. 196 Cod procedură civilă.

Cod pr. civ.: art. 200.

Prin sentinţa civilă nr. xxx pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, în dosar nr. xxx, s-a  anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K.C., reţinându-se în considerente că din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi din precizările ulterioare depuse de reclamant, nu reiese numele şi prenumele persoanei cu care înţelege să se judece şi nici obiectul cererii şi valoarea acestuia. S-a mai reţinut că reclamantul nu a indicat nici temeiul juridic al cererii. În drept, instanţa de fond a aplicat prevederile art.196 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel prin care tinde în esenţă la anularea sentinţei atacate şi judecarea cauzei în fond, făcând referire la mai multe dosare penale şi la o serie de cheltuieli de judecată la care a fost obligat şi pe care susţine că nu trebuie să le plătească.

Apelul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prezentul dosar a fost iniţial înregistrat la secţia penală din cadrul Tribunalului Mureş, care prin sentinţa penală nr.158 din 10 iunie 2015 a dispus declinarea competenţei materiale şi teritoriale de soluţionare a cauzei (calificată de judecătorul secţiei penale a tribunalului ca fiind o contestaţie la executare), în favoarea secţiei civile a tribunalului.

În urma declinării de competenţă, secţia civilă a procedat direct la fixarea primului termen de judecată. Prin urmare cererea de chemare în judecată nu a urmat etapa verificării şi regularizării prevăzută de art. 200 Cod procedură civilă.

Aşadar măsurile de administrare judiciară dispuse de tribunal în prezentul dosar, au impus necesitatea verificării întregului conţinut al cererii de chemare în judecată, întrucât nu numai lipsa elementelor prevăzute de art.196 atrag nulitatea cererii, ci şi lipsa celorlalte elemente prevăzute de art.194 din Codul de procedură civilă atrag anularea cererii conform art.200 alin.3 Cod procedură civilă.

Prin urmare, reclamantul avea obligaţia sub sancţiunea anulării cererii, de a indica în cuprinsul cererii de chemare în judecată elementele de identificare ale părţilor cu care înţelege să se judece (numele şi prenumele, domiciliul efectiv al acestor persoane).

De asemenea, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, reclamantul nu a oferit suficiente elemente de determinare a obiectul cererii de chemare în judecată, conform cerinţelor cuprinse în art. 194 alin.1 lit. c Cod procedură civilă, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii cererii conform art. 196 Cod procedură civilă.

În condiţiile în care prin sentinţa de declinare a competenţei materiale de soluţionare a cauzei de la secţia penală la secţia civilă a tribunalului, s-a reţinut incidenţa prevederilor art.600 din Codul de procedură penală, era necesar ca reclamantul să indice care sunt actele de executare silită contestate, ori dacă se contestă dispoziţii cuprinse în hotărâri civile, pentru a fi posibilă fixarea limitelor judecăţii şi a se verifica dacă prezenta acţiune este o contestaţie la executare de natură a atrage conform art.600 Cod procedură penală, competenţa instanţei civile.

 Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că soluţia de anulare a cererii de chemare în judecată pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă prezentul apel urmează a fi respins, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare