Raportul de evaluare întocmit de ani. Consecinţele încălcării dispoziţiilor art. 82 punct 1 lit. a din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare

Incompatibilitatea are în vedere o restricţie ce operează numai în momentul dobândirii funcţiei sau chiar la o dată ulterioară acesteia, în care titularul funcţiei este obligat să aleagă între prima funcţie şi cea nouă, sub sancţiunea demiterii din funcţia incompatibilă cu cea deţinută anterior. Scopul principal al instituirii incompatibilităţilor este acela de a proteja mandatul şi, în mod indirect, de a garanta electoratului independenţa persoanei care îl reprezintă. În caz de incompatibilitate, în conformitate cu art.70 alin.(2) din Legea fundamentală, calitatea de deputat sau de senator încetează - dispoziţii similare regăsindu-se şi în art.7 alin.(1) din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările ulterioare, potrivit căruia *Calitatea de deputat sau de senator

încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces*.

Prin acţiunea înregistrată  pe rolul Curţii de Apel Braşov,  reclamantul O.I., prevalându-se de prerogativa conferită prin dispoziţiile art. 22 alin. 1 raportat la art. 24 din Legea nr. 176/2010, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa, funcţie de prevederile art. 18 punct 4 lit. a din Legea nr. 554/2004, să se dispună anularea raportului de evaluare înregistrat sub nr. 10419/G/II/12.03.2014 emis de Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.) pe considerentul inexistenţei unei stări de incompatibilitate reţinută în sarcina sa. Mai exact, dacă în cuprinsul acestui raport se conchide asupra faptului că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, acesta, în replică, susţine că demisia pe care a prezentat-o societăţii comerciale unde deţinea calitatea de administrator, urmare a dobândirii ulterioare a calităţii de deputat în Parlamentul României produce efecte depline, câtă vreme  nici un text legal nu sancţionează cu nulitatea un act neînscris la Oficiul Registrului Comerţului, el fiind valabil, mai ales că societatea este cea care opune actele şi informaţiile supuse publicităţii.  Demisia pe care şi-a prezentat-o întrerupe, în opinia sa, orice legătură de administrare cu S.C. E.C. S.R.L.,  fiind satisfăcută exigenţa legii ca deputatul să nu fie şi administrator al unei societăţi comerciale. La data validării mandatului său de deputat,  mai precis la data de 20.12.2012, reclamantul susţine că nu se afla în postura de a opta între funcţia de administrator la  S.C. E.C.  S.R.L. şi funcţia de deputat, întrucât încă din 06.10.2008 nu mai deţinea funcţia de administrator al acestei societăţi. În privinţa cazului de incompatibilitate raportat la S.C. H.S. C. S.R.L.,  reclamantul arată că după momentul alegerii sale ca deputat a notificat Consiliul de Administraţie al acestei societăţi cu demisia sa din funcţia de administrator, demisie înregistrată la sediul firmei la data de 21.01.2013, notificând demisia şi asociatului său unic, Consiliul Local P., încă din data de 15.01.2013. Faptul că demisiile din funcţia de administrator nu au fost înregistrate la O.R.C. nu-i poate fi imputabil, atâta timp cât a făcut dovada certă că a renunţat la mandatul de administrator în termenul legal de 30 de zile de la validare. Mai mult, între părţile implicate actele sau faptele supuse înregistrării dar neînregistrate produc efecte depline.

Se susţine că raportul în discuţie este nelegal şi netemeinic, bazându-se pe elemente de fapt necorespunzătoare situaţiei reale, pe aplicarea greşită a legii, respectiv pe o atitudine absolut neobiectivă a inspectorului de integritate care nu a luat în calcul că Legea nr. 26/1990 reglementează alături de obligaţia comerciantului de a solicita înregistrarea în registrul comerţului şi posibilitatea ca solicitarea înregistrării să fie făcută de orice persoană interesată. Se arată că îndatorirea de a cere înscrierea la registrul comerţului îi revine comerciantului iar nu administratorului demisionat care are doar latitudinea de a cere şi el înscrierea, fără ca legea să-i impună vreo obligaţie.

Prin întâmpinarea depusă cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 205-206 Cod procedură civilă,  A.N.I. susţine că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât în perioada exercitării mandatului de parlamentar a încălcat interdicţia prevăzută de art. 83 din Legea nr. 161/2003 şi art. 202 din Hotărârea nr. 8/1994 a Camerei Deputaţilor potrivit cărora „deputatul care se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute de lege trebuie să opteze între mandatul de parlamentar şi funcţia ce generează incompatibilitate, demisionând din una din funcţii în termen de 30 de zile de la data validării mandatului de parlamentar”. Demisia trebuie să îmbrace formă scrisă, să fie notificată societăţii comerciale şi să fie înregistrată în registrul comerţului. Or, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a comunicat că persoana evaluată figurează în evidenţele sale deţinând funcţii şi calităţi în următoarele societăţi: asociat unic până la 09.04.2003 şi coasociat în continuare dar şi administrator la S.C. E.C. S.R.L. şi administrator la S.C. H.S.C. S.R.L. până la data de 12.06.2013. Câtă vreme potrivit menţiunilor existente la registrul comerţului, reclamantul a deţinut calitatea de administrator la două societăţi comerciale pe durata mandatului său de deputat, s-a aflat în stare de incompatibilitate, context în care, în opinia pârâtei, raportul contestat este unul legal şi întemeiat, cât timp avea obligaţia de a cere înregistrarea modificărilor actului constitutiv pentru a înlătura starea sa de incompatibilitate.

Curtea, investită cu soluţionarea prezentei pricini, a constatat că prin raportul de evaluare înregistrat la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate sub nr. 10419/G/II/12.03.2014, s-a concluzionat că  persoana evaluată, deputatul I.O., nu a respectat în cursul exercitării mandatului de demnitar dispoziţiile legale privitoare la regimul juridic al incompatibilităţilor. S-a constatat în urma evaluărilor efectuate că acesta a deţinut concomitent următoarele funcţii: deputat în Parlamentul României începând cu data de 20.12.2012, administrator şi asociat al S.C. E.C. S.R.L., înregistrată în registrul comerţului sub nr. […], şi administrator al S.C. H.S.C. S.R.L., înregistrată sub nr. […]. Calitatea de administrator al S.C. E.C. S.R.L. reiese din însuşi art. 9 al actului său constitutiv, fiind deţinută de reclamant începând cu data de 10.04.2003, iar calitatea sa de administrator al S.C. H.S.C. S.R.L., activă începând cu data de 11.04.2003, derivă de asemenea din actul constitutiv al societăţii.

Curtea, cercetând cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, a reţinut că  reclamantul, deşi a fost ales deputat în Parlamentul României începând cu data de 20.12.2012, data validării mandatului său prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 45/20.12.2012, practic până la data de 06.02.2014 nu a cerut înregistrarea în evidenţele registrului comerţului a menţiunii revocării sale din funcţia de administrator la S.C. E.C. S.R.L., nesolicitând nici înregistrarea menţiunii retragerii sale din funcţia de administrator la S.C.  H.S.C. S.R.L. până la data de 10.06.2013. Or, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 26/1990 menţiunile privind societăţile comerciale sunt opozabile terţilor de la momentul efectuării înscrierii lor în registrul comerţului, înregistrare ce se poate face nu numai la cererea comerciantului dar şi la cererea persoanelor interesate, în termen de 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării. Potrivit Legii nr. 26/1990, comercianţii sunt atât persoanele fizice, cât şi asociaţiile familiale ce efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, companiile naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial şi organizaţiile cooperatiste (societăţile cooperatiste, Legea nr.1/2005). Prin urmare, sunt comercianţi şi societăţile comerciale ale căror cereri se depun la grefa registrului comerţului prin administrator, ca reprezentant convenţional investit cu drept de semnătură socială.

Înscrierea de menţiuni semnifică o înregistrare ulterioară începerii activităţii comerciale şi vizează actele, faptele si operaţiunile prevăzute de art.21 din Legea nr. 26/1990. Efectele înregistrării în Registrul Comerţului constau în: a)  efectul de publicitate ce decurge din prevederile art.4 din Legea nr. 26/1990 care prevede că Registrul Comerţului este public. Acest efect are semnificaţia faptului că înregistrările în Registrul Comerţului pot fi cunoscute de către persoanele interesate. De asemenea, Oficiul Registrului Comerţului are obligaţia de a elibera la cerere copii certificate de pe actele prezentate si depuse, precum şi referitoare la constatarea actelor, faptelor sau operaţiunilor care au fost înregistrate; b) efectul de opozabilitate ce decurge din prevederile art. 5 din Legea nr. 26/1990, care prevăd că înregistrările în Registrul Comerţului sunt opozabile terţilor de la data când au fost înregistrate sau, în cazurile prevăzute de lege, de la data publicării lor în Monitorul Oficial sau într-o altă publicaţie indicată de lege. Efectul de opozabilitate are semnificaţia faptului că înregistrările efectuate în Registrul Comerţului sunt presupuse a fi cunoscute de către terţi, care nu vor putea invoca necunoaşterea lor. Cu alte cuvinte, actele sau faptele neînregistrate, contrar legii care prevede obligaţia înregistrării lor, nu vor putea fi opuse terţilor decât sau cu excepţia cazului în care se face dovada că erau deja cunoscute de aceştia. Or, în cazul dedus judecăţii nu s-a făcut dovada cunoaşterii de către terţi a faptului demisiei reclamantului din calitatea de administrator al celor două societăţi comerciale.

Potrivit dispoziţiilor art. 70 alin. 2 din Constituţia României „calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces”. În continuare, în cuprinsul art. 16 alin. 2 lit. a din Legea nr. 96/2006  se stipulează că „calitatea de deputat sau de senator este, de asemenea, incompatibilă cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”. Totodată, Legea nr. 161/19.04.2003 în art. 82 alin. 1 lit. a spune că „calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale”. Funcţie de cele inserate în cuprinsul art. 17 din Legea nr. 96/2006  „deputatul sau senatorul care, la data intrării în exerciţiul mandatului, se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute în prezentul statut sau în alte legi speciale are la dispoziţie un termen de 15 zile pentru a notifica Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la starea sa de incompatibilitate. După expirarea acestui termen, deputatul sau senatorul va opta, în termen de 30 de zile, între mandatul de deputat sau de senator şi funcţia ori funcţiile incompatibile, demisionând potrivit opţiunii sale. Demisia deputatului sau a senatorului se aduce la cunoştinţa Biroului permanent al Camerei din care acesta face parte. Deputatul sau senatorul care nu şi-a exprimat opţiunea potrivit prevederilor alin. (1) rămâne în stare de incompatibilitate”. Potrivit dispoziţiilor art. 198 alin. 1 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994 „calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate şi cu alte funcţii stabilite prin lege. Deputatul care se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute la art. 198-200 va demisiona din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat în termen de 30 de zile de la data apariţiei cazului de incompatibilitate”.

Constatând că urmare a evaluării făcute de către ANI,  începând cu data de 20.12.2012 reclamantul a deţinut calitatea de deputat, concomitent cu cea de administrator la două societăţi comerciale, respectiv S.C. E.C. S.R.L. şi S.C. H.S.C. S.R.L.,  văzând că potrivit art. 82 alin. 1 lit. a din Legea nr. 161/2003 calitatea de deputat este incompatibilă cu  funcţia de administrator la societăţile comerciale, că starea de incompatibilitate constituie temei pentru eliberarea sa din funcţie, constituind abatere disciplinară,  Curtea, apreciază că reclamantul a încălcat prevederile art. 82 alin. 1 lit. a din Legea nr. 161/2003, neputându-se apăra invocând necunoaşterea lor, cât timp nu a fost înregistrată la ONRC în termenul prevăzut de art. 17 din Legea nr. 96/2006 vreo solicitare referitoare la înscrierea menţiunii revocării ori renunţării sale din funcţia de administrator. Art. 22 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 permite persoanelor interesate să solicite înregistrarea menţiunilor în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării, tocmai din considerentul că orice faptă neînregistrată nu este opozabilă terţilor, nebeneficiind de prezumţia de veritate opozabilă erga omnes. Or, în cazul dedus judecăţii, modificările privitoare la actul constitutiv nu au fost operate în registrul comerţului pentru a face cunoscute şi terţilor modificările survenite, iar, mai mult, reclamantul şi-a păstrat calitatea de administrator la S.C. H.S.C. S.R.L. până la data revocării mandatului său de către asociatul unic, a descărcării sale de gestiune şi a desemnării unui alt administrator.

Dispoziţiile din Codul muncii relative la efectele şi condiţiile demisiei nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţă unde administratorul unei societăţi îşi îndeplineşte obligaţiile căzute în sarcina sa nu în baza unui contract de muncă ci în temeiul unui raport de mandat. Administratorii sunt desemnaţi fie la constituirea societăţii, prin clauză expresă în actul constitutiv, fie ulterior, în cursul funcţionării acesteia, printr-o decizie a adunării generale a asociaţilor (art. 194 punct 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicată). Raporturile juridice dintre societate şi administrator sunt, în primul rând, raporturi de mandat comercial, cu precizarea că administratorul nu este un simplu mandatar ci este purtătorul voinţei sociale, cel ce exprimă şi execută voinţa socială.  Reclamantul fusese desemnat reprezentant legal al celor două societăţi menţionate mai sus, conferindu-i-se dreptul de a exprima voinţa lor juridică, dreptul de semnătură socială, în virtutea cărora avea şi obligaţia formulării, în numele mandantului, a diverselor cereri, inclusiv de înscriere menţiuni în registrul comerţului. Revocarea unui administrator care este împuternicit cu această funcţie prin actul constitutiv sau renunţarea sa la mandat reprezintă practic cazuri de modificare a actului constitutiv, acestea fiind lipsite de efecte dacă nu îndeplinesc formalităţile de publicitate prevăzute de lege (art. 199 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată). Ca şi numirea în funcţie şi încetarea funcţiei de administrator este supusă, pentru a putea produce efecte depline, unor formalităţi de publicitate. Mai mult, revocarea mandatului de administrator sau renunţarea administratorului la mandat trebuie să fie urmate de descărcarea acestuia de gestiune, de desemnarea unui alt administrator, de modificarea actului constitutiv al societăţii printr-un act adiţional, de operarea sa în registrul comerţului şi publicarea sa, pe cheltuiala societăţii, în Monitorul Oficial. Prin urmare, potrivit celor inserate în art. 204 din Legea nr. 31/1990 republicată,  în societatea cu răspundere limitată administratorul numit prin actul constitutiv nu poate fi revocat decât cu procedura modificărilor actelor constitutive.

Reţinând că reclamantul nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor, nefiind suficientă anunţarea demisiei sale din funcţia de administrator doar celui cu care se găsea în raporturi de mandat, atâta timp cât un administrator este purtătorul voinţei colective, numirea sa fiind urmată de îndeplinirea unor formalităţi de publicitate, văzând că inspectorul de integritate căruia i s-a repartizat lucrarea s-a conformat cerinţelor reieşite din art. 13, 14 şi 15 din Legea nr. 176/2010, nedemarând activitatea de evaluare înainte de a invita şi informa scriptic persoana în cauză, cerându-i să furnizeze informaţiile pe care le consideră utile în apărarea sa, observând concordanţa menţiunilor din raportul contestat cu cele reieşite din materialul probator existent la dosar, Curtea a respins ca nefondată prezenta acţiune în contencios administrativ.

Domenii speta

Spete similare