Solicitare instituire sechestru asigurator asupra bunurilor apartinând bunurilor debitoarei. Neîndeplinirea conditiilor impuse de art. 591 alin. 1 Cod procedură civilă.

Decizie 258 din 19.08.2015


Specific sechestrului asigurator este faptul că obiectul acţiunii principale îl constituie plata unei sume de bani, sediul materiei regăsindu-se în conţinutul dispoziţiilor art. 591 - art. 596 Cod procedura civilă.

În cauza de faţă, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.591 alin.1 Cod proc. civilă, caz în care creditorul trebuie să facă dovada că a declanşat procesul prin care tinde la realizarea creanţei sale.

Ori, această condiţie nu este îndeplinită în cauză nu din perspectiva neintroducerii acţiunii, ci a  pronunţării în mod irevocabil a unei hotărâri în litigiul care a determinat formularea cererii de sechestru asigurator. Prin urmare, recurenta justifică un titlu executoriu susceptibil de executare silită, iar măsura asiguratorie nu se mai justifică atât timp cât procedura execuţională pune la îndemâna creditorului pârghiile necesare executării creanţei.

Art.591 alin.1 Cod procedură civilă

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 11 iunie 2015, înregistrată sub nr. 1066/88/2015, reclamanţii UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ ORAŞ [...], PRIMARIA ORAŞULUI [...] şi CONSILIUL LOCAL [...] au solicitat, în contradictoriu cu pârâta [...], instituirea sechestrului asigurator în vederea indisponibilizării bunurilor imobile, urmăribile, aparţinând debitoarei [...], aflate in posesia acesteia sau a unor terţi, in scopul valorificării lor la momentul la care reclamanţii vor obţine un titlu executoriu, definitiv si irevocabil.

Totodată, reclamanţii au solicitat instituirea sechestrului asigurator

asupra bunurilor imobile conform matricolei pentru impozit clădiri cu care pârâta figurează în evidenţa fiscală a Primăriei Oraşului [...] la data de 10.06.2015, până la concurenţa sumei de 1.486.885 lei.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, prin cererea de chemare în judecată adresată la data de 01.02.2012 Judecătoriei Tulcea, Primăria [...] a solicitat obligarea pârâtei [...] să-i lase în deplina proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 1357 mp, situat în [...] şi terenul în suprafaţă de 3727 mp, situat în [...], jud. Tulcea, precum şi plata unei despăgubiri in cuantum de 2.000.937 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pentru folosinţa terenurilor din [...], calculate potrivit HCL nr. 35/2008 pentru perioada ianuarie 2009-septembrie 2011.

S-a mai arătat că terenurile situate in [...], au fost ocupate de către pârâtă fără drept, întrucât, in conformitate cu H.C.L. nr.35/31.10.2008, acestea fac parte din domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale oraş [...], iar Consiliul Local [...] a dispus închirierea acestora, stabilindu-se un preţ al chiriei, astfel: în cuantum de 3,12 lei/mp/luna-zona A; în cuantum de 3,10 lei/mp/luna-zona B, în cuantum de 2,91 lei/mp/luna-zona C.

Reclamanţii au menţionat că, deşi s-a solicitat in nenumărate rânduri că pârâta să încheie un contract de închiriere, aceasta a refuzat permanent să se conformeze şi să perfecteze un asemenea contract, ocupând abuziv terenurile ce fac obiectul litigiului.

S-a mai precizat că pârâta [...] a folosit aceste terenuri, fără a achita vreodată tariful stabilit prin hotărârea Consiliului Local [...].

S-a mai învederat că prin sentinţa civila nr.2642/2012, Judecătoria Tulcea a dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei in favoarea Judecătoriei [...], pe rolul căreia s-a înregistrat dosarul nr.1040/253/2012, în care s-a dispus disjungerea capătului de cerere vizând acordarea de despăgubiri in cuantum de 1.486.885 lei reprezentând chirie pentru terenurile ce nu fac obiectul revendicării, respectiv cele situate in [...] - 29.615 lei, [...] - 7412.100 lei, [...]-530.458 lei, [...]- 514.712 lei, formându-se dosarul nr. 403/253/2013.

Reclamanţii au mai arătat că prin sentinţa civila nr. 230/2013 pronunţată de Judecătoria [...] s-a dispus declinarea competentei de soluţionării cauzei in favoarea Tribunalului Tulcea pe rolul căruia a fost înregistrat dosarul

nr. 1160/88/2013, în care s-a pronunţat sentinţa civila nr.1460/03.09.2014, dar şi Decizia civilă a Curţii de Apel Constanta nr. 314/17,12.2014, decizie atacată cu recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie a României.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, reclamanţii au arătat că nu se află în posesia unui titlu executoriu definitiv şi irevocabil pentru a putea trece la executarea deîndată a debitoarei [...].

Reclamanţii au apreciat că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile art. 952 alin. (1) Cod procedură civilă, întrucât de la data formulării cererii de chemare în judecată în pretenţii, ce formează obiectul dosarului nr.1160/88/2013, respectiv data de 01.02.2012 şi până la data formulării acestei cereri, parata a înstrăinat din patrimoniu o serie de spaţii comerciale şi încearcă să îşi micşoreze patrimoniul în mod vădit şi intenţionat.

S-a mai arătat că reclamanţii solicită înfiinţarea sechestrului asigurator, motivat de faptul ca debitoarea încasează venituri numai din prestări servicii (chirii), conform facturilor emise pentru spatiile închiriate şi aflate în patrimoniul său.

S-a mai susţinut, de către reclamanţi, că de la data deschiderii acţiunii pe fond şi până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei Tribunalului Tulcea nr. 1460/03.09.2014, debitoarea a înstrăinat o serie de bunuri imobile,

micşorându-si in mod vădit patrimoniul, existând  posibilitatea înstrăinării întregului patrimoniu şi riscul ca sentinţa susmenţionată să rămână până la momentul punerii în executare fără obiect.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 951, 952, alin. 1 si alin.3 din Codul de procedura civilă şi în dovedire au depus la dosar copiile următoarelor înscrisuri: H.C.L. nr. 35/31.10.2008, sentinţa civilă a Tribunalului Tulcea nr. 1460/03.09.2014, Decizia civila a Curţii de Apel Constanta nr. 314/ 17.12.2014, adresa nr. 208/23.09.2013, nr. 297/17.12.2013, nr. 927/27.11.2014 însoţite de copiile facturilor emise de către pârâtă.

Prin Încheierea nr. 1020/2015 pronunţată de Tribunalul Tulcea, s-a respins cererea ca nefondată.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut că, în ceea ce priveşte legea aplicabilă cauzei, aceasta este reprezentată de dispoziţiile Codului de procedură civilă anterior întrucât cererea de chemare în judecată iniţială a fost promovată la data de 01.02.2012 pe rolul Judecătoriei Tulcea  iar, cererea de sechestru asigurător care se poate formula, atât pe cale principală, cât şi pe cale incidentală, este în toate cazurile o cerere pendinte de cererea de chemare în judecată principală (iniţială) şi care urmează deci soarta acesteia, fiindu-i aplicabile aceleaşi norme de drept procedural.

Relativ la fondul cauzei, instanţa a reţinut că, potrivit art. 591 alin. (1) Cod procedură civilă, “creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune”.

Alineatele 2 şi 3 ale aceluiaşi articol reglementează cazul creditorului care nu are o creanţă constatată în scris, respectiv cazul creditorului care nu are o creanţă exigibilă.

În toate cele trei cazuri ale sechestrului asigurător, s-a constatat existenţa unor condiţii comune care trebuie îndeplinite anterior formulării cererii de sechestru asigurator, şi anume condiţia formulării cererii de chemare în judecată asupra fondului şi inexistenţa unui titlu executoriu.

Condiţiile sunt justificate de scopul reglementării procedurii în sine care este acela al protejării creditorului diligent care nu are încă un titlu executoriu pe care să îl poată pune în executare silită, astfel că, la momentul şi în eventualitatea obţinerii titlului executoriu, el poate trece la valorificarea bunurilor indisponibilizate, sechestrul fiind o procedură de conservare şi nu una de executare silită.

În speţă însă, reţine instanţa de fond, cele două condiţii esenţiale anterior menţionate nu sunt îndeplinite întrucât creditorul a obţinut deja un titlu executoriu, iar acţiunea sa care a existat pe rolul Tribunalului Tulcea şi a făcut obiectul dosarului nr. 1160/88/2013 a fost soluţionată irevocabil.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 1460/03.09.2014, Tribunalul Tulcea a respins cererea promovată de reclamanţii Primăria [...] şi Consiliul Local [...] pentru lipsa calităţii procesuale active, dar a admis acţiunea promovată de U.A.T. [...] prin Primar, în contradictoriu cu pârâta [...], care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.486.885 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă în perioada 09.01.2009-30.09.2011 a terenului proprietatea private a unităţii administrative.

Această hotărâre este în prezent irevocabilă, întrucât apelul declarat de pârâta [...] a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 314/ 17.12.2014 a Curţii de Apel Constanţa, iar recursul declarant de aceeaşi parte a fost constatat nul de Î.C.C.J. prin decizia civilă nr. 1555/05.06.2015.

Mai mult, creditorul UAT [...] prin Primar se afla în posesia unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi deci a unui titlu executoriu anterior formulării prezentei cereri de sechestru asigurător, respectiv de la data de 05.06.2015 putând opta deja pentru executarea silită a debitoarei sale şi nicidecum pentru promovarea prezentei cereri.

S-a constatat astfel că, întrucât nu sunt îndeplinite două dintre condiţiile pe care textul de lege enunţat le prevede cumulativ, cererea de sechestru asigurător nu poate fi încuviinţată.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa de fond a respins cererea ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii UAT ORAŞ [...], PRIMĂRIA ORAŞULUI [...] şi CONSILIUL LOCAL [...], pe care o consideră netemeinică, pentru următoarele motive:

Pe fondul cauzei,  recurenţii arată faptul că instanţa de fond precizează că în cazul instituirii sechestrului asigurător creditorul potrivit art.591, alin.1, Cod proc. civ. trebuie să nu deţină un titlu executoriu, dar creanţa trebuie să fie constatată prin act scris şi exigibilă şi să facă dovada că a intentat acţiune.

Recurenţii solicită a se constata că în speţa sunt îndeplinite condiţiile necesare instituirii sechestrului asigurator aşa cum au arătat în cererea iniţială, nefiind în prezent în posesia unui titlu executoriu definitiv şi irevocabil pentru a putea trece la executarea deîndată a debitoarei [...], aşa cum a reţinut instanţa de fond .

Din cele expuse mai sus, recurenţii arată că îndeplinesc şi condiţia de la art.591, alin.1 Cod proc civ., arătând ca s-a intentat cerere de chemare în judecată în pretenţii, cerere ce formează obiectul dosarului nr.1160/88/2013.

Menţionează că sechestrul este justificat pentru protejarea creditorilor, care nu au încă un titlu executoriu pentru a fi pus în executare silită, sechestrul solicitat fiind o măsura de conservare aşa cum au motivat în cererea iniţială.

Faţă de cele arătate, recurenţii consideră că instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederile legale cu privire la instituirea sechestrului asigurător, motiv de modificare în tot a încheierii atacate.

Astfel, de la data intentării acţiunii respectiv data de 01.02.2012 şi până în prezent, pârâta a înstrăinat din patrimoniu o serie de spatii comerciale aşa cum reiese din documentele anexate in copie, respectiv adresa nr.208/23.09.2013, nr.297/ 17.12.2013, nr.927/27.11.2014 a [...] si facturile anexate acestor adrese, ca document justificator si doveditor, din care reiese clar că pârâta încearcă sa îşi micşoreze patrimoniul în mod vădit si intenţionat, având în vedere faptul că este în litigiu cu obiect pretenţii, în contradictoriu cu reclamanţii UAT ORAS [...], PRIMĂRIA ORAŞULUI [...] si CONSILIUL LOCAL [...].

Recurenţii consideră că instituirea sechestrului este întemeiata, întrucât şi în prezent există riscul înstrăinării a altor active din patrimoniul pârâtei, aşa cum rezultă din certificatul de atestare fiscala nr.4124/01.04.2015 eliberat de Biroul Venituri Buget Local al UAT Oraş [...] - Primăria oraş [...], în care este menţionat: "prezentul certificat s-a eliberat pentru: spre a-i servi Ia notariat".

De la data deschiderii acţiunii pe fond şi până la rămânerea definitivă şi irevocabila a sentinţei Tribunalului Tulcea nr. 1460/03.09.2014, debitoarea a înstrăinat o serie de bunuri imobile, micşorându-si în mod vădit patrimoniul, în prezent existând totodată posibilitatea înstrăinării întregului patrimoniu si riscul ca astfel sentinţa sus menţionata sa rămână până a momentul punerii în executare fără obiect.

Astfel, consideră că se află în situaţia în care instanţa poate înfiinţa sechestrul asigurător, în condiţiile art.591 alin.3 Cod procedura civila, „chiar si atunci când creanţa nu este exigibilă, ...ori atunci când este pericol ca debitorul a se sustrasă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea.'''

Faţă de cele arătate, recurenţii solicită admiterea recursului şi modificarea în tot a încheierii nr.1020/2015 pronunţată de Tribunalul Tulcea în şedinţa Camerei de Consiliu de la 15 iunie 2015.

Intimata [...] a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a încheierii nr.1020/2015 pronunţată de Tribunalul Tulcea.

Analizând legalitatea sentinţei recurate din prisma acestor critici, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele:

Măsurile asiguratorii sunt mijloace procesuale care au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului sau a bunurilor care formează obiectul procesului, pentru a evita dispariţia sau degradarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului, care astfel nu mai poate dispune de aceste bunuri.

Sechestrul asigurator este acea măsură asiguratorie la care apelează creditorul unei sume de bani, si care consta in indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului, pana la rămânerea definitiva (irevocabilă) a hotărârii date în procesul principal în scopul valorificării bunurilor în momentul în care creditorul va obţine un titlu executoriu.

Specific sechestrului asigurator este faptul că obiectul acţiunii principale îl constituie plata unei sume de bani, sediul materiei regăsindu-se în conţinutul dispoziţiilor art. 591 - art. 596 Cod procedura civila.

În legătură cu condiţiile de înfiinţare a sechestrului asigurator, art. 591 Cod procedură civilă prevede mai multe situaţii: creanţa creditorului este exigibilă şi este constatată prin înscris; creanţa creditorului este exigibilă, dar nu este constatată prin act scris; creanţa nu este exigibilă - cazul în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise, ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă acestor cazuri.

În cauza de faţă, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.591 alin.1 Cod proc. civilă, caz în care creditorul trebuie să facă dovada că a declanşat procesul prin care tinde la realizarea creanţei sale.

Ori, această condiţie nu este îndeplinită în cauză nu din perspectiva neintroducerii acţiunii, ci a  pronunţării în mod irevocabil a unei hotărâri în litigiul care a determinat formularea cererii de sechestru asigurator. Prin urmare, recurenta justifică un titlu executoriu susceptibil de executare silită, iar măsura asiguratorie nu se mai justifică atât timp cât procedura execuţională pune la îndemâna creditorului pârghiile necesare executării creanţei.

Pe cale de consecinţă, Curtea, apreciind că nu pot fi reţinute criticile recurentei,  întrucât cererea de sechestru nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.591 alin.1 Cod proc.civilă, în raport de dispoziţiile art.312 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca nefondat.