1.Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Creanţă prescrisă.

1.Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Creanţă prescrisă.

Procesul verbal prin care s-a dispus încetarea executării nu constituie un act de executare întrucât nu este îndeplinit pentru realizarea executării silite a creanţei, ci constată tocmai imposibilitatea executării.

 - Articolul  4052  Cod procedură civilă 1865.

Articolului. 4052 Cod procedură civilă 1865 prevede cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie a executării silite. Poprirea înfiinţată asupra conturilor debitoarei reprezintă ultimul act de executare de la care începe să curgă un nou termen a prescripţiei de 3 ani.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.600 din 06.04.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă sub nr. 23182/3/2015 creditorul I.L.R. IFN SA a solicitat, în temeiul Legii 85/2014, deschiderea procedurii insolvenţei debitorului S.C. G. E.C.R SRL  S.R.L . care se află în stare de insolvenţă şi faţă de care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă 53.739,65  lei şi numirea ca lichidator a CII  Maria Piron.

Prin sentinta civila nr. 7660/05.10.2015, Tribunalul Bucuresti Sectia a VII a civila a respins cererea creditorului S.C. I L.R. IFN S.A, prin care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului S.C. G. E. C. SRL., ca nefondată.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca potrivit art. 70 alin.1 în ref. la art. 5 alin. 1 pct. 20 şi pct. 72 din Legea 85/2014  orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă, a cărui creanţă, de cel puţin 40.000 lei, este certă, lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere introductivă, la care va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii. Totodată creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăşi suma prevăzută la pct. 72 adică 40.000 lei.

Încetarea de plăţi faţă de creditorul care a formulat cererea introductivă se prezintă ca o prezumţie legală a stării de insolvenţă, ce poate fi răsturnată doar de debitorul care face dovada ca are sume de bani disponibile în patrimoniu.

Prezumţia legală arătată este însă relativă, întrucât debitorul are posibilitatea de a contesta starea de insolvenţă şi de a face proba situaţiei faptice contrare, respectiv că dispune de lichidităţi suficiente pentru a acoperi integral creanţa pretinsă de creditor, şi că, în mod implicit, neplata datoriei nu are drept cauză insuficienţa lichidităţilor, ci alte cauze (debitorul dispune de lichidităţi, dar, indiferent de temeinicia motivelor invocate, refuză ori întârzie plata).

Mai rezultă faptul că pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, la cererea creditorului, mai este necesar îndeplinirea şi a următoarelor condiţii ce privesc creanţa creditorului  şi a căror dovedire este sarcina creditorului conform art. 249 din C.pr.civ.: creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, creanţa creditorului să aibă o valoare egală ori mai mare de 40 000 lei, creanţa să fie exigibilă de mai mult de 60 de zile de la scadenţă.

Debitul pretins de către creditoare constă în debit - rate de leasing şi penalităţi de întârziere, debite care sunt scadente în perioada 01.07.2011 – 08.02.2012.

Un prim motiv de respingere constă în faptul că scadenţa creanţei principale se situează cu mai mult de 3 înainte de data introducerii prezentei acţiuni 19.06.2015, ceea ce prezumă faptul că aceasta este prescrisă în raport de art. 6 din decretul lege 167/1958, în lipsa dovedirii unui caz de întrerupere a termenului de prescripţie, prescripţie ce poate fi invocată din oficiu, în speţă. Prescripţia debitului principal atrage şi prescripţia penalităţilor de întârziere.

Un alt motiv pentru respingerea cererii constă în faptul că o serie de sume de bani solicitate de către creditor cum ar fi taxe somaţie, asigurare casco, logistică nu sunt lichide întrucât cuantumul acestora nu a fost stabilit în prealabil , prin contract sau act adiţional cu debitorul ori după caz dovada contractului casco nu a fost făcută şi astfel facturile ce cuprinde aceste sume nu sunt certe şi  lichide întrucât nu au fost acceptate de către debitor prin aplicarea semnăturii.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel creditoarea I.L.R. IFN S.A., solicitand admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, cu admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. G.E.C. S.R.L.

In motivare, apelanta a aratat ca  în mod netemeinic instanţa fondului a considerat că nu a fost dovedita o creanţă certă, creanţa în cuantum de 53.739,65 lei fiind prescrisă parţial.

Titlul executoriu reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 26597/19.02.2009, a fost pus în executare silită în cadrul dosarului de executare silită nr. 1285/2011 instrumentat de SCPEJ D, C şi A.

La data de 05.09.2013, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite în baza prevederilor art. 3715 lit. b Cod procedură civilă în vigoare la data începerii executării silite, deoarece nu au putut fi identificate în patrimoniul societăţii debitoare bunuri mobile sau imobile asupra cărora să poată fi continuată executarea, debitoarea fiind declarată insolvabilă.

În temeiul art. 4052 Cod procedură civilă, cursul prescripţiei extinctive a fost întrerupt, prin actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, inclusiv prin ultimul act efectuat în dosarul execuţional, la data de 05.09.2013, când a încetat executarea silită din cauza lipsei de bunuri urmăribile din patrimoniul debitoarei, un nou termen de prescripţie de 3 ani începând să curgă de la acest moment, iar cererea de deschidere a procedurii insolvenţei din data de 19.06.2015 a fost formulată înlăuntrul termenului de prescripţie.

Potrivit art. 8 din OG nr. 51/1997 „Contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii".

Calculul debitului se face în conformitate cu clauzele contractuale, unde sunt prevăzute drepturile şi obligaţiile părţilor, atât pe parcursul derulării contractului de leasing, cât şi după rezilierea acestuia, neexistând o altă modalitate de calcul a acestuia.

Compunerea creanţei noastre în cuantum de 53.739,65 lei, raportată la prevederile contractuale şi legale, se prezintă astfel:

1.11.814,75 lei reprezintă diferenţa de capital finanţat de la data rezilierii contractului de leasing financiar, cuantificată la suma tuturor ratelor de leasing rămase de achitat de către utilizator. Această sumă este reglementată de art. 13 Contractului de leasing şi art. 10 lit. d si art. 15 din O.G. nr. 51/1997. Modul de calcul rezultă din Situaţia ratelor, depusă la dosarul cauzei;

2.831,79 lei reprezintă valoarea dobânzii calculate, în temeiul art. 10.6. si art. 13 din Contractul de leasing, raportate la art. 10 lit. d şi art. 15 din O.G. nr. 51/1997 pentru ratele de leasing pe care contestatoarea le mai avea de achitat până la data finalizării Contractului de leasing. Modul de calcul rezultă din Situaţia ratelor, depusă la dosarul cauzei;

3.46.464,76 lei reprezintă valoarea penalităţilor de întârziere la facturile fiscale emise de I.L.R. IFN SA şi neachitate G.E.C. SRL, în cuantum de 0,35 % din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 10.9.1. din contractul de leasing şi art. 10 lit. d) şi f) din O.G. nr. 51/1997. Modul de calcul rezultă din Situaţia penalităţilor, depusă la dosarul cauzei;

4.385,72 lei reprezintă valoarea primelor de asigurare achitate de subscrisa SC I. L. IFN SA către asigurător, în locul utilizatorului G.E.C.SRL, în condiţiile art. 9 din Contractul de leasing si art. 5 din O.G. nr. 51/1997;

5.9.940,23 lei reprezintă valoarea facturilor neachitate, depuse la dosarul cauzei, datorate conform art. 10 din Contractul de leasing şi art. 10 lit. d) şi f) din O.G. nr. 51/1997. Modul de calcul rezultă din Situaţia facturilor neachitate, depusă la dosarul cauzei;

În drept au fost invocate prevederile art. 466 şi următoarele Cod procedură civilă, art. 705 şi art. 708 Cod procedură civilă, art. 8 alin. 4 şi art. 43 din Legea privind procedura insolvenţei nr. 85/2014, în vigoare la data depunerii cererii introductive.

Analizand sentinta atacata in raport de criticile invocate de apelanta AVAS, Curtea retine urmatoarele:

In calea de atac, apelanta a criticat sentinta pronuntata de Tribunalul Bucuresti pentru nelegalitate, invocand ca dreptul la actiune pentru creanta in cuantum de 53.739,65 lei nu este prescris, intervenind intreruperea termenului de prescriptie prin actele de executare indeplinite in dosarul de executare silita nr. 1285/2011 instrumentat de SCPEJ  D. C. si A..

Analizand sustinerile apelantei, Curtea retine ca art. 4052 Cod procedura civila 1865  prevede cauzele de intrerupere a termenului de prescriptie a executarii silite .

In cauza, prin Incheierea din data de 02.12.2011 pronunţata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a fost incuviintata cererea de executare silita impotriva debitorului, la cererea creditoarei SC I. L. R. IFN SA, la data de 23.12.2011 a fost comunicata debitorului somatia de plata, iar la 10.01.2012, prin poprirea infiintata la B. T. SA  a fost executata suma de 831,90 lei. Prin procesul verbal incheiat la 05.09.2013, executorul judecatoresc a dispus incetarea executarii, in temeiul art. 371 5 litera b) din Codul de procedura civila.

In consecinta, ultimul act de executare a avut loc la 10.01.2012, data de la care a inceput sa curga un nou termen de prescriptie de trei ani, care s-a implinit la 10.01.2015.

Cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost depusa la Tribunalul Bucuresti la data de 22.06.2015, dupa expirarea termenului de prescriptie prevazut de art. 405 alin.1 Cod procedura civila din 1865.

Este de mentionat ca procesul verbal prin care s-a dispus incetarea executarii nu constituie un act de executare, intrucat nu este indeplinit pentru realizarea executarii silite a creantei, ci constata tocmai imposibilitatea executarii .

De asemenea la data intocmirii procesului verbal: 10.01.2015, executarea era perimata de drept, conform art. 389 alin.1 Cod procedura civila,  potrivit caruia daca creditorul a lasat sa treaca sase luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept.

In consecinta, Curtea retine ca solutia primei instante prin care s-a constatat ca nu sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 5 pct. 20 din Legea nr. 85/2014, creanta invocata de creditoare fiind stinsa prin prescriptie este legala si temeinica

Avand in vedere ca nu s-a facut dovada existentei creantei nu vor mai fi analizate criticile ce vizeaza celelalte conditii prevazute de legea nr. 85/2014 pentru deschiderea procedurii insolventei.

 Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 480 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de creditoarea SC I. L.R. IFN SA.

Domenii speta

Spete similare