Obligație de a face – necompetență materială în raport de natura juridică de act administrativ asimilat a contractului de închiriere ce se solicită a fi încheiat

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. .../299/2020, astfel cum a fost precizată și disjunsă prin încheierea din data de 15.07.2020 pronunțată în dosarul nr. ..../299/2019, reclamantul A a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B, atribuirea în folosință a părții din imobilul situat în București, str. ..., rămasă în urma exproprierii, prin încheierea unui contract de închiriere.

În motivarea cererii, s-a învederat, în esență, că imobilul situat în București, str. ..., sector 1, este format din trei corpuri de clădire, C1, C2 și C3, iar reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra corpului de clădire C2 (ap. 2).

În anul 2020 au fost începute procedurile de expropriere a ap. nr. 1 (corp C1), în vederea realizării lucrării de interes public local pentru dublarea diametralei N-S pe Tronsonul Buzești – Berzei – Vasile Pârvan.

Apartamentul nr. 1 a fost expropriat și demolat parțial, întrucât după vizita experților Primăriei Municipiului București la fața locului s-a constatat că o parte din spațiul propus spre expropriere nu poate fi demolat deoarece afectează grav camera de la etaj (aparținând reclamantului). Ca urmare a acestei constatări, demolarea s-a realizat numai până la un zid de rezistență, iar între imobilul demolat și imobilul reclamantului a rămas un spațiu format din trei încăperi și peretele de rezistență exterior.

În urma demolării, terenul de sub apartamentul expropriat a dobândit regimul juridic de spațiu public.

În cazul în care partea din imobilul situat în București, str. ..., rămasă în urma exproprierii, a intrat în domeniul public al Municipiului București, reclamantul a solicitat atribuirea spațiului în folosință, prin încheierea unui contract de închririere, în temeiul art. 14 din Legea nr. 213/1998 și al Codului administrativ, pentru a-l putea administra și conserva, fiind necesare lucrări de reparații, și pentru a nu fi afectat corpul C2.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică și Codul administrativ.

În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La primul termenul de judecată din data de 11.03.2020 în dosarul nr. .../299/2019, instanța a apreciat că sunt necesare precizări și lămuriri suplimentare din partea reclamantului cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, acordând un termen în vederea verificării competenței, în temeiul art. 131 alin. (2) C.pr.civ. La al doilea termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect atribuirea în folosință a imobilului prin închirierea unui contract de închiriere, pe care l-a disjuns de celelalte pretenții formulate, fiind format astfel prezentul dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma excepţiei necompetenţei materiale, invocată din oficiu, instanţa expune următoarele considerente:

Competenţa materială presupune o delimitare între instanţele de grad diferit, iar normele de competenţă materială sunt stabilite sub aspect funcţional (după felul atribuţiilor jurisdicţionale) şi sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în Codul de procedură civilă şi în acte normative speciale. Competenţa materială funcţională este cea care determină funcţia şi rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanţelor judecătoreşti, în vreme ce competenţa materială procesuală este cea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de instanţe judecătoreşti de un anumit grad.

Normele care reglementează competenţa materială sunt norme de ordine publică, având caracter absolut, astfel încât părţile nu pot deroga de la conţinutul lor, nici chiar cu autorizarea instanţei. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C.pr.civ, care dispun că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de alt grad sau de competența unei alte secții sau a unui complet specializat.

Conform art. 99 alin. (1) C.pr.civ., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind bunurile proprietate publică, invocat de către reclamant în fundamentarea pretențiilor formulate, Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aproba, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natura să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia.

În acord cu dispozițiile art. 332 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, Contractul de închiriere a unui bun proprietate publică se încheie de către autoritățile prevăzute la art. 287 sau de către titularul dreptului de administrare, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, iar potrivit art. 333 alin. (1) din același act normativ, Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local.

În concordanță cu prevederile art. 8 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ.

Conform art. 2 alin. (1) lit. c^1), sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative.

Prin cererea dedusă prezentei judecăți, disjunsă din dosarul nr. .../299/2020, reclamantul a solicitat, în esență, ca în situația în care o parte din imobilul situat în București, str. ..., sector 1, a intrat în domeniul public al pârâtului Municipiul București în urma exproprierii, acesta să fie obligat să încheie un contract de închiriere cu privire la acest bun aflat în proprietatea publică, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică și art. 333 din Codul administrativ.

Având în vedere calitatea pârâtului, natura juridică de act administrativ asimilat a contractului de închiriere ce se solicită a fi încheiat (vizând un bun aflat în proprietatea publică a unității administrativ teritoriale) și competența instanței de contencios administrativ de soluționare a litigiilor legate de încheierea contractelor administrative, atribuită prin art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța reține că cererea nu este de competența Judecătoriei Sectorului 1, ci a instanței de contencios administrativ competente, respectiv a tribunalului.

Prin urmare, instanța va admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A, domiciliat în  ..... și pârâtul B, cu sediul în ....., în favoarea Tribunalului București - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Fără cale de atac.

 Pronunţată astăzi, 08.10.2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Domenii speta

Spete similare