Înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului

Înlocuirea unei măsuri de plasament cu o altă măsură de plasament, atrage aplicarea în cauză în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, a dispoziţiilor cuprinse în Capitolul III, Secţiunea a 2-a din Legea nr. 272/2004, respectiv art.66 alin.3 potrivit cărora drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului părăsit în unităţi sanitare, sunt exercitate de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Legea nr. 272/2004: art. 43 lit. a şi b, art. 6 al. 3.

Prin sentinţa civilă nr. xxx pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr. xxx şi încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 20 noiembrie 2015, s-a admis cererea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş, în contradictoriu cu numita L.L. şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu şi, în consecinţă: s-a dispus înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului stabilită prin sentinţa civilă nr. 1805/2011 a Tribunalului Mureş, în favoarea minorului L.Ş., născut la data de xxx, din părinţii: tatăl necunoscut şi mama L.L., cu măsura plasamentului la asistent maternal profesionist Ţ.M., jud. Sibiu; s-a dispus delegarea exercitării respectiv îndeplinirii drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana minorului în favoarea Directorului General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu.

Instanţa de fond a reţinut în esenţă că din probele administrate în cauză rezultă că reintegrarea copilului în familie nu este posibilă, întrucât mama acestuia nu dispune de condiţii materiale. S-a mai avut în vedere că finalitatea măsurii de protecţie este reprezentată de reintegrarea copilului în familie şi că mama acestuia doreşte redarea copilului în familie şi şi-a manifestat interesul în ceea ce priveşte menţinerea relaţiilor cu minorul, însă nu a avut posibilitatea de a se prezenta la întrevederi din cauza situaţiei materiale precare. S-a apreciat în aceste condiţii, că stabilirea unei măsuri de protecţie pe raza judeţului Sibiu, unde domiciliază mama copilului, este în măsură să faciliteze reluarea şi menţinerea relaţiilor dintre minor şi mamă. S-a stabilit astfel înlocuirea măsurii plasamentului pentru copilul L.Ş. în judeţul Mureş, cu plasament la asistent maternal profesionist Ţ.M., jud.Sibiu.

Cu privire la capătul de cerere constând în delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, instanţa de fond a apreciat neîntemeiată cererea D.G.A.S.P.C. Sibiu de delegare a drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copilului în favoarea asistentului maternal profesionist Ţ.M.. S-a avut în vedere faptul că măsura de protecţie a plasamentului a fost instituită în baza ar.60 lit.d din Legea nr.272/2004 (copil părăsit în unităţi sanitare), fiind incidente în ceea ce priveşte delegarea exercitării drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, prevederile art.66 alin.3 din Legea nr. 272/2004.

Împotriva acestei sentinţe pârâta D.G.A.S.P.C. Sibiu prin directorul general în calitate de reprezentant, a formulat în termen legal apel, prin care solicită schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul a respinsrii celui de-al doilea capăt de cerere privind delegarea exercitării drepturilor şi obligaţiilor părinteşti pentru copilul L.Ş. pe seama Directorului D.G.A.S.P.C. Sibiu. Solicită a se dispune delegarea exercitării acestor drepturi şi obligaţii cu privire la persoana copilului, pe seama asistentului maternal profesionist care a primit copilul în plasament, iar cele cu privire la bunurile copilului de către Directorului D.G.A.S.P.C. Sibiu.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta pârâtă arată că instanţa de fond a reţinut doar prevederile art.66 alin.3 din Legea nr. 272/2004, fără a ţine seama de prevederea legală potrivit căreia interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului se realizează în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie, consacrată cu titlu de principiu la art.6 alin.1 din Legea nr. 272/2004.

Apelanta invocă prevederile art. 62 alin. 1 lit.b coroborat cu art.68 alin.4 şi 5 din Legea nr. 272/2004, susţinând că este în favoarea minorului ca drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la persoana copilului să fie încredinţate asistentului maternal profesionist care îl are în grijă, iar administrarea bunurilor copilului şi cele referitoare la încheierea ori încuviinţarea unor acte juridice să fie exercitate de directorul D.G.A.S.P.C. Sibiu. Invocă interesul superior al copilului cu privire la modalităţile în care se exercită drepturile şi trebuie îndeplinite obligaţiile părinteşti, conform art.43 lit.b din Legea nr.272/2004, precum şi practica judiciară în materie.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin raportare la motivele de apel invocate şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, Curtea are în vedere că prin cererea de apel, apelanta D.G.A.S.P.C. Sibiu critică soluţia pronunţată de prima instanţă cu privire la exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copilului. Nu se aduc critici soluţiei pronunţată de instanţa de fond cu privire la măsura de protecţie specială stabilită pentru copilul L.Ş..

În aceste limite ale judecăţii apelului, determinate de ceea ce s-a apelat conform art.477 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut că potrivit prevederilor art. 43 lit. a şi b din Legea nr. 272/2004 invocate de apelantă „Instanţa judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunţe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la: a) persoana care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile părinteşti în situaţia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor săi; b) modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti”.

Legiuitorul a reglementat în cuprinsul Legii nr. 272/2004, în Capitolul III „Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi”, atât o serie de dispoziţii comune (Secţiunea 1), cât şi reglementări specifice fiecărei măsuri de protecţie specială. Astfel, Secţiunea a 2-a cuprinde reglementări privind măsura plasamentului, iar secţiunea a 3-a cuprinde reglementări privind măsura plasamentului în regim de urgenţă.

Obiectul principal al cererii de chemare în judecată constă în înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului stabilit de instanţa de judecată pentru copilul Ş., cu o altă măsură de plasament, pe raza altui judeţ.

Prin urmare, instanţa de fond nu a fost investită cu o măsură de plasament în regim de urgenţă, pentru a se putea discuta incidenţa sau nu în prezenta cauză, a prevederilor specifice acestei măsuri de protecţie specială, cuprinse în Legea nr. 272/2004, Cap. III, Secţiunea a 3-a, la art.68 alin. 4, 5.

Înlocuirea unei măsuri de plasament cu o altă măsură de plasament, atrage aplicarea în cauză în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, a dispoziţiilor cuprinse în Capitolul III, Secţiunea a 2-a din Legea nr. 272/2004, respectiv art.66 alin.3 potrivit cărora drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului părăsit în unităţi sanitare (aceasta fiind situaţia copilului L.Ş.), sunt exercitate de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă instanţa a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare