Fara titlu

Sentinţă civilă 1929 din 21.10.2009


Judecătoria Mediaş

Sentinţa civil nr.1929/21.10.2009

Domeniu asociat - contestaţie la  executare

Constată că prin contestaţia la executare înregistrată la instanţă la data de 7 august 2009 contestatoarea S.C. S. N. SRL, cu sediul în Ş. M., str. P. f.n., jud. S.,a solicitat în contradictoriu cu intimata A. N. V. – D. R.A.O.V. B.,  cu sediul în B., str. S. nr.-, jud. B., anularea somaţiei nr. 11419/21.07.2009 emisă de D. R.A. O. V. B.,  prin care s-a dispus obligarea sa la plata sumei de 13.229 lei cu titlu de taxe vamale, comision vamal, TVA şi majorări de întârziere, precum şi a tuturor formelor de executare silită pornite împotriva societăţii în dosarul execuţional nr. 2684/24.06.2009.

A mai solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

În motivare arată că prin somaţia nr. 11419/21.07.2009 emisă de D. R.  A.  O. V. B.i s-a solicitat societăţii să plătească suma de 13.229 lei reprezentând de taxe vamale, comision vamal, TVA şi majorări de întârziere, sumă pe care nu o datorează întrucât în mod legal i s-a acordat regim vamal preferenţial. Mai

 arată că faptul  că societăţii i s-a retras tratamentul tarifar preferenţial şi s-a dispus recalcularea taxei vamale, a comisionului vamal şi a taxei pe valoarea adăugată, cu dobânzile, majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere, constituie un abuz, întrucât nu există dubii în privinţa originii mărfii importate, avându-se în vedere că în căsuţa 12 din certificat există inscripţionată data, locul emiterii, semnătura şi ştampila reprezentantului exportatorului.

În fine, mai arată că pentru motivele arătate a contestat procesul verbal de control nr. 4461 din 19.05.2009, contestaţie care încă nu a fost soluţionată, şi că până la finalizarea procedurii administrative necontencioase nu este posibilă îndeplinirea vreunui act de executare.

În drept se invocă dispoziţiile art. 399  şi urm. Cod pr. civilă, art. 172-173 din OUG nr. 92/2003.

Contestaţia a fost timbrată cu 204 lei taxă judiciară şi 0,5 lei timbru judiciar.

Prin întâmpinare intimata invocă în primul rând excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Mediaş, arătând că titlul executoriu a fost emis de către DRAOV B., care efectuează şi executarea silită şi care este şi organul de executare potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. 5 din Codul de procedură fiscală, ca urmare, arată intimata, normele de competenţă au un caracter imperativ, iar părţile nu pot să stabilească prin voinţa lor competenţa altei instanţe.

Pe fond, intimata solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că decizia de regularizare şi procesul verbal de control au fost comunicate societăţii contestatoare, care a şi formulat acţiune în contencios fiscal, aşa încât aceste acte de creanţă fiscală, prin neplata la scadenţă şi prin nerevocare, s-au transformat în titluri executorii, potrivit dispoziţiilor art. 44-45 Cod pr. fiscală. Mai arată că depunerea contestaţiei administrative nu duce la suspendarea executării efectelor titlului şi că, faţă de dispoziţiile art. 172 alin. 3 Cod pr. fiscală, pe calea contestaţiei la executare nu se pot invoca apărări privind legalitatea şi temeinicia titlului executoriu, ci doar legalitatea şi temeinicia executării silite însăşi.

În drept se invocă art. 115-118 Cod pr. civilă şi solicită judecarea în lipsă.

Asupra excepţiei invocate de intimată instanţa s-a pronunţat înainte de a se acorda cuvântul în fond, prin respingerea acesteia, cu motivarea arătată în preambulul prezentei hotărâri.

Examinând în fond contestaţia instanţa reţine:

În fapt, prin Decizia nr. 4462/19.05.2009 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal s-a constatat că pentru mărfurile importate cu DVI I 3064/10.05.2006 a fost eronat acordat contestatoarei tratamentul tarifar preferenţial, fără a se avea dovada originii produselor, ceea ce, conform art. 107 din HG nr. 1114/2001, duce la retragerea tratamentului preferenţial şi recalcularea taxei, a comisionului vamal şi a TVA. Ca urmare, s-a constatat că diferenţa de drepturi vamale de încasat de la contestatoare este de 13.230 lei, din care 5194 lei taxă vamală, 87 lei comision vamal, 1004 lei TVA şi 6944 lei dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere. S-a stabilit ca termen de plată până în data de 5 a lunii următoare, când data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, şi până la 20  a lunii următoare, când data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună. Comunicarea deciziei s-a făcut la 21.05.2009 (fila 46 dosar).

Ca urmare, prin adresa nr. 11.419/21.07.2009 contestatoarea a fost somată la plata sumei de 13.229 lei, iar prin adresa nr. 13.817/27.08.2009 s-a dispus înfiinţarea popririi asupra disponibilităţilor băneşti pe care contestatoarea le are la BRD S.A. B..

Decizia nr. 446219.05.2009 fost contestată  pe cale administrativă, iar prin decizia nr. 98/22.07.2009 contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Contestaţia la executare este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 141 alin.2 din Codul de pr. fiscală titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Prin urmare, titlul de creanţă fiind transmis contestatoarei la data de 21.05.2009, acesta a devenit titlu executoriu la data de 21 iunie 2009, pentru că termenul de plată a expirat la data de 20.06.2009. În consecinţă, emiterea somaţiei de plată la data de 21.07.2009 s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, şi cu atât mai mult adresa dec înfiinţare a popririi, care s-a emis la data de 27.08.2009 (fila 34 dosar).

Cât priveşte faptul că împotriva deciziei ce constituie titlu de creanţă s-a formulat contestaţie administrativă, potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. 1 Cod pr. fiscală, introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Aceste dispoziţii nu aduc însă atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr. 554/2004, instanţa competentă putând suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

Prin urmare, instanţa constată că intimata a respectat dispoziţiile legale privind executarea silită şi că împrejurarea că s-a formulat contestaţie administrativă, iar ulterior acţiune la instanţa de contencios, nu duce la nulitatea acestor acte.

Pe de altă parte, având în vedere că prin contestaţie s-au adus critici titlului executoriu, considerându-se că acesta este nelegal şi abuziv, este de observat că, potrivit dispoziţiilor art. 172 alin. 3 Cod pr. fiscală, contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Or, împotriva titlului de creanţă, care a devenit titlu executoriu, contestatoarea a avut la dispoziţie calea administrativă de atac, iar apoi acţiunea la instanţa de contencios administrativ, ceea ce face ca titlul executoriu să nu mai poată fi atacat pe calea contestaţiei la executare de drept comun.

Cât priveşte cererea de suspendare a executării silite, reprezentanta intimate a declarat că nu înţelege să o mai susţină, neachitând cauţiunea necesară.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 399 şi urm. Cod pr. civilă instanţa va respinge contestaţia ca neîntemeiată.