5.Acţiune în anulare. Dispoziţie de imputare. Prejudiciu stabilit de Camera de Conturi. Legalitatea cererii.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.02.2016 sub nr. XXXX, reclamantul Prefectul Judeţului XXXX a chemat în judecată Primarul comunei XXXX şi pe pârâţii M.L., Z.S., G.I., I.G., pentru a se dispune anularea  dispoziţiei nr. XXXX emisă de Primarul comunei XXXX.

În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că prin dispoziţia nr. XXXX,  Primarul com XXXX a dispus  acordarea sporului lunar de dificultate prevăzut de art. II din Legea nr. 263/2006 şi OUG nr. 136/2006, personalului implicat în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar.

Susţine reclamantul că această dispoziţie este nelegală fiind emisă cu încălcarea dispoz. legii nr. 263/2006 şi ale OUG nr. 136/2006 .

Astfel, susţine reclamantul, potrivit dispoz. art. II din Legea nr. 263/2006, salariaţii instituţiilor publice implicaţi în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de un spor de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 1 an calculată de la data intrării în vigoare a legii,de acelaşi spor beneficiind şi reprezentanţii foştilor proprietari deposedaţi sau moştenitorii acestora, iar potrivit OUG nr. 136/2006, sporul de dificultate se asigură din bugetele administraţiei publice centrale sau locale la nivelul cărora sunt numite ori alese persoanele respective şi se acordă pe o perioadă de un an, calculată cu începere de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe.

Mai arată reclamantul că sporul putea fi acordat înlăuntrul unei perioade determinate, respectiv înlăuntrul perioadei 3 iulie 2006-3 iulie 2007 pentru persoanele prev. de art. II alin.1 din Legea nr. 263/2006, iar pentru persoanele prev. de art. I din OUG nr. 136/2006 înlăuntrul perioadei cuprinse între 28.12.2006-28.12.2007, astfel că la data emiterii dispoziţiei atacate termenul de acordare a sporului era expirat, acordarea lui pentru anul 2016 fiind vădit nelegală.

Arată reclamantul că cele două prevederi legale care reglementează perioada înlăuntrul căreia se acordă sporul de dificultate sunt norme cu caracter temporar iar, prevederea din Legea nr. 236/2006 conform căreia „stabilirea salariaţilor care beneficiază de acest drept şi a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituţiei „ nu poate fi interpretată în sensul că sporul se acordă an de an pe durata existenţei comisiei de aplicare a legii fondului funciar.

În fine, se mai arată că reglementările cuprinse în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni reglementărilor din actele normative de nivel superior ,această prevedere fiind o expresie a principiului forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. 5 din Constituţie şi art. 4 din Legea nr. 24/2000 republ.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii 340/2004 privind Prefectul şi instituţia prefectului, Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, ale Legii 215/2001 şi  Legea 263/2006, OUG nr. 136/2006 şi Legii nr. 18/1991.

În susţinerea acţiunii reclamantul a depus dispoziţia a cărei anulare o solicită .

Prin întâmpinarea formulată  pârâtul Primarul com. XXXX şi pârâţii M.L., Z.S., G.I., I.G. au solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că la emiterea dispoziţiei  a cărei anulare se cere au fost respectate prevederile art. 1 alin. 1, teza II şi art.2 alin.1 din Legea nr. 263/2006 şi ale OUG nr. 136/2006, având în vedere faptul că la nivelul localităţii, comisia locală încă desfăşoară activitate pentru aplicarea legii funciare şi că dispoz. art. II alin.1 din Legea nr. 263/2006 se interpretează în sensul că sporul de dificultate se acordă membrilor comisiei de fond funciar anual pentru activitatea desfăşurată în cadrul comisiei locale de fond funciar.

Arată, de asemenea, că sporul de dificultate a fost instituit printr-o lege ,legea nr. 263/2006 de modificare a legii nr. 18/1991 şi nu prin hotărâre de Guvern,motiv pentru care aceasta nu poate afecta caracterul permanent al indemnizaţiei ca parte a salariului ,reprezentând contraprestaţia acestei munci în cadrul comisiei comunale de fond funciar  şi că prin sentinţa civilă nr. XXXX/08.08.2010 a fost respinsă acţiunea Prefectului privind anularea unei astfel de dispoziţii.

Analizând actele dosarului în raport dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul apreciază acţiunea ca fiind întemeiată pentru următoarele argumente:

Prin dispoziţia nr. XXXX, Primarul com. XXXX  a dispus acordarea sporului  lunar de dificultate în procent de 50% din salariul de încadrare, pârâţilor-salariaţi implicat în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar.

Această dispoziţie a fost atacată de Prefectul judeţului XXXX ca fiind nelegală  pe motiv că sporul de dificultate pentru salariaţii implicaţi în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar se face anual, că legiuitorul a stabilit expres perioada în care se poate stabili acest spor, respectiv un an, iar această perioadă a expirat.

Analizând dispoziţiile legale incidente, Tribunalul reţine că, în analiza drepturilor bănești în discuție, este esenţial a fi avută în vedere modificarea, începând cu anul 2009, a soluţiei legislative în materia salarizării, prin adoptarea unei reglementări unitare în această privinţă. Astfel, se constată că actele normative care au reglementat salarizarea personalului plătit din fondurile publice - Legea nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010 şi Legea nr. 284/2010  nu au prevăzut și nici nu prevăd acordarea unui spor de dificultate pentru salariații din administrația publică locală care fac parte din comisia de fond funciar.

De esenţa regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar este faptul că aceste drepturi se stabilesc în mod exclusiv prin lege, deoarece este atributul legiuitorului să  stabilească atât categoria de drepturi salariale - partea fixă şi partea variabilă a salariului - cât şi cuantumul acestuia.

Din aceste considerente, toate reglementările care vizează statutul funcţionarului public sau al personalului contractual prevăd natura legală a drepturilor salariale dar pe de altă parte şi interdicţia ca prin contracte/acorduri colective de muncă să se stabilească drepturi de natură salarială care sunt în atributul legiuitorului.

Atributul exclusiv al legiuitorului de a adopta reglementări privind stabilirea drepturilor salariale a fost tranşat și de Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 818-820/2008 și nr. 838/2009, astfel că, în lipsa unui temei legal al acordării acestui spor ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, dispoziția contestată este nelegală.

Pentru aceste motive, Tribunalul constată că dispoziţia atacată este legală, considerente pentru care va respinge acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare