Plangere / rezol. procuror

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA S

SENTINŢA PENALĂ NR. 36

Şedinţa publică de la 24 Februarie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE:  DV

GREFIER: DA

MINISTERUL PUBLIC reprez. prin PROCUROR: VM

Pe rol fiind pronunţarea cauzei penale privind pe petenţii S V M, S W, şi pe intimatul R G , având ca obiect plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).

La apelul nominal făcut pronunţare nu se prezintă nimeni.

Procedura completă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică  din 20 februarie 2009 iar susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când Judecătoria, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi 24 februarie 2009, când s-a pronunţat următoarea sentinţă.

INSTANŢA

La 27 octombrie  2008 s-a înregistrat la această instanţă sub nr. 2263/308/2009 plângerea formulată de petenţii S V  M, S W în contRictoriu cu intimatul R G, împotriva rezoluţiei din 30.06.2008 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria S în dosarul nr. 1330/P/2006.

În motivarea plângerii petenţii au susţinut că soluţia de neîncepere a urmăririi penale, precum şi soluţia de respingere a plângerii împotriva acestei rezoluţii, sunt nelegale şi netemeinice.

Sunt cetăţeni străini şi imediat după accident au fost transportaţi la Spitalul din S. Acolo au fost neglijaţi şi speriaţi fiind de condiţiile mai mult decât mizere au cerut externarea şi au plecat imediat din ţară.

Ulterior au luat legătura cu avocatul şi au depus în termen plângere pentru vătămările corporale suferite. Au depus acte medicale din Germania prin care au făcut dovada că S V M a fost în concediu medical 22 de zile iar S W a fost inapt de muncă 17 zile.

Nu li s-au comunicat actele şi faptele premergătoare care s-au efectuat în  cauză deşi, avocatul lor a făcut mai multe drumuri şi a dat mai multe telefoane.

Actele premergătoare urmăririi penale au ţinut aproape doi ani, timp în care nu au fost solicitaţi niciodată pentru a formula cereri sau obiecţiuni la actele produse în dosar, deşi avocatul lor a dat o declaraţie în faţa organului de urmărire penală prin care au solicitat încuviinţarea probelor testimoniale care urmau a fi produse după administrarea probei cu expertiza medicală.

Expertiza medicală pe care au solicitat-o în vederea stabilirii numărului de zile de îngrijiri medicale nu le-a fost comunicată, deşi s-a efectuat pe cheltuiala lor şi nici nu au fost înştiinţaţi de efectuarea ei, ulterior aflând că ea este gata şi se află la dosar. Nici până în prezent nu ştiu decât că rezultatul expertizei a concluzionat că ambii ar fi suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale.  Deşi şi-au exprimat intenţia de a solicita un supliment la această lucrare sau chiar o nouă expertiză, nu au fost luaţi în seamă, nedându-li-se nici un răspuns în acest sens.

Petenţii au mai susţinut că au solicitat audierea de martori însă nimeni nu s-a pronunţat cu privire la cererea lor.

În dosar nu li s-a dat posibilitatea producerii nici unei probe, dosarul plimbându-se timp de 2 ani de la un procuror la altul, în  ideea că până la urmă vor ceda şi nu-şi vor mai susţine interesele.

Se consideră discriminaţi pentru simplul motiv că nu sunt cetăţeni români, li se pare ireal faptul că într-un stat de drept,  unde un învinuit şi-a recunoscut efectiv vina totală în producerea unui accident rutier, li se respinge fără drept plângerea formulată pentru repararea prejudiciului produs din cauza acestuia.

Tergiversarea exagerată a soluţionării plângerii s-a făcut în scopul sustragerii învinuitului de la răspunderea penală şi această tergiversare sfidează toate normele comunitare de drept.

Petenţii au înaintat plângerea formulată împotriva rezoluţiei din 6.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria S dată în dosarul nr. 167/VIII/1/2008 şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, fiind înregistrat sub nr. 461/VIII/2/2008 la 28.10.2008.

Prin rezoluţia din 17.11.2008 prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, în baza dispoziţiilor art. 278 ind.1 alin.13 C.pr.penală a dispus trimiterea plângerii spre soluţionare Judecătoriei S.

Cauza a fost înregistrată la Judecătorie S sub nr. 2496/308/2008.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 9 ianuarie 2009, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 34 lit.d C.pr.penală a dispus conexarea dosarului 2946/308/2008 la dosarul 2263/308/2008.

La cererea instanţei, Parchetul de pe lângă Judecătoria S a comunicat dosarele 1330/P/2006 şi 167/VIII/1/2008.

Din actele aflate la dosar instanţa reţine următoarele:

Prin rezoluţia din 30.06.2008 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria S în Dosarul nr. 1330/P/2006 s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de R G pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 184 alin.1 şi 3 C.penal cu aplicarea art. 33 lit.a C.penal.

În considerentele rezoluţiei s-a  reţinut că partea vătămată S-V M şi S W prin avocat ales SH au sesizat organele de poliţie la 17.11.2006, solicitând punerea în mişcare a acţiunii penale şi condamnarea făptuitorului R G pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 184 alin.1,3 C.penal, constând în aceea că la data de 1.09.2006, în jurul orelor 12,45 au fost victimele unui accident rutier produs pe str. MV din S, prin coliziunea autoturismului tip ARO 243, nr. MS, condus de făptuitor şi autoturismul marca Peugeut 206 nr. S, la volanul căruia se afla partea vătămată S W, iar pasageră pe locul din dreapta faţă, fiind partea vătămată S V M.

S-au efectuat acte premergătoare în cauză şi s-a stabilit că accidentul rutier din ziua de 1.09.2006 s-a produs prin pătrunderea pe contrasens a autovehiculului condus de făptuitor cu consecinţa tamponării frontale a autovehiculului în care se aflau părţile vătămate şi făptuitorul, acesta din urmă aplecându-se să ridice telefonul mobil căzut pe podeaua autovehiculului său şi pierzând controlul volanului din cauza dezechilibrării.

Cei implicaţi au descris în acelaşi fel mecanismul producerii accidentului. Făptuitorul a recunoscut că din culpa sa a avut loc coliziunea frontală.

Imediat după accident, partea vătămată S V M a fost transportată la Spitalul Municipal S pentru acordarea  primului ajutor, întrucât aceasta a acuzat dureri în zona toracică.

Nici una din partea vătămată nu a solicitat certificat medico-legal în România, părăsind ţara şi plecând în Germania.

S-a mai menţionat în considerentele rezoluţiei că prin avocatul ales părţile vătămate au depus la dosarul cauzei actele medicale tRuse din limba germană, rezultând că au fost examinaţi de medicul de familie MM, medic specialist ortoped care descrie în certificatul medico-legal al fiecăreia dintre părţile vătămate diagnosticul şi rezultatul examenului medical. Acelaşi medic recomandă părţii vătămate S V M un concediu medical de 22 zile.

Victimele accidentului au fost supuse în Germania unei examinări medico-legale. Prin urmare s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către I.M.L. T, pe baza actelor medicale depuse la dosar.

Medicul legist a concluzionat că fiecare dintre părţile vătămate a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale, aceste leziuni fiind în raport de cauzalitate cu accidentul produs în ziua de 1.09.2006.

Prin urmare, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea celor două părţi vătămate, faptele săvârşite de făptuitorul R G nu constituie infracţiuni.

Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria S, prin rezoluţia din 6.10.2008 dată în dosarul nr. 167/VIII/1/2009 a respins plângerea formulată de petenţi împotriva rezoluţiei din 30.06.2008 dată în dosarul nr. 1330/P/2006, menţinând soluţia ca fiind legală pentru următoarele considerente: părţile vătămate au depus la dosar tRucerea actelor medicale eliberate în Germania, au fost supuse unei expertize medico-legale, concluziile acesteia au fost în sensul că cele 2 persoane vătămate au necesitat pentru vindecare câte 7-8 zile de îngrijiri medicale. Starea de fapt a fost corect reţinută, motivarea fiind în concordanţă cu aceasta din urmă.

Petenţii, prin apărător ales, au formulat plângere în termenul prevăzut de disp. art. 278 ind.1 C.pr.penală solicitând infirmarea soluţiei procurorului, redeschiderea urmăririi penale, administrarea de probe testimoniale, refacerea expertizei medicale şi trimiterea în judecată a intimatului R G pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 184 alin.1 şi 3 C.penal.

Examinând plângerea instanţa constată că este neîntemeiată din următoarele considerente:

Starea de fapt a fost corect şi temeinic stabilită pe baza unei aprecieri corecte a materialului probator, rezultând că la data de 1.09.2006, în jurul orei 12,45 R G conducea autoturismul marca ARO 243 cu nr. de înmatriculare MS_ pe str.  din S din direcţia T B pe banda nr.2.În apropierea imobilului cu nr. , potrivit declaraţiei acestuia, s-a aplecat să ridice telefonul mobil, moment în care a pătruns pe sensul opus unde s-a tamponat frontal cu autoturismul marca Peugeut 206 cu nr. de înmatriculare S condus de S W şi în care se afla pe scaunul din dreapta faţă soţia acestuia S V M. Aceasta din urmă a fost transportată la Spitalul Municipal S unde  conform buletinului de ieşire din spital FO nr. 6127 din 2.09.2006 a suferit un politraumatism prin accident rutier, traumatism toracic. Petenta a refuzat spitalizarea.

Petenţii au revenit la domiciliul din Germania. Aici s-au prezentat pentru consult la un medic specialist, care în urma examinării medicale a stabilit următorul diagnostic: S V M – contuzie la articulaţia mâinii stângi, contuzie maxilar inferior, contuzie a toracelui stâng; S W – contuzie metators stânga. Entorsă la segmentul cervical al coloanei vertebrale. De asemenea menţiunea în actul medical eliberat petentei S V M că beneficiază de concediu medical din data de 1.09.2006 şi probabil până la 22.09.2006.

Petenţii prin avocat ales au formulat plângere prealabilă împotriva lui R G, solicitând condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi obligarea la plata despăgubirilor civile, morale şi materiale în cuantum de 1650 Euro pentru fiecare dintre ei.

Au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească pe baza actelor medicale (inclusiv a buletinului de ieşire din Spitalul Municipiului S) numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării  leziunilor suferite în urma accidentului din data de 1.09.2006.

Actele medicale inclusiv cele prezentate de petenţi în urma consultării medicului specialist din Germania şi care au fost depuse la dosar în tRucere legalizată au fost înaintate către I.M.L. T în vederea întocmirii rapoartelor medico-legale de constatare pe bază de acte.

Potrivit concluziilor rapoartelor medico-legale nr. 2543/10.08.2007 şi nr. 2544/2007 petenta S V M a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 1 septembrie 2006 prin loviri indirecte de corpuri cu suprafaţă dură, posibil în condiţiile unui accident rutier pentru vindecare necesitând 7-8 zile de îngrijiri medicale iar S W leziuni traumatice care s-au putut produce la 1 septembrie 2006 prin loviri indirecte de corpuri cu suprafaţă dură şi mecanism  de deceleraţie bruscă, posibil în condiţiile unui accident rutier, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Ori, în condiţiile în care leziunile traumatice au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale ce nu depăşesc 10 zile, fapta nu constituie infracţiune.

Actele efectuate în cauză de organul de cercetare penală sunt acte premergătoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 224 C.pr.penală actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmăririi penale.

Actele premergătoare au o natură sui generis, având trăsături proprii care le apropie de actele de procedură dar le şi deosebesc de acestea.

Organul de cercetare penală nu are obligaţia de a comunica părţilor actele premergătoare efectuate, neexistând nici o obligaţie legală în Codul de procedură penală care să instituie această obligaţie.

Efectuarea raportului de constatare medico legală în baza actelor medicale depuse la dosar nu necesita înştiinţarea părţilor.

Având în vedere concluziile rapoartelor de constatare medico-legale, audierea părţilor vătămate cu privire la împrejurările producerii accidentului a devenit inutilă.

Verificând cererile depuse de avocatul ales al petenţilor şi declaraţia olografă a acestora, dată în faţa organelor de poliţie la 21.02.2007 instanţa constată că nu se confirmă susţinerea petenţilor în sensul că s-a solicitat încuviinţarea probelor testimoniale, o astfel de cerere nefiind formulată.

Petenţii, fie personal, fie prin avocatul ales au avut posibilitatea să consulte dosarul, să formuleze cereri în probaţiune, obiecţiuni la raportele întocmite, astfel că susţinerea acestora în sensul că li s-a încălcat dreptul la apărare este nefondată.

Pentru motivele expuse mai sus, instanţa va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenţii S V M, S  W, cu domiciliul procesual la sediul cabinetului de avocat  din , str., nr., ap.,  în contRictoriu cu intimatul R G, domiciliat în S, str. Rozelor, nr. 7, ap.3, jud. Mureş, împotriva rezoluţiei de neîncepere a  urmăririi penale din 30.06.2008 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria S în dosarul 1330/P/2006, menţinută prin rezoluţia din 6.10.2008 a prim procurorului  Parchetului de pe lângă Judecătoria S dată  în dosarul 167/VIII/I/2008, menţinând rezoluţia atacată.

Văzând dispoziţiile art. 192 al.2.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenţii S V M, S  W, cu domiciliul procesual la sediul cabinetului de avocat  din, nr., ap.,  în contRictoriu cu intimatul R G, domiciliat în S, str. , nr. , ap., jud., împotriva rezoluţiei de neîncepere a  urmăririi penale din 30.06.2008 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria S în dosarul 1330/P/2006, menţinută prin rezoluţia din 6.10.2008 a prim procurorului  Parchetului de pe lângă Judecătoria S dată  în dosarul 167/VIII/I/2008, menţinând rezoluţia atacată.

În baza art. 192 alin.2 Cpp obligă petenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 60 lei.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică,24.02.2009.

PREŞEDINTEGREFIER

 VDDA

Red.V.D. tehnored.D.A

 2 ex. – 27.03.2009

1

Domenii speta

Spete similare