Reincredintare minor. Nemodificarea criteriilor care au stat la baza incredintarii.

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TG-MUREŞ

JUDEŢUL MUREŞ

Dosar nr. 3100/320/2008

SENTINŢA CIVILĂ NR. 5912

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2009

PREŞEDINTE : MIRELA IANOŞI

GREFIER : XXXXXXXX

Pe rol soluţionarea acţiunii civile formulate de reclamantul XXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâta XXXXXXXX, având ca obiect reîncredinţare minor.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile pe fond ale părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 24.06.2009, când s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de 30.06.2009, apoi pentru data de 07.07.2009 şi apoi pentru data de azi, 14.07.2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

JUDECĂTORIA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.04.2008, sub nr. 3100/320/2008, reclamantul XXXXXXXX a chemat-o în judecată pe pârâta XXXXXXXX, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună reîncredinţarea spre creştere şi educare a minorei XXXXXXXX, născută la data de 06.11.2001, reclamantului, stabilirea unei pensii de întreţinere în sarcina pârâtei şi în favoarea minorei, de la data introducerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, reclamantul a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorei XXXXXXXX astfel: prima şi a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 12.00 până duminică la ora 22.00, în timpul vacanţelor mici o săptămână, iar în timpul vacanţei mari din vară, o lună, cu ridicarea minorei de la domiciliul mamei.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 2422/22.05.2006 a Judecătoriei Tg. Mureş, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei sale cu pârâta şi încredinţarea celor doi copii rezultaţi în timpul căsătoriei, XXXXXXXX, născută la 06.11.2001 şi XXXXXXXX, născut la 25.02.1989, spre creştere şi educare pârâtei.

Încă din timpul procesului de divorţ şi anume din luna decembrie 2005, pârâta a ridicat copiii fără consimţământul reclamantului şi s-a mutat cu ei la sora sa în localitatea Buzău, fără a-i permite reclamantului să-i viziteze decât sub supravegherea strictă a unuia dintre membrii familiei surorii sale.

După părăsirea domiciliului conjugal, pârâta a plecat în Spania, lăsând copiii în grija surorii sale, fără a se mai întoarce decât de vreo două ori în ţară în anul 2005.

Reclamantul a mai arătat că familia surorii pârâtei împreună cu cei doi copii ai părţilor locuiesc într-un apartament cu 3 camere din Buzău, spaţiu inadecvat pentru creşterea şi dezvoltarea copiilor, în condiţiile în care în imobil locuiesc doi adulţi şi încă 2 copii ai acestora.

De asemenea, reclamantul deţine în proprietate o casă cu trei camere, o bucătărie, o baie, hol, spaţiul oferit fiind ideal pentru asigurarea confortului şi liniştii de care are nevoie un copil de vârsta minorei XXXXXXXX.

Totodată, reclamantul realizează un venit de 530 lei din pensia de boală, fiind astfel în măsură să asigure un mediu propice de creştere şi educare a minorei.

Reclamantul consideră că situaţia avută în vedere în momentul încredinţării copiilor prin sentinţa de divorţ s-a modificat, mama acestora fiind plecată de aproape 3 ani în străinătate, fără a se ocupa de creşterea şi educarea acestora.

Cu privire la petitul subsidiar de stabilire a unui program de vizitare a minorei XXXXXXXX, reclamantul a precizat că are dreptul de a avea legături personale cu minora, precum şi obligaţia de a se ocupa de buna creştere şi educare a acesteia.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 42 alin. 3, 43 şi 44 din Codul familiei.

Pârâta nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula eventuale apărări şi a combate susţinerile reclamantului.

În cauză instanţa a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele: sentinţa civilă nr. 2422/22.05.20006 a Judecătoriei Tg. Mureş (f. 6-7), referatul de anchetă socială întocmit de Primăria com. Ceuaşu de Câmpie (f. 36-37, 86-87, 95-96), referatul de anchetă socială întocmit de Primăria mun. Buzău (f. 54), precum şi proba testimonială cu martorul XXXXXXXX (f. 104, 105), a cărui declaraţie dată sub prestare de jurământ a fost consemnată şi ataşată la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2422/22.05.2006 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. 6320/2005, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor încheiată la data de 14.05.1988 şi înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei com. Râciu sub nr. 10/1988 şi încredinţarea spre creştere şi educare mamei a minorilor Claudiu-Mădălin, născut la data de 25.02.1989 şi Delia Ana Maria, născută la data de 06.11.2001, reclamantul fiind obligat la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor în cuantum de 110 lei lunar, începând cu data introducerii cererii – 12.07.2005 şi până la majoratul minorilor.

Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză de Primăria mun. Buzău (f. 54), instanţa reţine că cei doi copii ai părţilor, respectiv XXXXXXXX, în vârstă de 20 ani şi XXXXXXXX, în vârstă de 6 ani, sunt plecaţi împreună cu mama lor, pârâta XXXXXXXX, în Spania, din luna august 2008.

Împrejurarea că minora XXXXXXXX se află în îngrijirea pârâtei în Spania, este confirmată de martorul XXXXXXXX, care a declarat că reclamantul i-a relatat că în prezent minora se află cu mama sa în Spania.

Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului care prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate interesului superior al copilului, interes care, în speţă, este determinat de vârsta minorei, legătura mai strânsă dintre mamă şi fiică, instanţa apreciază că nu s-au modificat criteriile care au stat la baza încredinţării minorei spre creştere şi educare pârâtei, prin sentinţa civilă nr. 2422/22.05.2006 a Judecătoriei Tg. Mureş, minora aflându-se în prezent în îngrijirea mamei şi nu a altor persoane, cum a susţinut reclamantul prin cererea de chemare în judecată.

În atare situaţie, instanţa apreciază că cererea de reîncredinţare spre creştere şi educare a minorei XXXXXXXX şi de stabilire a unei pensii de întreţinere în sarcina pârâtei sunt neîntemeiate.

Cu privire la petitul subsidiar de stabilire a unui program de vizitare a minorei, instanţa reţine că, potrivit art. 43 alin. 3 Codul familiei părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.

Mai mult, împiedicarea ori limitarea legăturilor fireşti dintre părinte şi copil ar afecta dreptul la respectul vieţii de familie, prevăzut atât de art. 22 din Legea nr. 272/2004, cât şi de art. 8 din CEDO şi de Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie, care stabilesc că este în interesul minorului, dar şi al părintelui, de a avea o viaţă de familie, aceasta presupunând menţinerea legăturile personale dintre părinte şi minor în mod efectiv.

De asemenea, articolul 3 al Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de România prin Legea nr.18/1990, subliniază că „în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituţii publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorităţi administrative sau de organe legislative, interesul superior al copilului trebuie să fie luat în considerare cu prioritate”. Statul “trebuie să asigure copilului protecţia şi îngrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ţinând cont de drepturile şi obligaţiile părinţilor săi, ale tutorilor, ale altor persoane responsabile legal pentru el, şi va lua, în acest scop, toate măsurile legislative şi administrative corespunzătoare”.

Aşadar, Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului accentuează fără echivoc legătura fundamentală şi indisolubilă dintre copil şi familia lui, astfel că, pentru asigurarea unui mediu de dezvoltare a copilului caracterizat prin fericire, dragoste şi înţelegere, responsabilizarea familiei implică în această situaţie ca prezenţa ambilor părinţi, chiar şi divorţaţi, în viaţa minorului să constituie o prioritate.

Tot în acest sens, art. 21 al Convenţiei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, prevede obligativitatea autorităţilor de a asigura „exercitarea nestânjenită a dreptului de vizitare şi îndeplinirea tuturor condiţiilor la care exercitarea acestui drept ar fi supusă şi în vederea înlăturării, în măsura posibilului, a obstacolelor de natură a se împotrivi la aceasta”.

Din ansamblul acestor dispoziţii legale care reglementează atât dreptul părintelui divorţat de a menţine relaţii personale cu copilul său, cât şi dreptul copilului care, pentru a-şi dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult şi a avea un psihic echilibrat, este îndreptăţit să menţină legături cu ambii părinţi, instanţa constată că este în interesul superior al minorei stabilirea unui program de vizitare a acesteia de către tatăl reclamant.

Prin urmare, ţinând cont de vârsta minorei, de necesităţile acesteia, de conduita corespunzătoare a tatălui faţă de minoră, dovedită de acesta cu declaraţia martorilui XXXXXXXX,  de posibilităţile morale şi materiale pe care acesta le oferă, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială efectuat în cauză de Primăria com. Ceuaşu de Câmpie coroborat cu depoziţia martorului XXXXXXXX, de inexistenţa unor împrejurări în măsură să îl priveze pe tată de a avea legături cu minora sau care să afecteze interesul minorei, instanţa va stabili programul de vizitare a minorei XXXXXXXX, născută la data de 06.11.2001, de către reclamant, după cum urmează: prima şi a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 12 până duminică la ora 22, o săptămână în timpul vacanţelor mici şi o lună în timpul vacanţei mari din vară, cu ridicarea minorei de la domiciliu.

Văzând dispoziţile art. 276 Cod procedură civilă, care prevede că atunci ,,când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”, se constată că reclamantului i-a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată şi pe cale de consecinţă, se va dispune obligarea pârâtei doar la o parte din cheltuielile de judecată avansate şi dovedite de reclamant, respectiv suma de 356,15 lei , compusă din taxă de timbru -6 lei, timbrul judiciar -0,15 lei şi onorariu avocat- 350 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamantul XXXXXXXX, cu domiciliul în com. Ceuaşu de Câmpie, sat Voiniceni, str. Bisericii, nr. 85/A, jud. Mureş, împotriva pârâtei XXXXXXXX, cu domiciliul în com. Ceauşu de Câmpie, sat Voiniceni, str. Bisericii, nr. 85/A, jud. Mureş.

Respinge petitele din cererea reclamantului privitor la: reîncredinţarea spre creştere şi educare a minori XXXXXXXX, născută la data de 06.11.2001 şi stabilirea unei pensii de întreţinere în sarcina pârâtei, de la data introducerii acţiunii, ca neîntemeiate.

Stabileşte un program de vizitare a minorei XXXXXXXX, născută la data de 06.11.2001, de către reclamant, după cum urmează:

- prima şi a treia săptămână din lună de vineri de la ora 12 până duminică la ora 22

- o săptămână în timpul vacanţelor mici

- o lună în timpul vacanţei mari din vară, cu ridicarea de la domiciliu.

Obligă pe pârâtă către reclamant la plata sumei de 356,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.07.2009.

PREŞEDINTE, GREFIER,

 MIRELA IANOŞI  XXXXXXXX

Domenii speta

Spete similare