Omor calificat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR. 46

Şedinţă publică din data de 11 decembrie 2015

Instanţa constituită din:

Completul de judecată C8P _ Cameră Preliminară şi Fond

Preşedinte: ……….. - judecător

Grefier: …………

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror …….., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii penale pornite împotriva inculpatei K. E. E., trimisă în judecată pentru

săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. c şi lit. d Cod penal din 1969.

Dezbaterile asupra cauzei de faţă s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 369 al. 1 Noul Cod procedură

penală, în sensul că au fost înregistrate pe suport audio computerizat. 

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 23 noiembrie 2015, când părţile prezente au pus

concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă, iar instanţa, în vederea deliberării, a amânat pronunţarea

pentru 3 decembrie 2015, iar ulterior pentru 11 decembrie 2015.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 458/P/2012 din data de 19.11.2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, înregistrat pe

rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în

stare de libertate, a inculpatei K. E.-E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175

lit. c, d C.pen.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut că inculpata, ascunzând anterior sarcina, a dat naştere la domiciliul

său unui nou născut viu de sex masculin la data de 18.06.2012, pe care l-a introdus în momentele imediat subsecvente naşterii

într-o pungă de material plastic ascunsă, la rândul său, într-un butoi cu varză murată, situat în pivniţa locuinţei, unde a

şi fost identificat de către organele de poliţie.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 1050/A3/107/26.06.2012 al SML Covasna fătul s-a născut viu, viabil, a

prezentat o dezvoltare corespunzătoare unui făt la termen şi a respirat, moartea fiind violentă şi datorându-se unei

hemoragii meningee, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană. S-a conchis în

respectivul raport că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu sau de un corp-plan dur cu suprafaţă mare,

existând legătură de cauzalitate directă între leziuni şi deces, iar viaţa extrauterină s-a situat în limita a 24 de ore.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1054/A1-P/89/20.09.2012 al SML Covasna a rezultat că

inculpata şi-a păstrat capacitatea de discernământ la momentul săvârşirii faptei, prezentând însă o tulburare depresivă

reactivă.

Această situaţie a fost reţinută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv:

- proces verbal de sesizare, f.1 dup

- proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto anexate, f.4-17 dup

- fişă de constatări preliminare, f. 28 dup

- raport medico-legal de necropsie, f. 19-20 dup

- raport de primă expertiză medico-legală, f.22-23 dup

- raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, f. 24-27 dup

- declaraţiile învinuitei, f. 43-46 dup

- declaraţiile martorilor K. S. (f. 28-31 dup), K. A. (f. 32-34 dup), K. E.(f. 35-39 dup), K. K. Z. (f. 40-41 dup), K. L. (f.

42 dup)

La termenul din data de 13.02.2013 (f. 22 vol.I) instanţa a dispus  efectuarea unei noi expertize psihiatrice de către

IML Tg. Mureş (f. 58 vol.I) şi, de asemenea, întocmirea de către Serviciul de Probaţiune a unui referat de evaluare, depus la

fila 32 vol.I.

La termenul din data de 23.09.2013 (f. 81 vol.I) instanţa a supus spre avizare Comisiei Superioare de Medicină Legală

raportul de nouă expertiză psihiatrică întocmit de către IML Tg. Mureş, precum şi avizul acordat de către Comisia de Control

şi Avizare a actelor medico-legale din cadrul IML Tg Mureş.

 În cauză nu există constituire de parte civilă.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Potrivit procesului verbal de sesizare din data de 25.06.2012 (f. 1 dup), organele de poliţie din cadrul Secţiei de

Poliţie Rurală nr. 1 Sfântu Gheorghe  au fost informate de către medicul B. A. din cadrul Spitalului Judeţean Sf. Gheorghe cu

privire la faptul că, în cursul zilei de 24.06.2012 a fost internată în cadrul acestei unităţi medicale o pacientă în stare

febrilă şi care prezintă semnele clinice ale unei naşteri recente, pe care însă o neagă.

Potrivit procesului verbal de cercetare la faţa locului din data de 25.06.2012 (f. 4-17 dup), cercetare efectuată în

baza sesizării personalului medical şi în prezenţa soţului inculpatei, martorul K. S., în pivniţa locuinţei inculpatei a fost

identificat un butoi de 60 de litri (f. 14 dup), conţinând lichid specific saramurii de varză, o piatră cu dimensiunile de

25*15*10 cm şi o aripă metalică de bicicletă, ambele imersate în acelaşi lichid (f. 15 dup), sub cele două fiind decelată o

plasă din material plastic, înăuntrul căreia se afla cadavrul unui nou născut de sex masculin, prezentând un cordon ombilical

în lungime de 27 cm, cu urme de rupere la capăt (f. 16 dup).

Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 1050/A3/107/26.06.2012 al SML Covasna (f. 19 dup), fătul s-a născut

viu, viabil, a prezentat o dezvoltare corespunzătoare unui făt la termen şi a respirat, moartea fiind violentă şi

datorându-se unei hemoragii meningee, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană. S-a

conchis în respectivul raport că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu sau de un corp-plan dur cu suprafaţă

mare, existând legătură de cauzalitate directă între leziuni şi deces, iar durata vieţii extrauterine s-a situat în limita a

24 de ore, mai exact câteva zeci de minute - ore. Raportul mai evidenţiază faptul că nou născutului nu i-au fost acordate

îngrijirile medicale necesare în perioada imediat următoare naşterii, lipsa bosei sero-sangvine de la nivelul scalpului şi

prezenţa unui edem scrotal pledează pentru o naştere în prezentaţie pelviană, iar aspectul capătului liber al cordonului

ombilical induce ipoteza secţionării acestuia cu un obiect tăietor.

La termenul de judecată din data de 11.02.2015 (f. 104 vol. II) instanţa a încuviinţat cererea apărării în sensul

efectuării de către IML Tg Mureş a unui raport de expertiză medico-legală vizând cauzele decesului nou născutului.

Raportul nr. 672/A1/59 a fost întocmit la data de 17.03.2015 (f. 124 vol.II), acesta concluzionând că moartea nou

născutului a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute apărute în contextul traumatismului

cranio-cerebral (cu fractură liniară de boltă craniană şi hemoragie meningee), combinat cu lipsa acordării îngrijirilor

medicale şi respiraţia într-un mediu sărac în oxigen (introdus fiind în punga de plastic). Se apreciază că durata vieţii

extrauterine a fost de circa 20 de minute, iar la momentul introducerii în punga de plastic bebeluşul ar fi putut fi încă în

viaţă, dar într-o stare letargic comatoasă. Se arată totodată că în condiţiile unei naşteri precipitate în prezentaţie

pelvină (poziţia în picioare) nu s-ar fi putut produce lovirea capului de o suprafaţă dură.

Institutul de Medicină Legală Tg Mureş a emis cu privire la acest raport avizul nr. 17/E2/2015 (f. 129 vol.II),

reţinând în esenţă că nou născutul nu a prezentat malformaţii congenitale incompatibile cu viaţa, fiind născut la termen, viu

şi viabil, iar cu privire la cauzele morţii au fost învederate următoarele concluzii:

- moartea nou-născutului a fost violentă şi s-ar fi putut produce prin asfixie - fără să fie neapărat dovedit morfopatologic

(lipsa peteşiilor asfixice)-, prin introducerea acestuia într-un mediu lipsit de aer, respectiv în punga de nylon şi

introducerea ulterioară în butoiul din material plastic ce conţinea zeamă de varză, coroborat cu existenţa traumatismului

cranio-cerebral evidenţiat prin infiltratul sanguin epicranian, fractura occipitală mediană, hemoragie subarahnoidiană, şi

lipsa îngrijirilor medicale (obiectivate prin prezenţa vernix caseosa, cordon ombilical neligaturat, neînfăşat, etc).

- proba pozitivă a docimaziei pulmonare şi gastro-duodenale (care a evidenţiat prezenţa aerului în stomac şi în primii 5 cm

din intestinul subţire) conduce la concluzia că moartea copilului nou-născut NU s-a produs instantaneu (imediat după

naştere), ci a existat o supravieţuire extrauterină, de aproximativ 20-30 minute, pătrunderea aerului în tubul digestiv

făcându-se prin instalarea respiraţiei şi a deglutiţiei. Comisia medicală nuanţează totodată această concluzie, învederând că

respectiva probă trebuie interpretată cu unele rezerve, având în vedere că la investigaţiile complementare histopatologice la

nivelul pulmonului a fost consemnată apariţia pe alocuri a unor bule de emfizem de putrefacţie.

- privitor la traumatismul cranio-cerebral consemnat la necropsie ca şi cauză de deces prin consemnarea diagnosticului:

hemoragie meningee, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană, comisia a opinat că

această cauză este una dintre cele frecvente de moarte violentă accidentală a nou-născutului, care se poate produce în

naşterile precipitate, consecutive unui travaliu scurt cu expulzia bruscă a fătului, la femeia aflată în ortostatism (în

picioare), soldate cu căderea fătului. Se arată apoi că în general această cădere este amortizată de frecarea de feţele

interne ale coapselor, ca şi de întinderea cordonului ombilical, care se rupe mai frecvent la nivelul inserţiei fetale. În

cazul de faţă, nou-născutul a prezentat leziune cefalică, sub formă de hematom epicranian şi fractură occipitală însoţite de

hemoragie meningee, fapt ce îndreptăţeşte concluzia că naşterea a avut loc în prezentaţie craniană, iar ca mecanism de

producere se consideră că leziunile puteau surveni în condiţiile traumatismului obstetrical al unei naşteri neasistate, dar

nu se poate exclude nici lovirea cu sau de o suprafaţă dură.

- în momentul introducerii copilului în punga de nylon se opinează că nou-născutul putea să fie viu, dar afectat de

traumatismul cranio-cerebral.

 Apreciind necesare explicaţiile experţilor care au emis sus menţionatul aviz, instanţa a procedat la audierea

acestora la termenul din data de 09.09.2015.

Astfel, din declaraţiile coroborate ale medicilor legişti C. L., E.-Zs. E. şi H. V. (f. 8, 13 vol. III) se desprind

următoarele concluzii:

- fătul s-a născut viu şi viabil, a respirat circa 15-20 de minute, concluzie

desprinsă indubitabil din  plutirea unui fragment de 5 cm din intestinul subţire, lungimea porţiunii oxigenate ducând la

stabilirea aproximativă a duratei de viaţă; 

- naşterea s-a produs în prezentaţie craniană, fiind exclusă ipoteza celei pelvine

datorită atât caracterului superficial al rupturii de col uterin a mamei, cât şi absenţei oricărei urme de luxare/fracturare

a umărului fătului, fenomen ce se petrece adesea în cazul naşterilor pelvine neasistate; 

- pornind de la prezumţia naşterii ortostatice, învederată de inculpată şi care o

favorizează oricum ca şi consecinţe, raportat la înălţimea mamei, lungimea fătului, a cordonului ombilical, care nu s-a rupt

la nivelul inserţiei fetale – neindicând aşadar o tensionare, ci a fost tăiat, experţii au învederat în majoritate o

probabilitate practic inexistentă de izbire cu capul de sol a fătului, cu atât mai mult cu cât acesta a prezentat o fractură

occipitală, şi nicidecum parietală;

- în ceea ce priveşte mecanismul de producere al fracturii occipitale, medicul

C. este singurul care susţine varianta pe care am învederat-o mai sus ca fiind exclusă, respectiv lovirea cu capul de un plan

dur (excluzând totodată posibilitatea lovirii cu un corp contondent, datorită absenţei oricărei mărci externe la nivelul

scalpului); ceilalţi doi experţi au conchis că dată fiind structura de evantai a osului occipital şi caracterul elastic al

acestuia, prezent în cazul nou-născuţilor, mecanismul de producere nu poate fi explicat decât prin compresia osului generată

de flexarea reflexă a coapselor de către mamă, în momentul resimţirii expulziei; deşi ipoteza unei naşteri precipitate a fost

exclusă prin prisma semnelor clinice decelate (ruptura de col uterin şi greutatea deloc mică a fătului), s-a arătat în

detaliu de către medicul E.-Zs. că ultima fază a naşterii, respectiv expulzia, este posibil să se fi produs “precipitat” şi

să fi surprins inculpata, care a flexat reflex coapsele; 

- în ceea ce priveşte potenţialul tanatogenerator al fracturii occipitale, în

unanimitate experţii au arătat că deşi aceasta a cauzat fătului o stare de inconştienţă, hemoragia craniană pătrunzând în

spaţiul subarahnoidian, sângele nu a ajuns în ventriculul IV cerebral, doar o atare patologie fiind considerată de obicei

mortală; 

- cu privire la cauza morţii, au conchis de asemenea în unanimitate că

aceasta a fost generată de asfixia mecanică subsecventă introducerii copilului într-o pungă de nylon şi imersiei în lichid,

amplasarea pietrei şi a aripii de bicicletă deasupra pungii facilitând împiedicarea respiraţiei datorită greutăţii şi

contribuind la rapiditatea procesului de asfixiere.

Comisia Superioară Medico-Legală a aprobat atât Raportul nr. 672/A1/59 din data de 17.03.2015, cât şi avizul nr.

17/E2/2015 al IML Mureş, conchizând, la rândul său prin actul nr. E1/8325/09.11.2015 (f. 37 vol. III), că leziunile

cranio-meningo-cerebrale constatate la nou născut nu pot explica decesul numai prin ele însele, necesitând o perioadă de

supravieţuire pentru a determina decesul. Se arată că decesul s-a datorat cel mai probabil unei asfixii consecutive

introducerii în punga de plastic.

Coroborat cu concluziile actelor medicale mai sus expuse, raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea

persoanei nr. 1053/A1/62/26.07.2012, efectuat de către SML Covasna (f.22-23 dup), a conchis că inculpata a prezentat semnele

unei naşteri recente, dovedite prin constatări clinice şi paraclinice, consemnate în cuprinsul celor două foi de observaţie

întocmite la Spitalul Judeţean Sf. Gheorghe şi Spitalul Judeţean Clinic de Urgenţă Târgu Mureş, fiind internată continuu în

intervalul 24.06 – 12.07-2012, diagnosticată cu endometrită puerperală cu evoluţie gravă, date ce pledează pentru plasarea în

timp a naşterii cu circa o săptămână înainte de spitalizare. Acelaşi organ medico-legal a conchis că nu există elemente care

să susţină ipoteza unei naşteri dificile, lipsind leziuni semnificative ale canalului pelvigenital, coroborat cu

antecedentele de naştere normală a 2 copii cu greutate de peste 3.000 g. 

În ceea ce priveşte discernământul inculpatei, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.

1054/A1-P/89/20.09.2012 (f. 24-27 dup) întocmit de către SML Covasna învederează că la momentul săvârşirii faptei şi imediat

după aceea nu se reconstituie tulburări cognitive şi volitive de natură a modifica capacitatea de discernământ şi implicit

comportamentul inculpatei.

Raportul întocmit de către IML Tg. Mureş nr. 546/28.05.2013, vizând o nouă expertiză psihiatrică (f. 58 vol.I),

conchide că în momentul săvârşirii faptei (imediat după naştere) inculpata ar fi putut manifesta o reducere a capacităţii

psihice de a aprecia critic conţinutul şi consecinţele social-negative ale faptelor sale, pe fondul unei tulburări psihice

tranzitorii, cu îngustarea câmpului conştienţei, ducând la o “uşoară diminuare a discernământului”.

Acest raport a fost avizat favorabil (f. 68 vol.I) de către Comisia de Control şi Avizare a actelor medico-legale din

cadrul IML Tg Mureş (aviz nr. 20/E2/29.05.2013), care precizează suplimentar că fapta a fost săvârşită pe fondul unor

tulburări psihice cauzate de naştere, întrucât hemoragia abundentă imediat subsecventă naşterii este în măsură să producă

episoade de hipoxie cerebrală cu lipotimie şi îngustarea accentuată a câmpului conştienţei.

La termenul de judecată din data de 23.09.2013 (f. 81 vol. I) reprezentanta Ministerului Public a solicitat avizarea de

către Comisia Superioară Medico-Legală a actelor medico-legale psihiatrice întocmite în cauză, care, prin documentul nr.

E1/10094/2013 (f.92 vol.I) a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice la INML Bucureşti. Noua

expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/708/29.10.2014 (f.88 vol.II) conchide, după examinarea inculpatei internată la

Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alex Obregia” în perioada 06-13.05.2014, că aceasta “nu prezenta tulburări psihice

clinic manifeste anterior săvârşirii faptei şi la data prezumată a comiterii, respectiv cu 7 zile anterior datei de

25.06.2012. Ulterior, după instalarea endometritei post-partum a prezentat tulburare depresivă reactivă situaţional juridic.

Nu s-a reconstituit o tulburare psihică pricinuită de naştere, sus numita având păstrată capacitatea psihică de apreciere

critică asupra conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptei pentru care este judecată şi faţă de care

discernământul a fost păstrat.” 

Organele medico-legale învederează că în cauză nu se reconstituie o tulburare psihică pricinuită de naştere în sensul

art. 177 din Codul penal anterior şi nicio modificare a funcţiilor psihice în primele 24 de ore după naştere, în sensul art.

200 din Codul penal în vigoare. Dimpotrivă, se arată că modalitatea de acţiune denotă “paşi” coerenţi cu eficienţă în

ascunderea nou născutului, că patologia depresivă ulterioară este de tip reactiv, situaţional juridic şi nu are legătură cu

naşterea propriu zisă, ci cu conştientizarea faptei şi a consecinţelor acesteia, comportamentul postfaptic denotând că fapta

ar fi putut rămâne nedescoperită dacă starea somatică a inculpatei nu ar fi suferit o agravare majoră.

Acest nou raport a fost aprobat de către Comisia Superioară Medico-Legală la data de 17.12.2014 (f. 87 vol. II).

Coroborând constatările actelor medico-legale cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa reţine următoarea

stare de fapt:

Aşa cum rezultă din declaraţia martorului K. S. (f. 29-31 dup, f. 40 vol.I), inculpata a ascuns prezenţa sarcinii

faţă de toţi membrii familiei, starea sa de introvertire şi apatie netrezind suspiciuni, datorită modului uzual de a se

comporta în acest fel, iar prezenţa sarcinii nu a fost vizibilă în opinia sa, datorită unei conformaţii mai corpolente a

inculpatei. Martorul neagă orice suspiciuni de infidelitate la adresa soţiei sale, învederând că a fost întodeauna o mamă

bună, non-violentă la adresa celorlalţi doi copii ai săi, şi în afară de faptul că i-a dezvăluit, la insistenţele sale,

locaţia în care a ascuns copilul, martorul nu a mai reuşit niciodată să antameze acest subiect cu inculpata, lui însuşi

rămânându-i abscons resortul interior al gestului infanticid.

Confirmând relatările fiului său, soacra inculpatei, martora K. A. (f.32-34 dup, f.36-37 vo.I) învederează că nora sa

a fost întotdeauna o fire retrasă, foarte puţin comunicativă inclusiv cu membrii familiei, prezenta deseori accese de plâns

şi nu agrea suportul psihologic al nimănui, deşi martora a întrebat-o deseori sub ce formă o poate ajuta. Aceasta arată că

anterior datei de 25.06.2012, când a fost descoperit cadavrul nou născutului, a vizitat-o de două ori, observând faptul că

sângera, dar bănuind că este la menstruaţie nu a insistat asupra cauzei, inculpata refuzând categoric sugestia de a fi

transportată la spital şi spunând că vrea să moară. Martora neagă faptul că între inculpată şi fiul său ar fi existat

violenţe fizice şi, de asemenea, susţine că nimeni nu ar fi observat că este însărcinată. În declaraţia din data de

22.07.2015 (f. 186 vol.II) martora confirmă susţinerile fiului său, K. S., respectiv relatarea potrivit căreia inculpata,

internată în spital, i-a revelat locul în care a ascuns copilul după ce acesta a insistat şi i-a învederat că poliţia va

răscoli oricum toată casa pentru a-l găsi.

Cele două cumnate ale inculpatei, martorele K. E. (f. 35-39 dup, f. 38-39 vol.I) şi K. K. Z. (f. 40-42 dup, f. 53

vol.I), ambele partajând locativ aceeaşi curte cu inculpata, arată în consens cu ceilalţi doi martori că nu au sesizat

sarcina inculpatei şi că aceasta este o fire extrem de retrasă, nesocializând nici măcar cu membrii familiei. K. E.

învederează că a vizitat-o pe inculpată de cîteva ori anterior datei de 25.06.2012, observând că se simte rău, însă deoarece

pretexta ciclul menstrual drept cauză a asteniei sale fizice, martora a renunţat la încercările repetate de a o convinge să

solicite ajutor medical. Martora arată în faţa instanţei că soţul inculpatei i-a confirmat descoperirea copilului în pivniţa

casei, în locul unde îi indicase personal inculpata. În data de 24.06.2012 toţi martorii arată că au aflat de internarea

inculpatei, aceasta fiind precedată de o stare febrilă care i-a alertat soţul, ce a transportat-o la spitalul din Sf.

Gheorghe cu autoturismul unui vecin.

Martorul C. L. (f. 184 vol. II), ofiţer de investigaţii criminale în cadrul poliţiei rurale la nivelul anilor

2011-2012, arată că el a fost organul de poliţie înştiinţat de către medicul ginecolog B. A. cu privire la posibilitatea

ascunderii de către inculpată a nou născutului şi îşi aminteşte că, deplasându-se la spital, inculpata a solicitat să îşi

vadă soţul, care s-a prezentat în scurt timp, iar după o conversaţie confidenţială între cei doi, acesta l-a înştiinţat că

bebeluşul se află în pivniţa casei într-un butoi, aspecte ce se coroborează cu cele înfăţişate de către martorul K. S. 

În declaraţia din faza de urmărire penală (f. 45-46 dup vol. II) inculpata arată că undeva în cursul anului 2012 a

realizat că este însărcinată, simţind mişcările fetale, dar nu a împărtăşit nimănui informaţia, parţial datorită faptului că

nu-şi dorea copilul, trecând prin dificultăţi financiare, parţial datorită disconfortului resimţit în ipoteza de a fi supusă

oprobriului social. Inculpata subliniază că nu s-a gândit să omoare produsul de concepţie, învederând că la momentul

naşterii, care s-a produs la domiciliu, fiind singură, a simţit copilul ieşind, iar acesta a căzut pe jos, în condiţiile în

care poziţia sa era ortostatică. Toate momentele ulterioare susţine că nu şi le mai aminteşte, arătând totuşi că, mai mult ca

sigur ea este persoana care a introdus copilul în punga de plastic pe care a imersat-o în butoiul cu varză, aşezând peste ea

o piatră şi o aripă de bicicletă. Inculpata declară că tot ea a făcut curat, cu certitudine, pentru a ascunde urmele

naşterii, iar în zilele următoare nu a vrut să meargă la spital, deşi sângera, pentru că îi era foarte ruşine de ceea ce

făcuse şi dorea să moară. În acord cu cele declarate de martorul K. S., inculpata arată că, odată internată în spital, doar

soţului său i-a dezvăluit locul în care a ascuns copilul. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de

16.11.2012  (f. 51 dup) inculpata a declarat în faţa procurorului de caz că nu a lovit nou născutul în cap, ci acesta a

căzut, datorită naşterii în picioare.

În declaraţia din data de 13.02.2013 (f. 20 vol.I) în faţa instanţei, inculpata nuanţează faptele învederate

procurorului, în sensul că invocă o amnezie cvasi-totală, amintindu-şi despre naştere doar faptul că a resimţit dureri foarte

mari şi a văzut căzând ceva ce i s-a părut a fi un picior, însă îşi aminteşte cu exactitate că în aceeaşi zi, în jurul orelor

17-18 a întreţinut conversaţii cu soţul şi copiii săi, exercitându-şi în continuare imperturbabilă activităţile gospodăreşti.

Arată că ulterior a avut hemoragii foarte puternice, însă a refuzat să fie dusă la spital şi a leşinat, ne mai amintindu-şi

dacă a fost chestionată de medici cu privire la faptul naşterii. Susţine că nici în momentul în care i s-a relevat de către

psihologul spitalului din Târgu Mureş descoperirea copilului în butoi, nu şi-a amintit nimic.

În declaraţia din data de 15.06.2015 (f. 161 vol. II), inculpata învederează că a ascuns sarcina întreaga perioada de 9

luni datorită problemelor de alcoolism ale soţului şi dificultăţilor financiare ale familiei, simţind însă non stop că

doreşte să moară; arată că în momentul naşterii se afla în poziţie ortostatică, însă nu s-a uitat la copil, nu ştie ce sex

avea, nu-şi poate explica cine i-a tăiat cordonul ombilical şi nici cine a curăţat urmele naşterii, iar la exhibarea de către

instanţă a pozelor de la cercetarea la faţa locului inculpata a arătat că nu recunoaşte butoiul de la filele 14-15 dup şi

nici nu îşi explică mecanismul prin care punga de la fila 16 dup a ajuns în acel butoi, însă învederează că nu a mai coborât

niciodată în pivniţă de la producerea evenimentului încoace.

De asemenea, arată că deşi avea în posesie un telefon mobil în momentul declanşării naşterii şi cunoştea utilitatea

serviciului 112, nu l-a apelat, motivaţia fiind neclar redată, în sensul că dorea atât să nască, cât şi să moară. Cu privire

la derularea ulterioară a evenimentelor, inculpata menţine aceeaşi versiune de sincopă amnezică, amintindu-şi doar că la

spital a fost prezent şi un poliţist.

Având în vedere întregul material probatoriu administrat în cauză, instanţa va înlătura declaraţiile inculpatei privind

nerecunoaşterea parţială a faptei, conchizând totodată că inculpata este vinovată de săvârşirea infracţiunii de omor

calificat reţinută în sarcina sa, prin prisma următoarelor considerente:

Analizând cronologic susţinerile inculpatei, observăm că în faza de urmărire penală aceasta şi-a asumat “mai mult ca

sigur” gestul de a fi introdus copilul în punga de plastic pe care a imersat-o în butoiul cu varză, aşezând peste ea o piatră

şi o aripă de bicicletă şi afirmând tot cu certitudine că ea este persoana care a curăţat urmele naşterii, dezvăluindu-i

soţului său locaţia în care a ascuns copilul. Apoi, în prima declaraţie dată în faţa instanţei, inculpata îşi nuanţează masiv

poziţia, arătând că îşi aminteşte cu privire la naştere doar intensitatea durerilor şi împrejurarea “căderii unui picior”,

nimic altceva suplimentar; însă, este de notat că amnezia invocată nu se extinde şi asupra situaţiilor imediat subsecvente

naşterii, inculpata arătând cu precizie că în intervalul orar 17-18 a purtat discuţii cu soţul şi copiii săi, sosiţi acasă.

În a doua declaraţie dată în faţa instanţei, cu excepţia recunoaşterii atitudinii de camuflare a sarcinii pe perioada celor

nouă luni, motivată de alcoolismul soţului, inculpata nu mai recunoaşte nici una dintre acţiunile asumate anterior,

învederând că nu şi-a privit copilul, nu ştie ce sex avea, nu-şi poate explica cine i-a tăiat cordonul ombilical şi nici cine

a curăţat urmele naşterii, negând de asemenea cunoaşterea existenţei fizice a butoiului din pivniţă şi a mecanismului prin

care punga conţinând fătul a ajuns în acel butoi.

Atitudinea inculpatei este contrazisă de constatarea cuprinsă în raportul medico-legal de necropsie nr.

1050/A3/107/26.06.2012 al SML Covasna (f. 19 dup), potrivit căreia aspectul capătului liber al cordonului ombilical induce

ipoteza secţionării acestuia cu un obiect tăietor, constatare care, spre deosebire de cea privind cauzele morţii ca fiind

datorate hemoragiei meningee consecutive traumatismului cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană, nu a fost

înlăturată sau nuanţată de expertizele medico-legale ulterioare efectuate în cauză.

Instanţa reţine ca deosebit de importantă această observaţie medico-legală în planul aprecierii elementelor ce

întrunesc latura constitutivă subiectivă a infracţiunii de omor calificat, întrucât acţiunea de a tăia cordonul ombilical

denotă cu privire la starea psiho-somatică a inculpatei, imediat subsecventă naşterii, faptul că aceasta nu s-a aflat sub

imperiul lipotimiei, conştientizând din plin consumarea expulziei şi manevrele inerente ce se impuneau. Susţinem cu tărie

această ipoteză întrucât, dacă hemoragia ocazionată de naştere ar fi fost masivă, ducând la instalarea lipotimiei

instantaneu, este greu de crezut cum inculpata şi-ar fi putut reveni din această stare fără asistenţă medicală – fiind de la

sine înţeles că hemoragia atingând acest nivel de gravitate nu ar fi cunoscut decât un trend ascendent, şi nu invers –

reuşind, în cele 15-20 de minute cât s-a demonstrat ştiinţific că a supravieţuit copilul, să taie cordonul ombilical şi să

introducă fătul în punga de plastic pe care să o scufunde apoi în butoiul cu varză.

Instanţa reţine ca neverosimile apărările inculpatei întemeiate pe amnezia survenită pe fondul şocului post-traumatic,

întrucât pe de o parte, cum am arătat anterior, aceasta relevă imediat ulterior naşterii activităţi uzuale pe care le-a

desfăşurat, gen conversaţii, iar de altă parte, nu întrezărim vreun fundament al prezumţiei de intervenire a lipotimiei

ulterior imersiei fătului în butoiul cu varză, datorită efectuării unei alte activităţi extrem de relevante în planul

conduitei subiective, şi anume eliminarea tuturor urmelor naşterii.

Instanţa reţine că din probatoriul administrat minuţios în cauză nu s-a putut decela prezenţa vreunei alte persoane în

câmpul infracţional, pasibilă de o eventuală complicitate la fapta de omor. Aşa cum însăşi inculpata a recunoscut într-o

primă fază, ea este cea care a curăţat în întregime toate urmele naşterii. Această activitate, coroborată cu ascunderea

sarcinii pe parcursul celor nouă luni, dublată de cea a tăierii cordonului ombilical şi de poziţionarea aripii de bicicletă

în butoiul cu varză, peste punga în care fusese imersat fătul, denotă în opinia instanţei o coordonare factuală îndreptată

conştient şi exclusiv către disimularea producerii naşterii şi a suprimării produsului de concepţie, atât faţă de membrii

familiei, cât şi faţă de autorităţi, compatibilă doar cu acţiunile ce conturează latura obiectivă a infracţiunii de omor, în

forma intenţiei directe. 

Având în vedere, astfel cum am subliniat anterior, că raportul medico-legal de necropsie nr. 1050/A3/107/26.06.2012 al

SML Covasna (f. 19 dup) ce a stabilit iniţial drept cauză a morţii hemoragia meningee, consecutivă traumatismului

cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă craniană, a fost înlăturat sub acest aspect, expertizele medico-legale avizate

inclusiv de Comisia Superioară Medico-Legală (f. 87 vol. II) învederând drept cauză a morţii asfixia mecanică subsecventă

introducerii copilului într-o pungă de nylon şi imersiei în lichid, instanţa reţine ca dovedită legătura de cauzalitate între

acţiunea inculpatei de a introduce nou-născutul în punga de plastic şi urmarea imediată, respectiv decesul acestuia.

În cauză s-a formulat de către apărare, la ultimul termen de judecată, o cerere de schimbare a încadrării juridice din

infracţiunea de omor în cea de pruncucidere, în forma prevăzută de noul Cod penal la art. 200 al. 1 şi sub noua denumire de

“uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă”, text legal ce prevede următoarele: “uciderea copilului

nou-născut imediat după naştere, dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârşită de către mama aflată în stare de tulburare psihică

se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.”

Constatând că în ceea ce priveşte latura obiectivă elementul material al infracţiunii este în principiu identic cu cel

al infracţiunii de omor, reţinem că latura subiectivă, în schimb, trebuie să fie întregită prin realizarea unei cerinţe

esenţiale, respectiv intenţia de a ucide trebuie să aibă la bază o stare de tulburare psihică. Se observă că legiuitorul a

renunţat la condiţia stabilită în vechea reglementare, respectiv ca starea de tulburare să fie pricinuită de naştere.

Potrivit doctrinei actuale, vor putea fi avute în vedere astfel, pe lângă tulburările provocate în mod nemijlocit de procesul

naşterii, şi alte stări de tulburare psihică, ce au legătură cu naşterea sau cu traumele afective generate de contextul

socio-familial în care se află autoarea faptei la momentul naşterii.

În speţă, noua expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/708/29.10.2014 (f.88 vol.II), aprobată de către Comisia

Superioară Medico-Legală la data de 17.12.2014 (f. 87 vol. II), conchide, după examinarea inculpatei internată la Spitalul

Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alex Obregia” în perioada 06-13.05.2014, că aceasta “nu prezenta tulburări psihice clinic

manifeste anterior săvârşirii faptei şi la data prezumată a comiterii, respectiv cu 7 zile anterior datei de 25.06.2012.

Ulterior, după instalarea endometritei post-partum a prezentat tulburare depresivă reactivă situaţional juridic. Nu s-a

reconstituit o tulburare psihică pricinuită de naştere, sus numita având păstrată capacitatea psihică de apreciere critică

asupra conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptei pentru care este judecată şi faţă de care discernământul a

fost păstrat.”  Organele medico-legale învederează că în cauză nu se reconstituie o tulburare psihică pricinuită de naştere

în sensul art. 177 din Codul penal anterior şi nicio modificare a funcţiilor psihice în primele 24 de ore după naştere, în

sensul art. 200 din Codul penal în vigoare. Dimpotrivă, se arată că modalitatea de acţiune denotă “paşi” coerenţi cu

eficienţă în ascunderea nou născutului, că patologia depresivă ulterioară este de tip reactiv, situaţional juridic şi nu are

legătură cu naşterea propriu zisă, ci cu conştientizarea faptei şi a consecinţelor acesteia, comportamentul postfaptic

denotând că fapta ar fi putut rămâne nedescoperită dacă starea somatică a inculpatei nu ar fi suferit o agravare majoră.

Acest nou raport a înlăturat concluziile IML Tg. Mureş potrivit cărora inculpata ar fi putut manifesta o reducere a

capacităţii psihice de a aprecia critic conţinutul şi consecinţele social-negative ale faptelor sale, pe fondul unei

tulburări psihice tranzitorii, cu îngustarea câmpului conştienţei, ducând la o “uşoară diminuare a discernământului”, avizate

favorabil (f. 68 vol.I) de către Comisia de Control şi Avizare a actelor medico-legale din cadrul IML Tg Mureş (aviz nr.

20/E2/29.05.2013), care precizează suplimentar că fapta a fost săvârşită pe fondul unor tulburări psihice cauzate de naştere,

întrucât hemoragia abundentă imediat subsecventă naşterii este în măsură să producă episoade de hipoxie cerebrală cu

lipotimie şi îngustarea accentuată a câmpului conştienţei.

Este adevărat că, potrivit art. 103 al. 1 C.p.p. probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse

liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, în concret însemnând că

instanţa ar putea să-şi însuşească motivat, concluziile unei expertize în detrimentul alteia sau să le înlăture pe ambele.

În speţă observăm că cel mai înalt for medico-legal a înlăturat concluziile unui institut medico-legal şi a adoptat

varianta contrară, apreciind că inculpata nu numai că a avut discernământul păstrat în momentul săvârşirii faptei, dar şi că

aceasta nu a suferit nicio tulburare psihică pricinuită de naştere în sensul art. 177 din Codul penal anterior sau vreo

modificare a funcţiilor psihice în primele 24 de ore după naştere, în sensul art. 200 din Codul penal în vigoare. INML

Bucureşti a accentuat faptul că situaţia de femeie gravidă având deja doi copii mari (din care unul major) nu reprezintă un

factor social psihostresor care să determine o reacţie de omucidere în niciun mediu apartenent cu particularităţi cutumiare.

Instanţa nu regăseşte vreun temei pentru a înlătura aceste concluzii, cu atât mai mult cu cât concluzia din avizul IML

Mureş contravine stării de fapt stabilite de instanţă, mai sus expusă, în sensul în care această instituţie statuează că

lipotimia şi îngustarea câmpului conştienţei s-au produs pe fondul hemoragiei survenite imediat după naştere, aspect

contrazis atât expertizele medico-legale efectuate pentru stabilirea cauzelor morţii nou-născutului, cât şi de logica

derulării evenimentelor.

Astfel, din foaia medicală de internare la Spitalul Judeţean Sf. Gheorghe rezultă că inculpata a fost internată cu

hemoragie masivă în data de 24.06.2012, în data de 26.06.2012 fiind transferată la Târgu Mureş în şoc septic. Or, atât pe

baza declaraţiilor inculpatei, care a arătat că a născut în data de 18.06.2012, cât şi pe baza constatărilor medico-legale

din data de 26.06.2012 (f. 18 dosar UP) asupra cadavrului nou născutului, care au relevat o stare de putrefacţie instalată de

circa 7 zile, putem conchide cu rigurozitate că hemoragia nu a survenit imediat după naştere, cum se reţine în concluziile

medicale sus menţionate.

De altfel, cum am arătat anterior, susţinerea ipotezei stării lipotimice intervenită pe fond hemoragic, imediat după

naştere, stare în care inculpata ar fi săvârşit fapta, este lipsită de suport atât faptic, cât şi logic, în realitate,

deoarece: documentele medicale confirmă şocul hemoragic la 7 zile de la producerea naşterii, depoziţiile martorilor confirmă

faptul că inculpata pretexta o menstruaţie mai abundentă în acest interval, simţindu-se rău, iar dacă hemoragia ar fi

survenit imediat după naştere, odată instalată lipotimia, inculpata nu ar fi avut cum să-şi revină fără asistenţă medicală în

circa 15-20 de minute cât a durat supravieţuirea fătului (dovadă că gravitatea hemoragiei la un moment dat a cauzat şoc

septic, făcând indispensabilă spitalizarea) şi să comită faptele de a căror săvârşire instanţa a stabilit că se face

vinovată.  Dimpotrivă, probele administrate în cauză dovedesc că inculpata a continuat să efectueze diverse sarcini cu

caracter domestic, cu o eficienţă atenuată de complicaţiile infecţioase ale naşterii neasistate, refuzând sistematic să fie

transportată la spital, ceea ce dovedeşte o dată în plus conştientizarea consecinţelor gestului său, dublată de teama

descoperirii faptei. Este adevărat că, astfel cum învederează rapoartele psihologice şi expertizele medico-legale psihiatrice

întocmite în cauză, subsecvent şocului septic suferit inculpata este posibil să fi dezvoltat o reacţie de blocaj emoţional cu

privire la derularea faptelor, medicii arătând că în momentul în care este confruntată cu faptele de care este acuzată se

tensionează, tremură şi plânge, persistând în a susţine că nu îşi mai aminteşte nimic – însă nu putem confunda această stare

psihică reactivă  cu o tulburare anterioară sau existentă în momentul naşterii.

Pentru aceste considerente, instanţa reţine că inculpata nu s-a aflat într-o stare de tulburare psihică şi va respinge

cererea de schimbare a încadrării juridice.

Întrucât între momentul săvârşirii faptei şi momentul judecării definitive a cauzei a intervenit o nouă lege penală,

instanţa a pus în discuţie din oficiu schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art.

174 – art. 175 lit. c, d Cod penal, în infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 al. 1 Cod penal raportat la art. 199 al. 1

şi art. 77 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Deşi raportat la limitele de pedeapsă legea penală nouă este mai favorabilă, având un minim special - 10 ani mai mic

decât minimul special al legii vechii – 15 ani, în condiţiile unui maxim special identic – 25 de ani, obţinut în cazul legii

noi prin majorarea cu o pătrime în condiţiile art. 199 al. 1 C.p., instanţa apreciază că legea veche este mai favorabilă,

întrucât reţinerea circumstanţelor atenuante permite reducerea pedepsei cel mult până la o treime din minimul special, în

condiţiile art. 76 al. 2 C.p.

În drept, fapta inculpatei K. E. E. care, în data de 18.06.2012, subsecvent unei naşteri neasistate la domiciliu, a

introdus fătul născut viu într-o pungă de nylon, pe care a imersat-o într-un butoi cu varză din pivniţa locuinţei, ducând la

decesul nou născutului prin asfixie mecanică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c, d Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Având în vedere că fapta a fost săvârşită  asupra unei rude apropiate (fiu) şi profitând de starea de neputinţă a

victimei de a se apăra, în cauză se vor reţine elementele circumstanţiale agravante prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. c,

d Cod penal, dându-se eficienţă legii penale mai favorabile.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatei, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art.72 C.p., respectiv

dispoziţiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social

concret al infracţiunii săvârşite, modul şi împrejurările concrete ale comiterii acesteia, şi persoana inculpatei.

Astfel, instanţa reţine potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză că inculpata a fost întotdeauna percepută în

comunitate ca o mamă bună, devotată celor doi copii. De asemenea, constatăm că subsecvent săvârşirii faptei aceasta a

dezvoltat un episod depresiv major, fiind internată în repetate rânduri la secţia de psihiatrie şi urmând şi în prezent

tratament medicamentos, psihologii care au examinat-o apreciind că manifestă un tablou clinic dominat de sentimentul de

vinovăţie, ceea ce dovedeşte conştientizarea gravităţii faptei comise. Deopotrivă, referatul de evaluare întocmit în cauză

arată că inculpata beneficiază de perspective bune de integrare socială, prin prisma suportului familial de care beneficiază,

lipsa antecedentelor penale, absenţa adicţiilor, anturajul noncriminogen, factorii defavorizanţi fiind lipsa unui loc de

muncă şi sentimentul de auto-devalorizare.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează a reţine incidenţa circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a 

- respectiv conduita bună înainte de săvârşirea faptei - raportat la art. 76 al. 2 Cod penal, urmând a dispune, urmare a

reducerii pedepsei, ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, în regim de detenţie.

Având în vedere textul legal al art. art. 174 – art. 175 lit. c, d Cod penal, potrivit căruia interzicerea unor

drepturi este obligatorie, în temeiul art.71 al.1, 2, 3 Cod penal va interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit.a (teza a II-a), b, e Cod penal pe durata executării pedepsei principale, apreciind că date fiind

circumstanţele săvârşirii faptei aceasta nu este aptă de a îndeplini rolul de tutore sau curator, decăderea din drepturile

părinteşti neputând opera prin prisma vârstei de peste 18 ani a ambilor săi copii, la acest moment procesual. Instanţa va

interzice aceleaşi drepturi cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în

temeiul art. 64 lit. a teza a- II-a, lit. b, e  Cod penal

În ceea ce priveşte latura civilă, în temeiul art.19, 397 al. 1 C.p.p., instanţa constată că nu există constituire de

parte civilă în cauză.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen. va obliga inculpata la plata a 4.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

avansate de către stat.

În temeiul art. 275 al. 6 C.p.p. cheltuielile cu onorariul interpretului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În temeiul art.386 al. 1 C.proc. pen. respinge cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpată din

infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c, d Cod penal în infracţiunea de pruncucidere prevăzută

de art. 200 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În temeiul art.386 al. 1 C.proc. pen. respinge schimbarea încadrării juridice pusă în discuţie din oficiu, din

infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c, d Cod penal în infracţiunea de omor prevăzută de art.

188 al. 1 Cod penal raportat la art. 199 al. 1 şi art. 77 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 174 – art. 175 lit. c,d Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a raportat la art. 76 al. 2 Cod penal, cu

aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpata K. E. E., fiica lui B. şi E., născută la data de …….., în loc. …., jud. ….,

cu domiciliul com. …….., CNP ….., identificată cu CI seria KV nr. …….., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani

închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

Aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a- II-a, lit. b,

e  Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

 În temeiul art.71 al.1, 2, 3 Cod penal interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a (teza a

II-a), b, e Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.19, 397 al. 1 C.p.p. constată că nu s-a formulat acţiune civilă în cauză.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe  biologice de la inculpata K. E. E. în vederea

adăugării profilelor sale genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpata la plata a 4.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate

de către stat.

În temeiul art. 275 al. 6 C.p.p. cheltuielile cu onorariul interpretului rămân în sarcina statului.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

 Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11.12.2015.

 PREŞEDINTE, GREFIER

Domenii speta

Spete similare