Constatare nulitate absoluta act juridic. Legea nr. 550/2002 art 16.

Hotărâre 24013 din 10.12.2015


Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti s-a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a contactului de vânzare- cumpărare in baza legii nr. 55/2001.

In primul ciclu procesual  a fost respinsa ca neintemeiata cererea de chemare in judecata, retinandu-se ca nu este incident niciun motiv de nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare, in conditiile in care procedura administrativa, ce a stat la baza incheierii contractului, nu a fost niciodata atacata si Legea nr. 550/2002 nu prevede ca este necesara calitatea de chirias al imobilului pentru a se putea incheia contractul de vanzare-cumparare.

Tribunalul Bucuresti a admis recursul formulat de reclamanta, a casat sentinta civila si a trimis cauza la prima instanta pentru rejudecarea cererii de chemare in judecata si a cererii de interventie. In considerentele deciziei se arata ca instanta nu a analizat respectarea dispozitilor art.1 din Legea nr. 85/1992 si art. 16 din Legea nr. 550/2002, invocate de reclamanta si care reprezinta o cauza de nulitate absoluta.

Analizand actele si lucrarile dosarului de fata, instanta a retinut urmatoarele:

Intre parti, în baza ordinului de repartizare, s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafeţe locative cu altă destinaţie decât aceea de locuinţe, avand ca obiect 75 de încăperi, cu destinaţia de birouri, în suprafaţă totală de 1023,67 mp şi o suprafaţă de teren de 145,48 mp.

Ulterior s-a intocmit nota de incetare a contractului de inchiriere pentru o suprafaţă de 2 camere plus dependinţe (47,96 mp).

In baza legii nr. 550/2002 si in considerarea contractului de inchiriere, la data de 1 aprilie 2004, parata a cumpărat de la Municipiul Bucureşti imobilul compus din construcţie de 528,11 mp suprafaţă utilă totală şi 11,95 mp terasă plus teren sub construcţie de 156,90 mp şi teren liber 179,33 mp. , iar ulterior,  imobilul compus din construcţii în suprafaţă de 437,30 mp, plus teren de 154,50 mp sub construcţie şi teren liber de 9,16 mp.

Contrar sustinerilor paratei, incaperile nr. 11-15 ocupate de intervenient in baza contractului de inchiriere nr. 376 au facut obiectul contractelor de vanzare-cumparare nr..

Insa, potrivit art. 16 din Legea nr. 550/2002 „Vânzarea spaţiilor comerciale, de prestări de servicii şi de producţie către comercianţii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing, încheiat în condiţiile legii şi valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanţe la plata chiriei cel puţin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum şi persoanele fizice sau juridice care au obligaţii neachitate faţă de stat la data vânzării spaţiului.”.

Fata de acestea, retinandu-se ca au facut obiectul contractului de vanzare-cumparare si incaperile nr. 11-15, desi acestea nu mai erau folosite de parata in calitate de chirias, fapt ce atrage nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare-cumparare in baza art. 16 din Legea nr. 550/2002, luand in considerare si dispozitiile deciziei Tribunalului Bucuresti, instanta va admite cererea de chemare in judecata si va anula contractul de vanzare-cumparare pentru spatiul detinut de intervenient si, pe cale de consecinta, va admite si cererea de interventie voluntara.