Acţiune în regres – existenţa culpei procesuale în declanşarea litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 07.01.2016, sub nr. 749/299/2016, reclamanta A.Ţ. a chemat în judecată pe pârâta C.I. şi intervenientul forţat S.V., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4207,86 lei, reprezentând debit principal, la plata sumei de 176,73 lei, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi, calculate de la data de 17.12.2015 şi până la data de 07.01.2016, precum şi, în continuare, la plata penalităţilor de întârziere până la data achitării debitului principal. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că la data de 03.09.2015 intervenientul forţat, conducând autovehiculul cu nr. AB, a produs din culpa sa exclusivă un accident de circulaţie. Aceasta a menţionat că în urma accidentului de circulaţie, a fost avariat auto cu nr. B asigurat CASCO la societatea reclamantă cu poliţa nr. 402043266, valabilă la data producerii accidentului, în baza căreia a plătit despăgubirea cuvenită de 4207,86 lei. Reclamanta a precizat că autovehiculul cu nr. AB a fost asigurat de răspundere civilă obligatorie la societatea pârâtă şi a invocat dispoziţiile Norma A.S.F. 23/2014.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 2210 Cod civil, Legea nr. 136/1995, Norma A.S.F. 23/2014.

Reclamanta a ataşat la cererea de chemare în judecată înscrisuri, în copie certificată.

Cererea a fost legal timbrată.

Deşi legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.

La data de 01.02.2016, intervenientul forţat a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiate, arătând că la data producerii accidentului avea încheiată asigurare obligatorie RCA la societatea pârâtă.

La termenul de judecată din data de 25.02.2016, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru reclamantă.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 03.09.2015 intervenientul forţat S.V. a condus autovehiculul cu nr. AB, producând din culpa sa un accident de circulaţie, în urma căruia a fost avariat autovehiculul cu nr. de înmatriculare B, astfel cum reiese din procesul-verbal de contravenţie seria PABX nr. 009130 din data de 03.09.2015 (fila 9).

În urma coliziunii, autoturismul cu numărul de înmatriculare B, asigurat CASCO la societatea reclamantă cu poliţa nr. 402043266 (fila 14), valabilă la data producerii accidentului, a suferit mai multe avarii, după cum rezultă din nota de constatare a daunelor şi din fişele de evaluare a reparaţiilor.

De asemenea, autovehiculul cu nr. AB, condus de intervenientul forţat S.V., a fost asigurat de răspundere civilă obligatorie la societatea pârâtă cu poliţa RCA seria RO/25/C25/HP nr. 002412357 din data de 20.03.2015 (fila 17).

Drept urmare, în urma cererii de despăgubire a asiguratului CASCO, s-a deschis dosarul de daună, prejudiciul final fiind calculat la suma de 4207,86 lei. Autoturismul avariat a fost reparat, societatea reclamantă achitând asiguratului CASCO despăgubirea în cuantum de 4207,86 lei, după cum rezultă din extrasul de cont depus la dosar.

În continuare, instanţa urmează a verifica dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie. Art. 1357 Cod civil din 2009 (în vigoare la data producerii accidentului), constituie sediul materiei, astfel că pentru angajarea răspunderii este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, instanţa reţine că aceasta reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane. Analizând situaţia în cauza de faţă, instanţa reţine că fapta asiguratului pârâtei constă în nerespectarea normelor privind circulaţia pe drumurile publice reglementate de O.U.G. 195/2002.

Prejudiciul este în valoare de 4207,86 lei, reprezentând despăgubiri neachitate, existenţa şi cuantumul acestuia fiind dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, având caracter cert. Totodată, instanţa constată că suma reprezintă contravaloarea manoperei şi a materialelor necesare pentru remedierea avariilor.

Între fapta ilicită şi prejudiciu există o legătură de cauzalitate directă astfel cum rezultă din probatoriul administrat. În ceea ce priveşte vinovăţia, instanţa reţine culpa asiguratului pârâtei, aceasta săvârşind fapta din imprudenţă.

În temeiul art. 2210 Cod civil, reclamanta este subrogată în drepturile persoanei păgubite: „În limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane.”

Drept urmare, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile art. 1357 Cod civil din 2009 (în vigoare la data producerii accidentului), în materia răspunderii civile delictuale a asiguratului RCA, precum şi cele ale art. 2210 Cod civil, în materia asigurărilor, având în vedere şi faptul că pârâta nu mai poate emite obiecţii, datoria devenind scadentă, conform art. 58 alin. 2 din Normele aprobate prin Ordinul A.S.F. 23/2014, instanţa  admite primul capăt al cererii reclamantei, şi obligă pe societatea pârâtă la plata sumei de 4207,86 lei, reprezentând despăgubiri.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, instanţa constată că, potrivit art. 58 rap. la art. 38 din Norma A.S.F. 23/2014, asigurătorul datorează şi penalităţi în cuantum de 0,2% pe zi pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plăţilor, ce curg după expirarea termenului prevăzut în alineatul 2, respectiv a 15-a zi calendaristică de la data avizării scrise, dacă nu există obiecţiuni sau după trecerea a 30 de zile calendaristice de la soluţionarea obiecţiunilor. Reclamanta a transmis cererea de avizare către pârâtă, iar întrucât aceasta nu a făcut dovada că a formulat obiecţiuni, conform articolului mai sus menţionat, datoria a devenit scadentă, în baza art. 58 alin. 2 din Norma A.S.F. 23/2014.

Astfel, reţinând că asigurătorul RCA nu şi-a îndeplinit în mod culpabil obligaţia de plată a despăgubirii, instanţa dispune obligarea acestuia la plata sumei de 176,73 lei, reprezentând penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi, calculate de la data de 17.12.2015 şi până la data de 07.01.2016, precum şi, în continuare, la plata penalităţilor de întârziere până la data achitării debitului principal.

În baza art. 453 Cod proc. civilă, reţinând că pârâta este în culpă procesuală, instanţa o obligă să plătească reclamantei suma de 311,92 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare