Contestaţie la executare

Dosar nr. 1243/302/2009

SENTINTA CIVILA NR. 2558

Şedinţa publică de la 20 Martie 2009

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M F P si pe intimata P M B, având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a raspuns intimata prin consilier juridic, cu delegatie la dosar, lipsind contestatorul. 

Procedura este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta dupa care, intimata prin consilier juridic depune la dosar un set de inscrisuri.

Instanta lasa cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea si contestatorului sa se prezinte.

La a doua strigare a cauzei se prezinta contestatorul, care depune delegatie la dosar si intimata prin consilier juridic, cu delegatie la dosar.

Contestatorul prin consilier juridic depune la dosar un set de inscrisuri, copii ale acestora comunicandu-se si intimatei prin consilier juridic.

Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in dezbateri.

Contestatorul prin consilier juridic, avand cuvantul, solicita admiterea contestatiei astfel  cum a fost formulata si anularea actelor de executare, emise de P M B, respectiv somatia nr. 9/15.01.2008 si titlul executoriu nr. 9/15.01.2009, emise in data de 26.01.2009. Apreciaza ca actele de executare, emise de PMB nu respecta prevederile art. 372 C.p.c., care prevede ca executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotarari judecatoresti sau a unui alt  inscris, care, potrivit legii, constittuie titlu executoriu. De asemenea, arata ca nu au fost respectate disp. art. 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Considera ca obligatia de  plata, reprezentand taxa de concesiune, solicitata de P M B, nu are temei legal, nu exista un contract de concesiune, incheiat intre P M B si M  F P, prin care sa fie prevazut cuantumul/intinderea obligatiei. Un eventual contract de concesiune, in baza caruia sa fie datorata taxa de concesiune este necesar a fi incheiat cu respectarea prevederilor OUG nr. 34/2006, contract care nu exista in prezent. In lipsa unui contract, prin care sa fie stabilite expres drepturile si obligatiile cedentului si cele ale cesionarului, impunerea taxei de concesiune arbitrar, in absenta acordului de vointa, este evident  nelegala. 

Intimata prin consilier juridic solicita respingerea contestatiei, avand in vedere ca M F P este succesor  in drepturi al R B SA, cu care P M. B a incheiat contractele de concesiune. Mentioneaza ca, inainte de inceperea executarii, M F P a  fost invitat la negocieri. Invoca disp. art.  40, 41 din Legea nrt. 50/1991.

Contestatorul prin consilier juridic, avand cuvantul in replica, arata ca M F P nu este este succesor  in drepturi al R B SA si ca prin contractul de vanzare–cumparare incheiat nu a preluat toate obligatiile asumate de R  de–a lungul timpului.

Instanta retine cauza spre solutionare.

INSTANŢA

Deliberand asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 09.02.2009 sub nr. 1243/302/2009 contestatorul M F P a chemat in judecata pe intimata PM B, formuland contestatie la executare impotriva somatiei nr. 9/15.01.2008 si a titlului executoriu nr. 9/15.01.2009, emise in data de 26.01.2009 de P M B.

In motivarea contestatiei, arata ca in data de 22.01.2009 i-a fost comunicata somatia nr. 9/15.01.2008 si titlul executoriu nr. 9/15.01.2009, emise de PM B, prin care i  s-a comunicat ca datoreaza suma de 472.069,21 lei, cu titlu de taxa de concesiune pentru anii 2006- 2009.

Mai arata ca in data de 13.05.2008 P M B prin adresa nr. 3159, inregistrata sub nr. 66154/22.05.2008 la M F P, in temeiul art. 720 ind. 1 C.p.c., a initiat procedura de conciliere directa pentru stingerea litigiului, ce are ca obiect taxa de concesiune aferenta terenurilor, situate in Bucuresti, In acelasi sens, prin adresa nr.4108/12.06.2008, inregistrata  la M F P cu nr. 78.603/18.06.2008, P M B a stabilt o noua data pentru procedura concilierii  (15.07.2008), raspunzand solicitarilor formulate de M F  P prin adresa nr. 20897/03.05.2008.

Contestatorul invoca prevederile art. 24 din HG nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea M F P. 

Din continutul contractelor de vanzare-cumparare, anexate convocarii de catre  P M B rezulta ca, M F P si-a asumat obligatia sa efectueze demersuri pentru incheierea unui contract de concesiune cu MB pentru suprafata de teren pe care este situat imobilul din, cumparat de la R B SA. Aceste demersuri au fost initiate, insa pana in prezent, nu s-a realizat finalizarea lor.

Arata ca la data de 01.01.2006 M F  P ii erau aplicabile dispozitiile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor si ale Legii  nr. 50/1991  privind autorizarea lucrarilor de constructii rep. cu modificarile si completarile ulterioare. Incepaand cu data de 30.06.2006 Legea nr.  219/1998 a fost abrogata de OUG nr. 34/2006 si inlocuita de OUG nr. 54/2006  privind regimul contractelor de concesiune cu bunuri proprietate publica. Atat in baza Legii  nr. 219/1998, cat si a OUG nr. 34/2006, calitatea de concesionar o poate avea orice persoana juridica, romana sau straina, notiune care include si M F P.  Prin urmare,  un eventual contract de concesiune, in baza caruia  sa fie datorata taxa de concesiune este necesar a fi incheiat cu respectarea prevederilor PUG nr.  34/2006.

Apreciaza ca facturile, emise de PM B, au fost emise in mod eronat, in lipsa unui contract de concesiune incheiat cu M F P, iar in masura in care contractele au fost incheiate intre P M B si R B SA, nu pot fi acceptate la plata de catre M F P. De asemenea, data contractelor de concesiune, inscrisa pe facturile emise de PMB (01.01.2006) nu corespunde cu data incheierii contractelor (02.10.2003).

 Apreciaza ca actele de executare, emise de PMB nu respecta prevederile art. 372 C.p.c., care prevede ca executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotarari judecatoresti sau a unui alt  inscris, care, potrivit legii, constittuie titlu executoriu. De asemenea, arata ca nu au fost respectate disp. art. 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Considera ca obligatia de plata, reprezentand taxa de concesiune, solicitata de P MB, nu are temei legal, nu exista un contract de concesiune, incheiat intre PM B si M  F P, prin care sa fie prevazut cuantumul/ intinderea obligatiei. Un eventual contract de concesiune, in baza caruia sa fie datorata taxa de concesiune este necesar a fi incheiat cu respectarea prevederilor OUG nr. 34/2006, contract care nu exista in prezent. In lipsa unui contract, prin care sa fie stabilite expres drepturile si obligatiile cedentului si cele ale cesionarului, impunerea taxei de concesiune arbitrar, in absenta acordului de vointa, este evident  nelegala. 

 La dosarul cauzei au fost atasate copii certificate de pe actele de executare.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

Prin titlul executoriu si somatia emise in dosarul de executare nr. 9/15.01.2009 debitorului i s-a adus la cunostinta de catre intimata ca figureaza in evidentele fiscale cu un debit total de 472.069,21 lei reprezentand taxa de concesiune pentru perioada 2006-2009 si majorari la taxa de concesiune.

Dupa cum rezulta din contractul de concesiune cota indiviza de teren aferenta blocului nr. 843/02.10.2003, incheiat intre M B si R BSA, prima a cedat in concesiune bancii cota indiviza de teren in suprafata de 390,15 mp aferenta blocului situat in Bucuresti, pentru o perioada de 49 ani. Redeverenta concesiunii s-a stabilit la suma de 186.092.264 lei (rol) exclusiv TVA, reprezentand 5.210 Euro.

Ulterior, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat cu nr. 2070/17.11.2005 de BNP D P, R B SA a vandut catre M F P dreptul de proprietate asupra imobilului cu regim de inaltime S+P+8E situat in Bucuresti,  avand o suprafata desfasurata de 3.666 mp., din care suprafata utila de 3.055,38 mp. se arata in acelasi contract de vanzare-cumparare ca terenul in suprafata de 390,15 mp, pe care este situat prezentul imobil, este concesionat, vanzatorul obligandu-se sa plateasca taxa de concesiune pana la 31.12.2005, ulterior cumparatorul urmand sa incheie un nou contract de concesiune cu municipalitatea.

Aceiasi situatie s-a repetat si in cazul suprafetei de 388,10 mp. aferenta blocului , fiind vorba de contractul de concesiune nr. 842/02.10.2003 incheiat intre municipalitatea Bucuresti si R B SA si, ulterior, contractul de vanzare-cumparare autentificat cu nr. 2101/30.11.2004 la BNP „L” si contractul de vanzare-cumparare autentificat cu nr. 2071/17.11.2005 de BNP D P. Aici, cumparatorul MF Pe s-a obligat sa plateasca redeverenta concesiunii incepand cu luna iulie 2006 sau data dobandirii dreptului de proprietate asupra intregului imobil, dar nu mai tarziu de inceputul lunii iulie si respectiv (contractul de vanzare-cumparare autentificat cu nr. 2071/17.11.2005 de BNP D P) incepand cu ianuarie 2006.

Astfel, desi nu se poate considera ca cele 3 contracte de vanzare-cumparare incheiate asupra imobilului constructie au dus, prin ele insasi, la incheierea unui contract de concesiune asupra terenului, in acest sens avem la baza disp. art. 41 din Legea 50/1991 rep. conform caruia „Dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrăinare a construcţiei pentru a cărei realizare acesta a fost constituit. În aceleaşi condiţii se transmite şi autorizaţia de construire”.

In virtutea dispozitiilor legale invocate, dreptul de concesiune si obligatia corelativa de achitare a taxei de concesiune s-a transmis catre debitorul M F P. In speta nu poate fi vorba de disp. HG nr. 34/2009 invocate de contestator, acesta, in virtutea contractelor de vanzare-cumparare a imobilului devenind proprietar cu drepturi depline, dobandind, totodata si obligatiile aferente acestui drept (inclusiv cele legate de impozite si taxe).

De asemenea, in speta, nu poate fi vorba de incheierea unui contract de concesiune in conditiile OUG nr. 34/2006, aici fiind vorba doar de concesiunea lucrarilor publice si a serviciilor, nu si a terenurilor.

Astfel, avand in vedere faptul ca actele de executare contestate au fost intocmite cu respectarea disp. OG nr. 92/2003 rep., instanta, tinand cont si de disp. Legii nr. 50/1991 rep., urmeaza sa respinge contestatia la executare ca neintemeiata.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestatia la executare, formulata de contestatorul M F P, cu sediul in Bucuresti in contradictoriu cu intimata P M B, ca neintemeiata. 

 Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publica de la 20 Martie 2009.

Domenii speta

Spete similare