Acţiune în anulare act de poprire. Prejudiciu constatat de auditul financiar. Decizia de poprire este inadmisibilă. Legalitatea cererii

Prin acţiunea formulată la data de 15.02.2016, reclamantul N.G. a solicitat instanţei în contradictoriu cu  pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ XXXX, constatarea inadmisibilităţii emiterii deciziei şi în consecinţă anularea ei, precum şi exonerarea de plata sumei de 1496 lei reprezentând drepturi salariale  aferente perioadei 2008, 2009 şi 2010, stabilite ca urmare a punerii în aplicare a unor hotărâri judecătoreşti.

A solicitat reclamantul  şi cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii arată  reclamantul că în fapt, în anii şcolari 2008-2011, a ocupat postul de profesor de matematică la Şcoala Gimnazială XXXX, dar şi pe acela de director.

Arată reclamantul că în perioada 01.09.2015-30.09.2015, la UAT comuna XXXX, s-a efectuat misiunea de audit financiar de către Camera de Conturi XXXX, fiind supuse auditării fondurile publice alocate, în exerciţiul bugetar al anului 2014, din bugetul UATC XXXX către Şcoala Gimnazială XXXX.

Precizează reclamantul că în nota de constatare nr. XXXX/23.09.2015, emisă de Camera de Conturi XXXX, s-a reţinut că în perioada februarie 2012-august 2015, entitatea a achitat drepturile salariale în care au fost cuprinse şi sume de bani aferente perioadelor anterioare (2008, 2009 şi 2010) stabilite ca urmare a punerii în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti, fiind stabilite în mod eronat pentru directorul şcolii, în sensul că au fost luate în calcul şi drepturile salariale aferente drepturilor efectuate la plata cu ora, ore pe care directorul instituţiei nu avea dreptul să le efectueze în perioada respectivă şi implicit să încaseze bani pentru acestea.

Urmare a acestei constatări, s-a recomandat stabilirea întinderii prejudiciului şi instituirea de măsuri legale pentru recuperarea acestuia.

Arată reclamantul, că în temeiul acestei note, pârâta a emis decizia nr. XXXX/04.01.2016, prin care se înfiinţează poprire pe salariu, în cuantum de 1/3 din drepturile încasate.

Faţă de emiterea acestei decizii, precizează reclamantul că înţelege să invoce excepţia inadmisibilităţii emiterii deciziei de înfiinţare a popririi, având în vedere că potrivit art.782 alin.1 Cod procedură civilă, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripţia  curţii de apel unde îşi are domiciliul sau sediul debitorul ori terţul poprit.

Mai arată  reclamantul că raportat la aceste dispoziţii legale, angajatorul nu poate să emită o decizie de înfiinţare a popririi, ci are la dispoziţie calea prevăzută de lege.

Prin raportare la faptul că prejudiciul a fost contestat printr-o notă emisă de Camera de Conturi XXXX, arată reclamantul că în cauză devin incidente dispoziţiile art.2 alin.1 din legea nr.124/2014, potrivit cărora, se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri salariale pe care personalul prevăzut la art.1 trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control a unor prejudicii.

În temeiul art.453 alin.1 Cod procedură civilă solicită şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept îşi întemeiază reclamantul acţiunea pe dispoziţiile art.266-268 Codul muncii, art.782 Cod procedură civilă şi Legea nr.124/2014.

În susţinerea acţiunii depune  reclamantul în xerocopie acte f 4-10.

La data de 11 martie 2016, pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ XXXX a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acţiunii pe fond şi pe excepţia invocată.

Astfel susţine pârâta  pe excepţia inadmisibilităţii, că în cauză devin aplicabile dispoziţiile art.35 Cod procedură civilă şi art.94,95 Cod procedură civilă.

Faţă de faptul că se contestă modul de instituire a popririi rezultă că cererea formulată reprezintă în fapt o contestaţie la executare împotriva măsurii popririi, contestaţie care nu poate fi dedusă judecăţii tribunalului.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, arată  pârâta în esenţă că, reclamantul şi-a asumat verbal recuperarea acestor sume, însă în prezent refuză restituirea acestora, astfel că decizia nr. XXXX/04.01.2016, nu reprezintă decât o modalitate de recuperare a sumei, treptat, până la concurenţa sumei de 1496 lei, care se întemeiază pe acordul salariatului, fiind o soluţie convenită de angajator şi angajat şi şi emisă cu respectarea dispoziţiilor art.254 din Legea 53/2003.

A formulat  pârâta, la aceeaşi dată şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1496 lei reprezentând paguba materială  produsă angajatorului din vina şi în legătură cu munca contestatorului.

În motivarea cererii  arată pârâtul reclamant în esenţă că prin decizia XXXX/2015 definitivă prin încheierea XXXX/17.12.2015 a Camerei de Conturi XXXX, s-a dispus recuperarea sumei de 1496 lei de la reclamant, iar încheierea este definitivă nefiind atacată în contencios, ea este obligatorie şi executorie.

Având în vedere noua poziţie procesuală a reclamantului care îşi neagă acordul iniţial de recuperare a prejudiciului  pe cale amiabilă ceea ce exclude aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art.254 şi în raport cu dispoziţiile art.169 din Legea 53/2003 sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege (există o daună cauzată şcolii, datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă fiind constatată  prin încheierea Curţii de Conturi , există legătură cauzală directă între faptă şi prejudiciu.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.2 alin.1 din Legea 124/2014, apreciază pârâta că în cauză acest text nu poate opera, nefiind îndeplinite cerinţele pentru ca  reclamantul să fie exonerat de plată.

A solicitat  pârâta şi cheltuieli de judecată pe temeiul culpei procesuale.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în esenţă următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 15.02.2016 reclamantul N.G. a solicitat instanţei în contradictoriu cu  pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ XXXX constatarea inadmisibilităţii emiterii deciziei şi în consecinţă anularea ei, precum şi exonerarea de plata sumei de 1496 lei reprezentând drepturi salariale  aferente perioadei 2008, 2009 şi 2010, stabilite ca urmare a punerii în aplicare a unor hotărâri judecătoreşti.

A solicitat  reclamantul şi cheltuieli de judecată.

A formulat  pârâta, la aceeaşi dată şi cerere reconvenţională  prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1496 lei reprezentând paguba materială  produsă angajatorului din vina şi în legătură cu munca contestatorului.

Cu prioritate instanţa va analiza excepţiile invocate de  reclamant în cauză.

Astfel asupra excepţiei inadmisibilităţii emiterii deciziei nr. XXXX/04.01.2016, invocată de  reclamantul N.G., se reţine :

La data de 04.01.2016, intimata ŞCOALA GIMNAZIALĂ XXXX, a emis decizia nr. XXXX (f4), prin care în temeiul deciziei nr. XXXX/27.10.2015 emisă de Camera de Conturi XXXX – Cap.II, lit.A, pct.2, încheierea nr.XXXX/17.12.2015 emisă de Curtea de Conturi XXXX, prevederilor Codului muncii şi Codului de procedură fiscală, s-a decis înfiinţarea popririi pe salariul reclamantului, în cuantum de până la 1/3 din sumele pe care le mai are de încasat provenite din executarea unor hotărâri judecătoreşti , până la recuperarea sumei de 1496 lei comunicată de Curtea de Conturi XXXX.

În speţă devin aplicabile dispoziţiile art. 254(1) din Codul muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Astfel este înlăturată răspunderea materială reglementată anterior de vechiul Cod al muncii (art.102-110).

Însă stabilirea răspunderii patrimoniale nu se face unilateral de către angajator pe calea emiterii unei decizii de imputare, dacă salariatul nu-şi asumă un angajament de plată în scris, ca în cazul răspunderii materiale, ci aceasta este posibilă numai prin înţelegerea părţilor, iar în caz de divergenţă de către instanţa de judecată.

Astfel în speţă, contestatorul nu şi-a asumat un angajament de plată în scris, prin care să recunoască că datorează angajatorului suma de bani respectivă.

În această situaţie calea pe care trebuia să o urmeze angajatorul este cea dispusă de art.254(1) Codul muncii şi nu emiterea deciziei de imputare.

Ca atare, în cauză urmează a se admite excepţia invocată de contestator prin acţiune şi pe cale de consecinţă a se anula decizia nr. XXXX/04.01.2016 emisă de intimată, ca inadmisibilă.

Asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii reconvenţionale formulată de pârâtul reclamant ŞCOALA GIMNAZIALĂ XXXX în contradictoriu cu reclamantul pârât N.G.  invocată de instanţă din oficiu – se reţine :

În conformitate cu dispoziţiile art.209(1) Cod procedură civilă, dacă pârâtul are în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic, sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională.

Faţă de această dispoziţie legală, reiese că cererea reconvenţională este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul urmăreşte valorificarea unui drept propriu faţă de reclamant.

În speţă, pe calea cererii reconvenţionale, pârâtul devenit acum pârât reclamant, solicită o compensaţie judiciară între pretenţiile reclamantului şi propriile sale pretenţii, însă acest lucru este inadmisibil, atâta timp cât aceasta poate fi obţinută pe cale de simplă apărare în proces.

Ca atare, pârâtul din cauză nu are pretenţii proprii în legătură cu cererea reclamantului şi nu a indicat în ce ar consta legătura cererii reconvenţionale cu cererea principală, nefiind astfel îndeplinite cerinţele art.209 alin.1 Cod procedură civilă.

În concluzie cererea reconvenţională formulată în cauză nu întruneşte prin obiect şi scopul său, cerinţele legale, respectiv de a cuprinde pretenţii proprii împotriva reclamantului, ceea ce duce la inadmisibilitatea sa, nefiind întrunite cerinţele legale pentru promovarea unor atare pretenţii pe calea unei astfel de cereri.

Ca atare, faţă de aceste considerente se va respinge ca inadmisibilă cererea reconvenţională.

Faţă de admiterea excepţiei inadmisibilităţii emiterii deciziei nr. XXXX/01.01.2016, cercetarea fondului devine de prisos .

Ca parte căzută în pretenţii pârâta va fi obligată în temeiul art.451-453 Cod procedură civilă şi la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată – onorariu avocat conform chitanţei depusă la dosarul cauzei.

Domenii speta

Spete similare