Lovire sau alte violenţe

Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Drept civil. Procedură simplificată. Legea penală mai favorabilă. Schimbarea încadrării juridice.

Cât priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, aceasta vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederii din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze”, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1470 din 8 noiembrie 2011.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 268/18.11.2015

Prin rechizitoriul nr. …./246/P/2014, din data de 05.03.2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tîrgu Bujor a trimis în judecată pe inculpaţii RA şi RN, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, constând în acea că în ziua de 25.12.2013, în jurul orei 1500 au lovit-o pe persoana vătămată LM cu un par, pumnii şi picioarele, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 7 – 8 zile de îngrijiri medicale.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cursul procesului penal, instanţa reţine că fapta inculpaţilor RA şi RNA de a lovi persoana vătămată LM cu un par, pumnii şi picioarele, în ziua de 25.12.2013, în jurul orei 1500, şi de a-i provoca leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.

Din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracţiunii s-a realizat prin acte de violenţă asupra persoanei vătămate, constând în lovirea acesteia cu pumnii, picioarele şi cu un par. Urmarea imediată constă în cauzarea suferinţelor fizice şi a leziunilor ce au necesitat pentru vindecare circa 7 – 8 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea socialmente periculoasă rezultă din materialul probator administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că atitudinea inculpaţilor faţă de fapta săvârşită şi de urmările acesteia se caracterizează prin intenţie.

Fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită la data de 25.12.2013 iar la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

Conform dispoziţiilor art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit  una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Abordând problema legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională a decis în practica sa că prin aplicarea legii penale în timp se înţelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din raţiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârşirii infracţiunii şi cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârşit infracţiuni (Decizia nr. 841/2.10.2007). Totodată, determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legată de fapta comisă şi de autorul ei (Decizia nr. 834 din 02 octombrie 2007).

Curtea Constituţională a statuat că  „determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o serie de elemente, cum ar fi cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, etc.

Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât criteriile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă.

Cât priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională a statuat că „acestea vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederii din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011).

Analizând dispoziţiile legale aplicabile în speţă prevăzute de Codul penal din 1969 şi de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, prin prisma criteriilor sus menţionate, instanţa apreciază că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.

În consecinţă, în temeiul disp. art. 386 Cod procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice din  infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal (Legea nr. 286/2009) în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor în temeiul textului de lege sus menţionat, instanţa va avea în vedere criteriile generale prev. de disp. art. 72 Cod penal din 1969, respectiv : dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În aprecierea gradului de pericol creat pentru valoarea ocrotită, instanţa va avea în vedere şi urmările produce asupra persoanei vătămate, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal. Totodată, instanţa va avea în vedere circumstanţele personale ale inculpaţilor care, conform caracterizărilor depuse la dosarul cauzei, nu sunt cunoscute ca persoane violente şi au avut un comportament civilizat anterior săvârşirii faptei.

De asemenea, instanţa va reţine că inculpaţii sunt la primul impact cu legea penală.

Faţă de cele ce preced, instanţa apreciază că dintre pedepsele alternativ prevăzute de dispoziţiile art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 este necesar a opta pentru pedeapsa amenzii într-un cuantum corespunzător gradului de pericol social concret al faptei şi care să conducă la atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, reeducare şi de  exempleritate  ale pedepsei.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, instanţa constată că în timpul urmăririi penale, persoana vătămată LM s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea ochelarilor de vedere pe care i-a pierdut în timp ce era agresat, a ceasului care i-a fost distrus şi a gecii care i-a fost ruptă.

În instanţă, şi-a majorat pretenţiile la suma de 5000 euro precizând că diferenţa dintre suma de 1000 lei solicitată în cursul urmăririi penale şi suma de 5000 euro reprezintă daune morale.

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi s-a constituit parte civilă cu suma de 178,11 lei reprezentând cheltuielile cu asistenţa medicală acordată persoanei vătămate.

În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de partea civilă LM, instanţa constată că acesta nu a făcut dovada pretenţiilor sale în condiţiile dispoziţiilor art. 249 Cod procedură civilă, deşi la termenul de judecată din data de 10 iunie 2015 instanţa i-a pus în vedere necesitatea dovedirii prejudiciului material.

Cât priveşte daunele morale solicitate de partea civilă, această cerere trebuie analizată prin prisma condiţiilor stabilite de legea civilă.

Astfel, instanţa constată că leziunile fizice suferite, numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare, au produs inevitabil persoanei vătămate un prejudiciul moral, afectând negativ participarea acesteia la viaţa socială.

Cu toate acestea, instanţa reţine că însăşi condamnarea inculpaţilor este de natură a reprezenta o reparaţie morală iar sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, astfel încât să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victima acestora.

În speţă, instanţa apreciază  că acordarea unei sume de 1000 lei este suficientă pentru compensarea suferinţelor cauzate părţii civile.

Astfel, instanţa, în temeiul art. 19 raportat la art. 397 Cod procedură penală şi art. 1349 şi 1357 Cod civil, va obliga în solidar pe inculpaţi să plătească părţii civile LM suma de 1000 lei cu titlu de daune morale iar părţii civile Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei Galaţi, suma de 178,11 lei cu titlu de daune materiale.

Va respinge ca neîntemeiate pretenţiile părţii civile LM privind daunele materiale.

Domenii speta

Spete similare