Lovituri şi alte vătămări

Sentinţă penală 301 din 03.06.2009


I. Sesizarea instantei

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu din data de 18.08.2008 emis în dosarul nr. 103/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului S.F. , pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 alin. 2 si 4 Cpen.

În fapt, s-a retinut în esenta prin actul de trimitere în judecata ca inculpatul în data de 26.12.2007 a produs din culpa sa exclusiva un accident de circulatie soldat cu vatamarea corporala a victimei B.A. ce a suferit leziuni vindecabile în 80-90 de zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt retinuta se arata ca ar fi dovedita de urmatoarele mijloace de proba:

-procesul-verbal de cercetare la fata locului -  filele 5-7,

-schita locului accidentului, însotita de planse fotografice - filele 8-15,

-adresele Societatilor de Asigurare ( A.B.A SRL – Sibiu, Romania si A.B. -Budapesta, Ungaria) – filele 23 si 23 bis,

-adresa formulata de catre „Frigo Erd KFT” din orasul ERD-Ungaria, prin care s-a aratat ca inculpatul s-a aflat în timpul programului de lucru, deplasându-se cu autoturismul în interesul firmei si pe traseul stabilit de conducerea societatii – fila 25,

-plângerile penale ale partii vatamate – filele 33-34,

-raport de constatare medico-legala, din care a rezultat ca partea vatamata a suferit leziuni vindecabile în 80-90 zile de îngrijiri medicale – filele 36 si 37,

-adresa S.C.J.U Sibiu, prin care s-a constituit parte civila în cauza cu suma de 2590,49 – fila 38,

-declaratiile martorilor : M.A., I.A.F., P.A., L.N. si P.I. – filele 40-47,

-declaratiile inculpatului.

Pe rolul Judecatoriei Sibiu cauza a fost înregistrata la nr.5877/306/2008.

În faza de judecata a procedat instanta la audierea inculpatului(filele 38-39) si a martorilor P.A.(fila 40), M.L.A.(fila 56) si I.A.F.(fila 57). Instanta a dispus în cauza si efectuarea unui raport de expertiza medico-legala a partii vatamate(filele 103-105) si a unui raport de expertiza tehnica auto(filele 127-144 si 153-154).

II. Starea de fapt

Din analiza coroborata a probelor administrate în cauza retine instanta urmatoarea stare de fapt:

În data de 26.12.2007, în jurul orei 20,45, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare IBN 697 pe DN 1 dinspre Sibiu spre Sebes, în aproprierea comunei Cristian, jud. Sibiu, parcurgând un sector de drum care prezenta mai multe curbe deosebit de periculoase, inculpatul a pierdut controlul volanului, a intrat în derapaj si a patruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Opel Agila, cu nr. de înmatriculare SB-22-ALO, condus regulamentar de martorul M.L.. În urma impactului partea vatamata B.A., pasager în autoturismul Opel, a suferit leziuni vindecabile în 80-90 de zile de îngrijiri medicale.

Din probele administrate în cauza a rezultat ca evenimentul rutier s-a produs din culpa inculpatului, care nu a respectat semnificatia indicatoarelor „curbe deosebit de periculoase” si nu a adaptat viteza autoturismului pe care-l conducea la conditiile unui carosabil umed, a derapat si a ajuns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul în care se afla partea vatamata, încalcând astfel prevederile art. 41 al. 1 din OUG 195/2002 Modif.

III. Analiza mijloacelor de proba

Starea de fapt astfel cum mai sus a fost descrisa de catre instanta a fost stabilita pe baza analizei coroborate a probelor administrate în cauza.

Din raportul de expertiza tehnica auto întocmit în faza de judecata se desprinde concluzia ca accidentul s-a datorat culpei exclusive a inculpatului care a patruns într-o curba deosebit de periculoasa corespunzator semnalizata cu o viteza superioara(de 54 km/h) celei legale(50 km/h). Din aceleasi concluzii se mai desprinde ideea ca inculpatul a intrat datorita vitezei superioare într-un derapaj necontrolat, derapaj oprit de impactul cu autoturismul în care se afla partea vatamata.

Martorii audiati în cauza, martori oculari ai accidentului descriu la unison modul în care inculpatul patrunzând în curba a derapat si a patruns pe contrasens unde a avut loc impactul cu autoturismul ce o avea ca si pasager pe partea vatamata. Depozitiile martorilor sunt contradictorii doar în ceea ce priveste spatiul de patrundere a inculpatului pe sensul opus de mers. Daca martorii propusi de catre inculpat în sustinerea apararii sale sustin ca inculpatul ar fi patruns pe contrasens doar cu spatele autoturismului, martorul M.L.A.(conducatorul autoturismului ce circula pe sensul opus de mers cu care a avut loc impactul) arata ca a observat autoturismul condus de catre inculpat postat perpendicular pe banda sa de mers. Raportat si la concluziile expertului ce arata ca oprirea autoturismului condus de catre inculpat s-a realizat doar ca urmare a impactului cu autoturismul aflat pe sensul opus de mers au determinat instanta sa aprecieze ca depozitiile martorilor propusi de catre inculpat sunt nesincere în ceea ce priveste modul de patrundere pe contrasens, marimea spatiului pe care inculpatul a patruns si conditiile efective în care a avut loc impactul.

Inculpatul în depozitia sa recunoaste faptul ca a patruns pe contrasens ca urmare a deraparii dar, nuanteaza el, subliniind trei împrejurari ce el apreciaza ca îl exonereaza de raspunderea penala: una referitoare la faptul ca soferul masinii în care se afla partea vatamata trebuia sa circule pe banda de lânga acostament si nu pe cea de lânga axul drumului , a doua aceea ca probabil sistemul de tractiune spate al autoturismului pe care îl conducea a facut posibil derapajul si a treia aceea ca numarul mare de ocupanti ai autoturismului în care se afla partea vatamata a contribuit la gravitatea leziunilor. Apararile inculpatului sunt neîntemeiate si instanta urmeaza a le înlatura.

Ca soferul autoturismului în care se afla partea vatamata putea circula pe banda de lânga acostament este adevarat dar acest aspect este irelevant în cauza. În primul rând chiar expertul retine în cuprinsul expertizei tehnice întocmite ca daca soferul autoturismului în care se afla partea vatamata ar fi circulat pe banda de lânga acostament ar fi fost posibil sa evite accidentul întrucât ar fi avut la dispozitie un spatiu mai amplu pentru o eventuala manevra de evitare. Noi apreciem ca acest lucru nu era deloc posibil întrucât daca ar fi circulat pe banda de lânga acostament ar fi putut evita impactul doar daca iesea de pe carosabil în partea dreapta prin parapet de vreme ce din partea stânga venea în derapaj autoturismul condus de catre inculpat. Or nu vedem cum ar fi putut fi obligat soferul celui de-al doilea autoturism implicat în accident sa paraseasca banda de mers doar pentru a evita impactul cu autoturismul condus de catre inculpat fara a respecta dispozitiile legale. În al doilea rând raportându-ne la starea de fapt din cauza nu putem sa nu observam ca masina în care se afla partea vatamata era condusa regulamentar pe sensul ei de mers si ca inculpatul a fost cel care din culpa sa exclusiva a derapat si a patruns pe contrasens. Nu poate fi retinuta culpa celui de-al doilea sofer numai pentru simplul fapt ca circula pe o banda si nu pe alta atâta vreme cât se deplasa pe sensul sau de mers. Dimpotriva inculpatul a fost cel care din cauza nerespectarii dispozitiilor legale de circulatie pe drumurile publice a derapat si a intrat intempestiv pe sensul opus de mers.

Cea de-a doua aparare a inculpatului cum ca sistemul de tractiune al autoturismului ar fi facut posibil derapajul este irelevanta în cauza atâta timp cât inculpatul cunostea existenta acestui mecanism si posibilele sale consecinte negative. Daca avea îndoieli asupra deplasarii în siguranta inculpatul nu ar fi trebuit sa faca deplasarea.

În fine, cea de-a treia aparare cum ca numarul mare de pasageri  din autoturism a contribuit la producerea leziunilor partii vatamate este contrazisa cu argumente solide în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiza unde expertul arata ca leziunile produse partii vatamate sunt rezultatul impactului dintre cele doua autoturisme si ca este impropriu a se afirma ca numarul mai mic sau mai mare de pasageri a contribuit în vreun fel(în sensul agravarii sau diminuarii leziunilor) la urmarile accidentului.

IV. Dreptul intern aplicabil si individualizarea judiciara a pedepsei

Fapta inculpatului S.F. care în timp ce conducea un autoturism pe DN 1 dinspre Sibiu spre Sebes, nu a respectat prevederile art. 41 al. 1 din OUG 195/2002 Modif. a patruns pe contrasens si astfel a accidentat pe partea vatamata B.A., care a suferit leziuni vindecabile în 80-90 de zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala grava din culpa prev. de art. 184 al. 2 si 4 cod penal.

La individualizarea judiciara a pedepsei ce instanta o va aplica inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 alin. 1 Cpen. si anume dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa prevazute în partea speciala, gradul de pericol social al faptei savârsite, persoana inculpatului si împrejurarile ce agraveaza sau atenueaza raspunderea penala.

Raportat la aceste criterii si tinând seama si de modul si mijloacele de producere a accidentului(patrunderea pe sensul opus de mers ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale privind circulatia pe drumurile publice), împrejurarile de loc si timp ale comiteri faptei(noaptea, pe timp ploios, într-un anotimp în care conditiile atmosferice obliga la o prudenta suplimentara în trafic), scopul urmarit(deplasarea cu viteza pentru a ajunge mai repede la destinatia din Ungaria), urmarile produse(leziunile produse victimei ce au necesitat  pentru vindecare 80-90 de zile de îngrijiri medicale) dar si cele mult mai grave ce s-ar fi putut produce(uciderea altor participanti nevinovati la trafic) si persoana inculpatului(partial sincer, fara antecedente penale, studii medii), lipsa circumstantelor de agravare sau atenuare justifica aprecierea ca aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare este de natura a asigura atât scopul ei preventiv prevazut de catre legiuitor în cuprinsul art. 52 alin. 1 Cpen. cât si functia ei educativa.

O precizare se impune referitor la individualizarea judiciara a pedepsei.

Dupa cum se poate observa instanta s-a oprit asupra unei pedepse reprezentând maximul special al pedepsei prevazute de catre legiuitor în cuprinsul art. 184 alin. 4 Cpen. Pentru a stabili aceasta pedeapsa în formarea convingerii instantei a atârnat foarte mult atitudinea inculpatului din faza de urmarire penala si din fata instantei. Daca inculpatul recunoaste faptele în materialitatea lor(dar si aici doar partial dupa cum mai sus am aratat) acesta îsi neaga vehement vinovatia sustinând ca „ de vina pentru producerea accidentului a fost soferul autoturismului ce venea din sens opus”. Or o asemenea conceptie absolut deformata a inculpatului asupra regulilor de circulatie pe drumurile publice nu numai ca nu poate fi acceptata dar trebuie aspru sanctionata. Nu poate fi admisa sub nici un motiv ideea ca este vinovat de accident soferul unui autoturism ce se deplaseaza absolut regulamentar pe sensul sau de mers numai pentru simplul motiv ca nu a avut previziunea si reactia suficienta de a evita impactul cu autoturismul condus de catre inculpat cu încalcarea flagranta a regulilor de circulatie pe drumurile publice. Probabil în conceptia fundamental eronata a inculpatului soferul advers ar fi trebuit sa paraseasca carosabilul indiferent de consecintele ce le-ar fi implicat pentru el doar pentru a-i face loc pe sosea unui inculpat care cu sfidarea dispozitiilor legale patrunde pe contrasens. Pentru aceste considerente instanta a hotarât sanctionarea exemplara a inculpatului în speranta ca „filozofia” acestuia cu privire la circulatia pe drumurile publice se va apropia pe viitor de dispozitiile legale incidente în materie.

În baza art. 71 alin. 2 Cpen. va interzice inculpatului exercitiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a si b Cpen.

În ceea ce priveste  pedeapsa accesorie  desi art. 71 alin. 2 Cpen. impune interzicerea automata a drepturilor prevazute la art. 64 lit. a, b si c Cpen.  în cazul condamnarii inculpatului la pedeapsa închisorii , în momentul în care hotarârea de condamnare  a ramas definitiva si pâna la terminarea executarii pedepsei , pâna la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pâna la împlinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei  , instanta va avea în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronuntata de Înalta Curte de casatie si Justitie în recurs în interesul legii . Potrivit acestei decizii , obligatorie conform art. 4142 alin .3 Cpp. , dispozitiile art. 71 Cp referitoare la pedepsele accesorii se interpreteaza în sensul ca , interzicerea drepturilor prevazute de  art. 64 lit. a – c Cp nu se va face în mod automat , prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instantei de judecata , în functie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cpen. Recursul în interesul legii pronuntat de instanta suprema în materie este în deplina concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii .

Ca atare , în prezenta cauza , instanta retine ca natura faptei savârsite si ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului duc la concluzia existentei unei nedemnitati în exercitarea drepturilor de natura electorala , prevazute de art. 64 lit. a teza a-II-a si lit.b Cpen. , respectiv , dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat – activitati ce presupun responsabilitatea sa civica , încrederea publica sau exercitiul autoritatii - , motiv pentru care  exercitiul acestora va fi interzis pe perioada executarii pedepsei . Fata de aceste dispozitii si analizând circumstantele concrete ale prezentei cauze , instanta apreciaza ca în speta nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevazut de dispozitiile art. 64 lit. a teza I Cpen.

Atitudinea partial sincera a inculpatului, lipsa oricaror antecedente penale, faptul ca din datele existente la dosar inculpatul pare a se afla la prima abatere de la normele de circulatie pe drumurile publice, prezenta inculpatului în instanta la aproape toate termenele de judecata aratând ca a înteles cel putin partial consecintele faptelor sale nelegale sunt argumente în sprijinul ideii ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea ei.

Prin urmare în baza art. 81 alin. 1 Cpen. va suspenda conditionat executarea pedepsei pe o durata de 5 ani, termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 alin. 1 Cpen.

În baza art. 71 alin. 5 Cpen. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale va suspenda si executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 Cpp. va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si 84 Cpen.

V. Latura civila si cheltuielile judiciare

În cauza s-au constituit parti civile partile vatamate S.C.J. Sibiu cu suma de 2.590,49 lei cu titlu de cheltuieli generate de spitalizarea partii vatamate si partea vatamata B.A. cu sumele de 90.000 lei cu titlu de daune morale si 16.752,26 lei cu titlu de daune materiale(filele 16 si 17).

În cauza sunt întrunite toate conditiile raspunderii civile delictuale(fapta ilicita a inculpatului cauzatoare de prejudicii, vinovatia inculpatului sub forma culpei cu prevedere, prejudiciul cert atât sub aspectul întinderii sale cât mai ales sub aspectul existentei sale si raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul produs) astfel încât instanta urmeaza a admite actiunile exercitate în cauza dar cu câteva precizari si limitari.

Mai întâi dorim sa aratam faptul ca obligarea inculpatului la despagubiri se va realiza în solidar cu societatea comerciala al carei angajat acesta era la momentul producerii accidentului, societate în al carei interes inculpatul se deplasa în seara accidentului.

În al doilea rând precizam noi ca actiunea civila a partii civile S.C.J. Sibiu va fi admisa în totalitate de vreme ce tratamentele medicale, consultatiile de specialitate si interventiile chirurgicale la care a fost supusa victima accidentului justifica aceste cheltuieli.

În al treilea rând acordarea daunelor morale în cuantum însa de 30.000lei este justificat dat fiind faptul ca victima accidentului a suferit nu numai leziuni fizice dar si psihice inerente unui asemenea accident si s-a vazut pusa în imposibilitatea ca o lunga perioada de timp sa exercite îndeletnicirile curente de dinainte de accident. A urmarit de asemenea instanta ca prin acordarea daunelor morale sa evite si îmbogatirea nejustificata a partii civile dar si spolierea inculpatului.

Acordarea daunelor materiale în cuantum de doar 11.765,60lei (reprezentând 11.389 lei salariul aferent celor trei luni în care partea vatamata s-a aflat în incapacitate de munca(fila 41), 336,60 lei contravaloarea medicamentelor(filele 23-24) si 40 lei contravaloarea transportului la spital cu autoturism taxi(fila 25) se justifica raportat la înscrisurile doveditoare depuse la dosar. Diferenta dintre epava autoturismului si suma cu care a fost despagubita de catre societatea de asigurare instanta nu o va acorda de vreme ce la dosar nu s-a depus nici un înscris care sa ateste temeinicia acestor cereri.

Prin urmare în baza art. 14 si 346 alin. 1 Cpp. cu aplicarea art. 998-999 Cciv. si a art. 1003 Cciv. va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. F.E.K. UNGARIA la plata sumelor de:

-11.765,60 lei cu titlu de despagubiri materiale si 30.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila B.A. si

-2.590,49 lei, cu dobânda legala la data platii, catre partea civila S.C.J. Sibiu cu titlu de despagubiri materiale.

În baza art. 54 cu aplicarea art. 43 din Legea nr. 136/1995 va obliga societatea de asigurare din UNGARIA  în calitate de asigurator de raspundere civila, reprezentata prin S.C. A.T. S.A. Bucuresti, conform politei de asigurare internationala  seria  H/03/280912 sa preia riscul asigurat si sa plateasca partilor civile despagubirile stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta sentinta, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.

Pentru a adopta aceasta solutie a pornit instanta de la dezideratul de principiu înscris chiar în art. 1 alin. 2 Cpp. potrivit caruia procesul penal trebuie sa contribuie printre altele si la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor sale. Or protejarea persoanei nu poate sa nu aiba în vedere si patrimoniul sau, patrimoniu care odata vatamat îi da dreptul la repararea acestuia. Or protejarea acestui patrimoniu se realizeaza inclusiv prin garantia acoperirii daunei de catre persoana responsabila de producerea ei si, în cazul de fata, de catre societatea de asigurare la care era asigurat inculpatul tocmai pentru ca societatea de asigurare sa acopere prejudiciul în locul sau.

A constata doar calitatea de asigurator a societatii de asigurare fara a o si obliga efectiv la plata daunei nu ar face altceva decât sa dea nastere unui nou proces de vreme ce, neexistând un titlu executoriu împotriva societatii de asigurare, aceasta nu poate fi obligata direct la plata în locul inculpatului. În aceste conditii procesul penal în curs în loc sa stinga definitiv o stare conflictuala creata în societate nu ar face altceva decât sa dea nastere uneia noi si implicit unui nou proces.

Mai mult inexistenta unui titlu executoriu împotriva societatii de asigurare care se va opune în mod evident la acoperirea benevola a prejudiciului  face imposibila urmarirea acesteia pentru acoperirea pagubei si este afectata însasi ratiunea existentei unui contract de asigurare.

În fine apreciem noi ca aceasta modalitate de obligare a societatii de asigurare de a prelua riscul asigurat(de a-si îndeplini practic obligatiile contractuale decurgând din savârsirea de catre inculpat a unei fapte ilicite ) este în masura a respecta si dreptul partilor la un proces echitabil, drept consfintit de dispozitiile art. 6 din C.E.D.O. , asigurându-le acestora posibilitatea de a obtine nu doar un titlu executoriu lipsit de consistenta în ipoteza unei insolvabilitati a inculpatului ci posibilitatea efectiva de recuperare a prejudiciului cauzat.

Data fiind culpa infractionala exclusiva a inculpatului în baza art. 193 alin. 1 si 2 Cpp. va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 63 lei catre partea civila B.A. cu titlu de cheltuieli judiciare (reprezentând taxa de expertizare medico-legala) si în baza art. 191 alin. 1 si 3 Cpp. va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

Pentru aceste motive ,

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E

În baza art. 184 alin. 2 si 4 Cpen. condamna inculpatul S.F. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cpen. interzice inculpatului exercitiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a si b Cpen.

În baza art. 81 alin. 1 Cpen. suspenda conditionat executarea pedepsei pe o durata de 5 ani, termen de încercare stabilit în conditiile art. 82 alin. 1 Cpen.

În baza art. 71 alin. 5 Cpen. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale suspenda si executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 Cpp. atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si 84 Cpen.

În baza art. 14 si 346 alin. 1 Cpp. cu aplicarea art. 998-999 Cciv. si a art. 1003 Cciv. obliga inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. F.E.K. UNGARIA la plata sumelor de:

-11.765,60 lei cu titlu de despagubiri materiale si 30.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila B.A. si

-2.590,49 lei, cu dobânda legala la data platii, catre partea civila S.C.J. Sibiu cu titlu de despagubiri materiale.

În baza art. 54 cu aplicarea art. 43 din Legea nr. 136/1995 obliga societatea de asigurare din UNGARIA  în calitate de asigurator de raspundere civila, reprezentata prin S.C. A.T. S.A. Bucuresti, conform politei de asigurare internationala  seria  H/03/280912 sa preia riscul asigurat si sa plateasca partilor civile despagubirile stabilite în sarcina inculpatului prin prezenta sentinta, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.

În baza art. 193 alin. 1 si 2 Cpp. obliga inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 63 lei catre partea civila B.A. cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. 1 si 3 Cpp. obliga inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronuntare cu Ministerul Public si de la comunicare cu partea vatamata, partea civila, asigurator si cu partea responsabila civilmente.

Pronuntata în sedinta publica azi, 03.06.2009.