Fond funciar – acordarea de măsuri de restituire în natură sau prin echivalent pentru terenurile intravilane care nu pot fi restituite în natură, este posibilă în temeiul Legii nr. 18/1991, doar atunci când terenurile au avut la data deposedării sau au, î

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 13.04.2011 sub nr. 16174/299/2011, reclamantele A.A.R. si H.I.L. au chemat în judecată pe paratii CLM, CLB, C.M.B, S.R., solicitând instantei sa oblige paratele sa emita titlul de proprietate si procesul-verbal de punere in posesie  cu privire la suprafata de teren de 14.000 m.p. pentru care s-a eliberat adeverinta de proprietate nr. 122/22.11.1991 in temeiul Legii nr. 18/1991, iar în cazul în care nu există teren disponibil pentru a le fi atribuit, au solicitat obligarea paratelor la plata de despagubiri reprezentând valoarea de circulaţie a suprafeţei de teren de 14.000 mp, pentru care nu li s-ar mai putea emite titlu de proprietate.

In motivarea actiunii, reclamantele au aratat ca autorii lor, P.I. si P.R.M., au formulat in temeiul Legii nr. 18/1991 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate iar prin adeverinta nr. 122/22.11.1991, CLM le-a reconstituit acestora dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren de 2,7 ha; ca din aceasta suprafata de teren, doar pentru o suprafata de 1,3 ha C.M.B si S.I. le-a emis titlul de proprietate nr. 326/27.07.1992; ca pentru restul suprafetei de 1,4 ha, desi prin Hotararea Comisiei Municipale nr. 7/07.10.1991 s-a decis reconstituirea, nu s-a emis inca un titlu de proprietate; ca reclamantele sunt mostenitoarele defunctilor P.I. si P.R.M.; ca imobilul a trecut in mod abuziv in proprietatea statului.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile CEDO, Constitutia Romaniei, HG 890/2005 si Lg. 18/1991.

Atasat cererii de chemare in judecata a fost depus un set de acte.

La data de 16.09.2011 parata CLB, a formulat intampinare prin care a invocat excepţia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

La data de 12.10.2011 parata C.M.B a formulat intampinare prin care a invocat excepţia de conexitate cu dosarul nr. 28383/299/2011; excepţia lipsei calitatii procesuale pasive, excepţia necompetentei generale a instantelor; excepţia prematuritatii actiunii; excepţia inadmisibilitatii actiunii; excepţia nulitatii partiale a adeverintei nr. 122/1991 in ceea ce priveste suprafata de teren aflata pe raza sectorului 1 Bucuresti. In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

La data de 13.10.2011 a fost depus intampinare de catre CLM prin care a solicitat respingerea actiunii ca tardiv formulata, excepţia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond respingerea actiunii ca neintemeiata.

Prin incheierea din data de 27.01.2012 instanta a admis excepţia de litispendenta si a dispus reunirea dosarului 28383/299/2011 la Dosarul nr. 16174/299/2011.

Prin precizarea depusă la data de 26.01.2012 in dosarul conex 28383/299/2011 reclamantele au solicitat introducerea in cauza a A.N. pentru a fi obligate acestea sa emita o decizie care sa reprezinte titlu de despagubire pentru imobilul care nu poate fi restituit in natura.

La aceasi data a fost depusa o cerere precizatoare prin care se solicita sa fie obligate paratele CLM, CLB, C.M.B pentru aplicarea legii fondului funciar si S.R., sa li se atribuie un alt teren situat in aceeasi localitate si cu aceeasi valoare economica si in situatia in care nu mai exista teren disponibil, sa se constate faptul ca au dreptul la masuri reparatorii pentru suprafata de 1,4 ha de teren; sa se stabileasca contravaloarea despagubirilor ce li se cuvin pentru aceasta suprafata si sa fie obligate paratele sa le plateasca despagubiri al caror cuantum urmeaza a fi stabilit prin expertiza.

La data de 28.05.2012 parata AN a depus intampinare prin care a invocat excepţia necompetentei materiale, excepţia lipsei calitatii procesuale pasive si excepţia prematuritatii.

Sub aspect probatoriu instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si a dispus in cadrul acestei probe emiterea unor adrese catre CLM, CLM; C.I. de aplicare a legii fondului funciar si catre PMB Directia Imobiliara si Cadastrala, relatii ce au fost depuse la dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 24429/20.12.2012 pronunţată în dosarul nr. 16174/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins exceptia necompetentei generale a instantelor ca neintemeiata, a admis excepţia inadmisibilitati şi a respins actiunea, ca inadmisibila. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că autorii reclamantilor au luat cunostinta de solutia data cererii lor, cel mai tarziu la data semnarii procesului verbal de punere in posesie, respectiv la data de 06.02.1992, iar reclamantii, respectiv autorii acestora, aveau la indemana procedura administrativa de solutionare a nemultumirii lor cu privire la faptul ca pentru suprafata de teren care nu a putut fi restituita in natura si care face obiectul prezentei cereri au primit actiuni, or, reclamantii nu au facut dovada ca au urmat calea administrativa obligatorie prevazuta de lege motiv pentru care, la acest moment, actiunea reclamantilor, astfel cum a fost completata, apare ca inadmisibila.

Împotriva sentinţei civile nr. 24429/20.12.2012 a Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, reclamantele au declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti-Secţia a IV-a Civilă sub nr. de dosar 16174/299/2011. Prin decizia civilă nr. 1658R/11.06.2013,  Tribunalul Bucureşti-Secţia a IV-a Civilă a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că, la data de 28.11.2005, autorii recurentelor-reclamante au formulat o nouă cerere în temeiul Legii nr.247/2005, prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1,40 ha pe un alt amplasament, cerere care nu a fost soluţionată pe cale administrativă, pentru ca autorii recurentelor să urmeze procedura plângerii prevăzute de art.51-56 din Legea nr.18/1991 republicată, iar din această perspectivă, soluţia primei instanţe de respingere a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, este nelegală, cercetarea judecătorească fiind făcută numai cu privire la prima cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, formulată în temeiul Legii nr.18/1991 de către autorii recurentelor-reclamante în anul 1991. Tribunalul a dispus ca, cu ocazia rejudecării, prima instanţă va administra probe suplimentare cu privire la stadiul soluţionării cererii de reconstituire depuse de autorii reclamantelor în anul 2005 în baza Legii nr.247/2005, precum şi cu privire la împrejurarea contestată de reclamante, a acordării de acţiuni în temeiul art.36 din Legea nr.18/1991 în forma iniţială, către autorii lor.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de  01.10.2015 sub nr. de dosar 16174/299/2011*.

La termenul de judecată din data de 18.11.2015, instanţa, avand în vedere prevederile art. 18 alin. 3 din Legea 165/2013 conform cărora Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor preia atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a luat act de transmiterea calităţii procesuale pasive de la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

La acelaşi termen, instanţa a dispus efectuarea unei adrese către CLB pentru a se comunica stadiul soluţionării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţa de teren de 1,40 ha formulată de P.I. şi P.R.M., înregistrată la P. 1 sub nr. 43749/28.11.2015, cât şi copie a dosarului administrativ constituit în baza acestei cereri, precum şi emiterea unei adrese către C.M.B pentru a se comunica dacă autorii reclamantelor au beneficiat pentru diferenţa de teren de dispoziţiile art. 36 sau 38 din Legea 18/1991, în formă iniţială, relaţii care au fost comunicate şi ataşate la dosar(f.17-71, 73, 79-82, 91-94).

La data de 20.01.2016, reclamantele au depus la dosar cerere modificatoare prin care au solicitat obligarea P.1 la plata de penalităţi în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiilor de întocmire şi înaintare a întregii documentaţii către C.M.B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în vederea punerii reclamantelor în posesie pe o altă suprafaţă de teren situat pe raza aceleiaşi unităţi administrativ teritoriale şi având aceeaşi valoare economică sau până la îndeplinirea obligaţiilor de întocmire şi înaintare a întregii documentaţii către C.M.B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care să le fie recunoscut reclamantelor dreptul la măsuri reparatorii.

La termenul de judecată din data de 17.02.2016, instanţa a admis excepţia tardivităţii cererii modificatoare depuse la 20.01.2016, invocată de pârâta CLB

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

La termenul de judecata din data de 17.02.2016, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia prematurităţii, excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor C.M.B, CLB, C.M.B şi A.N., reţinând cauza în pronunţare asupra excepţiilor invocate, precum şi asupra fondului cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.29806/17.09.1940 de Tribunalul Ilfov - Secţia Notariat, soţii P.I. şi P.A., au cumpărat terenul, loc viran, în suprafaţă de 37.502 mp situat pe teritoriul fostei comune suburbane.

La data de 14.03.1991, P.I.  si P.R.M. au solicitat CLM reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 27.502 m.p., ce a apartinut parintilor lor, dobandit de catre acestia in baza contractului de vanzare cumparare din 18.09.1940 si preluat de stat in anul 1955. In cuprinsul cererii se arata ca 12.600 mp teren este în posesia C.A.P., iar restul suprafeţei până la totalul de 27.502 mp de teren este ocupat de cimitirul local şi despărţit de o împrejmuire din beton şi metal, pentru terenul ocupat de cimitir, petentii solicitând sa li se atribuie o suprafata corespunzatoare in cadrul perimetrului pe care îl va exploata Asociata care urma a se fonda pe baza C.A.P. in a carui compenenta petentii doreau sa intre(f. 308-309 din dosarul nr. 16174/299/2011).

Prin Hotararea nr. 7/01.10.1991 a C.M.B s-a validat documentatia cuprinzand anexele stabilite prin Regulamentul de aplicare a prevederilor Legii Fondului Funciar, la poziţia 121 din anexa 3 figurând P.I.  cu moştenitorii P.I.  şi  P.M., pentru o suprafaţă de 2,70 ha solicitată, din care doar 1,30 ha aprobată(f. 300-302 din dosarul nr. 16174/299/2011).

La data de 22.11.1991 a fost emisa adeverinta nr. 122 de catre CLM pe numele P.I. si P.R.M. pentru suprafata totala de 2,70 ha, in baza Hotararii nr. 7/1991 a Comisiei Municipale(f.7 din dosarul nr. 16174/299/2011).

La data de 27.07.1992 a fost eliberat de catre C.M.B si S.I., titlul de proprietate nr. 326 pe numele P.I. si P.R.M. pentru un teren situat în Bucureşti in suprafata de 1,30 ha(f.12 din dosarul nr. 16174/299/2011).

Prin procesul-verbal incheiat la data de 06.02.1992 s-a procedat la punerea in posesie a  d-lor P.I. si P.R.M. pentru terenul in suprafata de 1,3 ha(f.197 din dosarul nr. 16174/299/2011).

La data de 28.11.2005, P.I. si P.R.M. s-au adresat cu o cerere CLB, înregistrată sub nr. 43749, prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1,40 ha pe un alt amplasament, având în vedere că prin adeverinţa de proprietate nr.122/1991 li s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de 2,70 ha teren agricol ce a aparţinut autorului lor, iar pe vechiul amplasament al terenului autorului lor se află Cimitirul, situat în Bucureşti, sectorul 1(f.14-16 din dosarul nr. 16174/299/2011).

Conform certificatului de moştenitor nr. 129/2006, la data de 01.05.2006 P.R.M. a decedat, ramanand ca mostenitoare P.L. in calitate de sotie supravietuitoare. Aceasta decedeaza la data de 12.05.2006 ramanand ca mostenitor, conform aceluiasi certificat, reclamanda A.A.R., in calitate de nepoată de sora predecedata(f.179 din dosarul nr. 16174/299/2011).

La data de 29.05.2008 a decedat P.I. ramanand ca mostenitor reclamanta H.I.L., in calitate de verisoara primara, conform certificatului de moştenitor nr. 35/2008(f.177 din dosarul nr. 16174/299/2011).

In conformitate cu dispozitiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.

Referiror la excepţia prematurităţii acţiunii, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

Demersul judiciar ce face obiectul prezentului dosar este iniţiat de reclamante în scopul finalizării procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991 cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1,40 ha sau acordarea de măsuri de despăgubire prin echivalent.

Prin Decizia nr. 5 din 16 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1.528 din Codul civil coroborate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, este prematură cererea persoanei îndreptăţite adresată instanţei ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unităţii deţinătoare să soluţioneze notificarea la împlinirea termenelor respective.

De asemenea, conform Deciziei Curţii Constitutionale nr. 88/2014, dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Curtea Constituţională a statuat că prematuritatea unei cereri nu poate rezulta dintr-o normă procesual-civilă ulterioară introducerii cererii de chemare în judecată, deoarece o astfel de dispoziţie ar avea caracter retroactiv, introducerea în cadrul unui proces în curs a unui impediment care tinde să nege dreptul de acces la justiţie al unei persoane interesate încălcând dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Faţă de cele expuse, constatând că prezenta acţiune a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, instanţa va respinge excepţia prematurităţii, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, instanta reţine că în considerentele deciziei civile nr. 1658R/11.06.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia a IV-a Civilă s-a reţinut că cererea formulată de autorii reclamantelor la data de 28.11.2005, în temeiul Legii nr.247/2005, prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1,40 ha pe un alt amplasament, nu a fost soluţionată pe cale administrativă, pentru ca autorii reclamantelor să urmeze procedura plângerii prevăzute de art.51-56 din Legea nr.18/1991 republicată, astfel încât termenele menţionate de dispoziţiile menţionate nu au început să curgă.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia tardivităţii.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor CLM, CLB, C.M.B şi A.N., instanţa urmează să o respingă ca neîntemeiată, reţinând că dispoziţiile legale reglementează pentru aceste instituţii competenţe în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor şi a acordării de măsuri de despăgubire prin echivalent.

Asupra fondului cauzei, instanţa constată ca reclamantele şi autorii acestora şi-au întemeiat atât cererile adresate autorităţilor administrative, cât şi prezenta cerere de chemare în judecată, pe dispoziţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Instanţa reţine că, în temeiul legislaţiei din domeniul restituirii proprietăţii funciare, se reconstituie dreptul de proprietate pentru acele terenuri care fie la data preluării fie la data solicitării au avut categoria de folosinţă agricolă sau forestieră. Dispoziţiile art. 36 alin. 5(fostul art. 35 alin. 5)din Legea nr. 18/1991 prevăd o excepţie de la regula generală, făcând posibilă reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri care nu au avut şi nu au categoria de folosinţă agricolă sau forestieră, însă legiuitorul a prevăzut că aceste dispoziţii sunt aplicabile doar “terenurilor fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale”(art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991).

Instanta are de analizat in ce masura etapele procedurale prevazute de legea speciala au fost parcurse de parti si in ce masura, in urma parcurgerii acestor etape, institutiile statului implicate in procesul de restituire a terenurilor agricole, au respectat prevederile legii.

În speţă, prin adresa nr. 43749/15.12.2009(f.19-21 din dosarul nr. 16174/299/2011*), CLB a comunicat reclamantei H.I.L., referitor la solicitarea acesteia privind stadiul dosarului constituit ca urmare a cererii formulate de P.I. si P.R.M. pentru terenul de 1,40 ha, înregistrată sub nr. 43749/28.11.2015, că în vederea analizării dosarului de către Subcomisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este necesară completarea dosarului cu o serie de înscrisuri, printre care şi temeiul de preluarea al terenului în proprietatea statului.

Reclamantele nu au făcut dovada că au transmis Subcomisiei Locale toate înscrisurile solicitate pentru completarea dosarului administrativ. În acest sens, se constată că reclamantele nu au depus nici măcar în dosarul prezentei cauze înscrisuri din care să rezulte temeiul în care s-a preluat de către stat terenul care a aparţinut autorilor acestora, suprafaţa de teren preluată de stat şi destinaţia pe care o avea terenul la data preluării, având în vedere că, în prezent, terenul pretins de reclamante nu are categoria de folosinţă agricolă şi nici nu este liber de construcţii.

Analizând susţinerile reclamantelor care au invocat în favoarea acestora adeverinta nr. 122/22.11.1991 emisă de CLM, în care s-a menţionat o suprafata totala de 2,70 ha teren, susţinând că intră astfel sub protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se constată caracterul neîntemeiat al acestor susţineri.

Astfel, referitor la adeverintele eliberate in temeiul Legii nr. 18/1991 si efectele lor, instanţa reţine că aceste adeverintele sunt acte provizorii şi nu au acelasi regim juridic si aceeasi forta probanta cu titlurile de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991.

În speţă, chiar CLM, emitenta adeverintei nr. 122/22.11.1991, a arătat că această comisie nu avea competenţa teritorială în legătură cu suprafaţa de teren pe care o solicită reclamanţii, întrucât terenul nu se afla pe raza comunei, ci pe raza mun. Bucureşti. În plus, prin adresa nr. 1949/15.02.2016(f. 91 din dosarul nr. 16174/299/2011*), CLM a arătat că dl. P.I. nu a fost niciodată membru cooperator la C.A.P., deci nu avea calitatea de proprietat pentru niciun fel de suprafaţă de la CLM, în niciun caz de a fi înscris în Anexa 3 la poziţia 121, menţionând totodată faptul că dl. P.I.  nu apare în Registrele Agricole din anii 1959-1963, acesta nefiind locuitor al comunei.

În ceea ce priveşte noţiunea de „bun”, Curtea Europeană a decis că poate să cuprindă atât bunurile existente, cât şi valori patrimoniale, respectiv creanţe cu privire la care reclamantul poate pretinde că are cel puţin o speranţă legitimă de a le vedea concretizate. Conform principiilor ce se degajă din jurisprudenţa CEDO, „bunul actual” presupune existenţa unei decizii administrative sau judecătoreşti definitive, prin care să se recunoască direct sau indirect dreptul de proprietate. În schimb, Curtea Europeană a statuat că nu vor fi considerate bunuri în sensul articolului menţionat speranţa de a redobândi un drept de proprietate care s-a stins de mult timp, ori o creanţă condiţională, care a devenit caducă prin neîndeplinirea condiţiei.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere că, în temeiul Legii nr. 18/1991, acordarea de măsuri de restituire în natură sau prin echivalent pentru terenurile intravilane care nu pot fi restituite în natură, este posibilă doar atunci când acestea au avut la data deposedării sau au în prezent categoria de folosinţă agricolă sau forestieră, iar reclamantele nu au probat că terenul în litigiu se încadrează în aceste situaţii, instanţa respinge acţiunea, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare