Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 785 din 12.06.2008


SENTINŢA CIVILĂ NR. 785/12.06.2008

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea, petentul L.F.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Poliţia oraşului S, anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria x, exonerarea de plata amenzii aplicate,  şi restituirea permisului de conducere reţinut în vederea suspendării.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în timp ce circula pe o stradă din comuna D, a fost oprit de un echipaj de poliţie, unul dintre agenţii acestuia comunicându-i că va fi sancţionat contravenţional şi îi va fi reţinut permisul de conducere deoarece a condus în localitate cu o viteză cu mult peste limita legală şi nu a purtat în timpul deplasării centura de siguranţă.

În opinia petentului, situaţia de fapt redată în cuprinsul procesului verbal a  cărui anulare o solicită nu este conformă realităţii faptice, considerând astfel că nu a săvârşit contravenţiile reţinute în sarcina sa, situaţie în care sancţionarea contravenţională este netemeinică.

Pentru dovedirea plângerii formulate, petentul a depus la dosar procesul verbal de constatare a contravenţiei contestat.

Din oficiu, pentru a putea stabili viteza cu care se deplasa autoturismul condus de petent, instanţa a dispus ca intimata să comunice eventualele fotografii realizate cu aparatul radar, buletinul de verificare metrologică al acestuia şi autorizaţia de operator pentru agentul constatator.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constată că prin procesul verbal de constatare a contravenţiei petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 450  lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, respectiv „depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic“, şi cu avertisment pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 36 alin. 2 din acelaşi act normativ, care dispune „conducătorii de autovehicule şi persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate trebuie să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament“, prin cumulare aplicându-i-se ca sancţiune amenda contravenţională în cuantumul arătat

Procesul verbal de constatare a contravenţiei se bucură de o prezumţie relativă de adevăr, până la dovada contrară.

În ce priveşte prima contravenţie, instanţa a constatat că agentul constatator nu era autorizat ca operator radar, situaţie în care măsurătorile efectuate de acesta şi fotografiile prezentate instanţei nu pot fi considerate probe, lipsindu-le caracterul de verosimilitate, în acest sens dispunând expres, la punctul 4.2 Norma metrologică legală NML 021-05, care prevede că „măsurările şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificaţi “. În cazul de faţă, din răspunsul petentei şi documentele prezentate a fost evident că agentul constatator M.M. nu este o persoană autorizată.

În contextul arătat a existat dubiu în ce priveşte contravenţia menţionată, dubiu care profită petentului, astfel că se impunea anularea procesului verbal relativ la această contravenţie.

În ce priveşte a doua contravenţie, instanţa a observat că petentul nu a făcut nicio probă prin care să combată susţinerile agentului constatator, neîndeplinind obligaţia impusă de art. 1169 din Codul civil, conform căruia „Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească“, sarcina probei revenind petentului, care nu a reuşit să dovedească neadevărul celor susţinute în procesul verbal, astfel că starea de fapt reţinută de agentul constatator este conformă realităţii, situaţie în care sancţiunea avertisment ce i-a fost aplicată apare ca temeinică şi legală.

Faţă de cele mai sus expuse, instanţa a admis în parte plângerea contravenţională cu a cărei soluţionarea fost investită, a anula în parte procesul verbal de contravenţie, în ce priveşte săvârşirea de către petent a contravenţiei prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2004, respectiv depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, cu consecinţa exonerării acestuia de plata amenzii în cuantum de 450 lei şi a menţinut sancţiunea avertisment aplicată petentului pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 36 din OUG 195/2002, respectiv nepurtarea centurii de siguranţă. Totodată, a dispus restituirea permisului de conducere reţinut în vederea suspendării.