Dobândire prin contribuţie exclusivă a imobilului de natură apartament

Dosar nr. 2810/308/2009

Operator de date cu caracter personal 3192

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA S. CIVIL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1682

Şedinţa publică din 12 decembrie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE Cornelia Pop

Grefier Laura Iancu

Pe rol fiind pronunţarea cauzei civile privind pe reclamanta T.V., şi pe pârâtele M.D., M.E.A., T.M., având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare, nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 6 decembrie 2011, iar susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când Judecătoria având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi, 12 decembrie 2011, când s-a pronunţat următoarea sentinţă:

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr. 2810/308/2009 din 9 noiembrie 2009 reclamanta T.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T.D. constatarea faptului că 98,5% din imobilul din S., str. Mihai Viteazu, nr. 8, ap. 1, jud. Mureş, înscris în CF 50836 C1-U6 top. 3321/1/I a fost dobândit prin contribuţia exclusivă a reclamantei, în tem. art. 31 lit. b) C.fam., sistarea stării de codevălmăşie asupra cotei comune de 1,5% din imobilul situat în S., str. M. Viteazu, nr. 8, ap. 1, constatarea faptului că aportul reclamantei la dobândirea cotei de 1,5% din imobilul menţionat mai sus este de 50%, atribuirea imobilului in întregime către reclamantă, cu obligarea acesteia la plata unei sulte către pârât conform cotei sale de proprietate, întabularea dreptului de proprietate exclusiv al reclamantei asupra imobilului, cu cheltuieli de judecată.

In considerentele acţiunii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 13.07.1991, iar la data de 21.02.1992 au cumpărat imobilul in litigiu încheind contract de vânzare-cumpărare cu RAGCLTU S., nr. 2709/1992, la semnarea contractului achitându-se suma de 13.043 lei avans, restul sumei aferente preţului fiind achitat in rate de către reclamantă până în vara anului 1994, că ulterior, în 1996, prin sentinţa din 8.06.1996 a Judecătoriei S. s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor.

Reclamanta a mai arătat că avansul pentru apartament de 13.043 lei a fost achitat de reclamantă din banii primiţi de la mama ei cu titlu de dar şi care a contractat un împrumut bancar, pârâtul neavând nicio contribuţie de plată a avansului, iar ratele au fost achitate tot de reclamantă până în vara anului 1994 şi până la concurenţa sumei de 107.020 lei, această sumă primind-o de la fostul său soţ, Stanciu Nicolae cu care reclamanta a încheiat la 10.02.1994 o tranzacţie pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei, respectiv pentru un imobil situat în Mateiaş, comuna Racoş şi pentru diferite bunuri mobile, sumă pe care reclamanta a afectat-o exclusiv pentru achitarea apartamentului, reclamanta dobândind 98,5 % din imobil ca bun propriu ca efect al subrogaţiei reale apărute ca urmare a încorporării în imobilul dobândit de părţi a valorii unui bun propriu al reclamantei, iar in ce priveşte partea de 1,5% din imobil, soţii au avut o contribuţie egală, respectiv câte 0,75%.

Reclamanta a apreciat valoarea apartamentului la suma de 30.000 lei.

În drept s-au invocat disp. art. 31 lit. b şi art. 36 alin. 1 C.fam., art. 8 al.3 din OUG nr. 51/2008.

Au fost anexate: extras CF, proces verbal de predare primire a locuinţei, contract de vânzare-cumpărare, contract de rate, certificat de căsătorie, SC nr. 2101/ 8 octombrie 1996 a Judecătoriei S., extras Sentinţa civilă nr. 44/11.01.1991, Tranzacţia din 10 februarie 1994, mandate poştale, cupon pensie.

Pârâtul T.D. a decedat la 11 decembrie 2009 (f.26 din dosar), în cauză fiind introduse, în calitate de moştenitoare M.D., M.E.A. şi T.M. (f.31 din dosar).

Prin întâmpinare, certificată ca fiind şi o acţiune reconvenţională, pârâtele având pretenţii proprii, pârâtele reclamante reconvenţionale au solicitat respingerea acţiunii în ce priveşte constatarea dobândirii de către reclamanta T.V. a 98,5% din apartament, să se dispună sistarea stării de codevălmăşie asupra cotei comune reprezentând întregul imobil din S., str. Mihai Viteazu, nr. 8, ap. 1, înscris in CF 5836 S., nr. top. 3321/1/1 prin atribuirea lui pârâtelor, cu obligarea la plata sultei către reclamantă reprezentând 1 parte valoarea imobilului, să se dispună intabularea dreptului de proprietate asupra apartamentului pe numele pârâtelor, cu cheltuieli de judecată.

În considerente pârâtele reclamante reconvenţionale au arătat că apartamentul în litigiu a fost ocupat cu contract de închiriere în 1986 de către defunct împreună cu soţia sa, că după decesul soţiei în septembrie octombrie 1989, reclamanta T.V. a intrat în relaţie de concubinaj cu tatăl lor, care lucra în calitate de controlor şef la CFR S., unde realiza un venit de 2800 lei lunar, la 1.08.1991 Dumitru Tudor s-a pensionat cu o pensie integrală, reclamanta T.V. fiind pensionată de boală şi realizând din pensie venituri de circa 700-800 lei lunar.

Reclamantele reconvenţionale mai arată că la 13.07.1991, reclamanta s-a căsătorit cu T.D. şi au divorţat in octombrie 1996, divorţul lor pronunţându-se prin SC nr. 2801/8.10.1996, în februarie 1992, în timpul căsătoriei părţile achiziţionând imobilul apartament din S., str. Mihai Viteazu, nr.8, ap. 1, avansul fiind achitat de ambii soţi, conform contractului de vânzare-cumpărare, afirmaţiile reclamantei nefiind reale referitor la calitatea de bun propriu a cotei de 98,5% din imobil, întrucât mama reclamantei era o femeie în vârstă de aproximativ 80 de ani şi nu a adus bani în familia reclamantei şi cu atât mai mult nu putea contracta un împrumut bancar, iar pe de altă parte defunctul avea un salariu bun şi apoi o pensie consistentă, că din adresa eliberată de SC ATT SA S. rezultă că în perioada februarie 1992-august 1994 s-a achitat de cei doi soţi 23580 lei rate şi dobânzi, ceea ce infirmă susţinerile reclamantei că a achitat doar ea, că în aceea perioadă reclamanta a avut cheltuieli cu procesul de divorţ şi cu partajul cu fostul soţ Stanciu Nicolae şi defunctul  T.D. o ajuta din pensia lui, că nici susţinerea reclamantei că suma de 107.020 lei primită de la fostul soţ a afectat-o exclusiv achitării ratelor apartamentului, întrucât ultima rată reprezentând diferenţa de preţ de 95.645 lei a fost achitată în septembrie 1994 de către ambii soţi.

Reclamanta avea din prima căsătorie copii, Stanciu Nicolae şi Stanciu Mihai, acesta din urmă în perioada 1992-1995 a contractat împrumuturi bancare  iar reclamanta l-a ajutat cu diverse sume de bani pentru a nu fi evacuat din locuinţă pentru că nu îşi plătea ratele, întreţinerea, şi mai apoi nepotul reclamantei a făcut o şcoală de muzică la Iaşi şi reclamanta îl întreţinea, că defunctul T.D. în perioada 1991-1994 a lucrat ca muncitor, cu convenţie civilă la SC NOVAMECANICA SRL, unde realiza venituri, că în 1991 defunctul şi-a ajutat pe fiica M.D. Maria cu 20.000 lei  pentru nuntă, bani pe care aceasta i-a restituit după nuntă.

Pârâtele reclamante reconvenţionale au mai arătat că ultima rată s-a plătit în septembrie 1994 de către ambii soţi, că după desfacerea căsătoriei foşti soţi au continuat să convieţuiască în apartament până în august 2009 când s-au despărţit, că în toată această perioadă reclamanta nu a susţinut în faţa fostului soţ că a avut o contribuţie mai mare la dobândirea apartamentului, şi, mai mult, în 2005 ambii foşti soţi s-au hotărât să înstrăineze apartamentul şi să împartă preţul în cote de câte 1 pentru fiecare, reclamanta recunoscând caracterul de bun comun al apartamentului.

În drept s-au invocat disp. art. 115-118 C.p.c..

Au fost anexate: adeverinţa nr. 2938/20.11.2009, certificat de calitate de moştenitor, certificat de deces.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine şi constată următoarele:

Reclamanta T.V. şi defunctul T.D. au avut calitate de soţi, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorţ prin SC nr. 2101 din 8 octombrie 1996 pronunţată în dosarul nr. 2250/1996 al Judecătoriei S. (fila 14 din dosar), însă foştii soţi au convieţuit şi după divorţ, până în vara anului 2009.

În timpul căsătoriei, în februarie 1992 prin contractul de vânzare cumpărare 2709/1992 soţii Tudor au dobândit apartamentul situat în S., str. M.Viteazu nr. 8 ap.1 cu titlu de bun comun, în baza DL nr. 61/1990 aspect confirmat de înscrisurile de la dosarul cauzei cât şi de reclamanta pârâtă reconvenţională însăşi la interogatoriu (f.9-12 din dosar).

Preţul locuinţei a fost stabilit la 122.043 lei, din care, la 25.11.1991 cu chitanţa nr. 6341/91, s-a achitat avansul de 13.043 lei.

În acţiunea introductivă reclamanta a arătat în considerente că a plătit avansul doar ea, din banii primiţi de la mama ei, care ar fi contractat un împrumut bancar, pentru ca apoi, în cursul procesului să susţină ca a primit banii cu titlu de moştenire, iar martora Adam Rodica să arate că banii de avans erau de la mama reclamantei care creştea animale, astfel că susţinerea reclamantei nu este pe deplin probată. Mai mult, martora Rotar Violeta (f. 88 din dosar), a arătat că defunctul a avut în permanenţă economii, avea venituri bune, din pensie şi din munca la o firmă privată în perioada cumpărării apartamentului, iar reclamanta, care avea pensia mai mică, îşi ajuta cu bani băiatul din prima căsătorie de la Braşov şi pe nepot.

Nici susţinerea reclamantei că restul preţului a fost plătit în totalitate de ea, după partajul cu fostul ei soţ Stanciu Nicolae, nu s-a confirmat, din adeverinţa eliberată de SC ATT SA S. nr. 2938/20.11.2009 (f.46 din dosar), rezultând că avansul a fost achitat la 25.11.1991 cu chitanţa nr. 6341 pe numele celor doi proprietari, că în perioada februarie 1992-august 1994 s-a achitat de amândoi soţii 23.580 lei rate şi dobânzi, iar în septembrie 1994, a fost achitată diferenţa rămasă de 95.645 lei pe numele ambilor proprietari.

Din declaraţia martorelor Rohan Simona Floarea, Rotar Violeta şi Adam Rodica (filele 87,88, 158 din dosar), rezultă că între foştii soţi, prin anul 2005, în timp ce încă cei doi convieţuiau, a existat o înţelegere pentru a vinde apartamentul şi a împărţi preţul, ca fiecare din ei să cumpere câte o garsonieră, aspect confirmat de însăşi reclamanta la interogatoriu, ceea ce denotă că, în timpul convieţuirii cu defunctul, reclamanta nu a susţinut niciodată contribuţia ei considerabilă de 98,5%, la dobândirea apartamentului.

Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, conform art.30 al.1 c.fam., de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor.

Prezumţia comunităţii de bunuri îşi are temeiul în disp.art.4 al.2 şi 16 al.2 din Constituţia României care consacră egalitatea drepturilor femeii cu cele ale bărbatului în domeniul tuturor relaţiilor sociale. Prezumţia că soţii au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune este o prezumţie relativă care poate fi răsturnată prin probe certe, verosimile şi pertinente, care să dovedească şi să susţină aportul mai mare al unuia din soţi la dobândirea bunului. Determinarea cotei se face prin raportarea efortului financiar, material al soţilor la întreaga durată a căsătoriei şi la toate obligaţiile de natura căsătoriei în virtutea unicei cote de contribuţie.

În cauză, instanţa reţine şi constată că prezumţia contribuţiei soţilor în mod egal la dobândirea apartamentului nu a fost răsturnată, iar contribuţia mai mare a reclamantei nu a fost probată în mod cert, nu s-a dovedit în mod inechivoc că reclamanta a primit de la mama ei o anumită sumă de bani şi că această sumă a fost folosită pentru achitarea avansului, pe de o parte, şi nici că sumele primite de reclamantă cu titlu de sultă au fost utilizate pentru plata ratelor şi a restului de preţ, probându-se că, dimpotrivă, defunctul T.D. avea economii, veniturile sale erau mai mari decât ale reclamantei, iar reclamanta îşi ajuta copiii din căsătoria anterioară cu bani. Intenţia foştilor soţi era să împartă în mod egal apartamentul, prin vânzarea lui, şi să achiziţioneze fiecare câte o garsonieră.

Pentru răsturnarea prezumţiei comunităţii de bunuri şi contribuţiei egale a soţilor la dobândirea bunurilor, din probele administrate în cauză trebuie să rezulte indubitabil aportul efectiv şi real al celuilalt soţ şi nu numai simplele susţineri ale unuia din soţi.

Aşa fiind, instanţa urmează să constate că reclamanta pârâtă reconvenţională T.V. a dobândit împreună cu defunctul T.D., decedat la 11.12.2009, tatăl pârâtelor reclamante reconvenţionale, imobilul de natură apartament cu 3 camere şi dependinţe cu sc=62,76 mp situat în S., str.M.Viteazu nr.8 ap.1 şi înscris în CF 50836 S., cu titlu de bun comun şi cu contribuţie legală.

Apartamentul a fost evaluat prin expertiză tehnică în construcţii la valoarea actuală de piaţă de 31.517 Euro, conform expertizei tehnice efectuată în cauză de expertul în specialitatea „construcţii”, ing. Zajzon Hajnal (f.228-231 din dosar).

În temeiul art.6731 şi următoarele c.pr.civ., instanţa va dispune partajarea imobilului, atribuindu-l reclamantei T.V., ţinând seama şi de criteriile prevăzute la art.6739 c.pr.civ., reclamanta neavând în prezent o locuinţă proprie şi având singură o cotă de 1 parte din imobil, câtă vreme pârâtele au cote mai mici, fiecare având locuinţă.

Reclamanta va fi obligată să plătească pârâtelor reclamante reconvenţionale câte 5.252,83 Euro sau contravaloarea în lei la cursul BNR de la data executării.

În temeiul art.47 din L.nr.7/1996 se va dispune întabularea dreptului de proprietate asupra întregului apartament pe numele reclamantei.

În temeiul art.276 c.pr.civ., instanţa va obliga pe reclamanta pârâtă reconvenţională la 815 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea a 1 parte din onorariu expert către pârâtele reclamante reconvenţionale, compensând restul cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea reclamantei pârâte reconvenţionale T.V., cu domiciliul ales la sediul Cabinetului Individual de Avocatură Rusu Dorel din Braşov, str.Dacia, nr.54A,jud.Braşov, în contradictoriu cu pârâtele M.D., domiciliată în S., str. M.Viteazu nr.48, ap.13, M.E.A., domiciliată în S., str.Lăcrămioarelor, nr.13, T.M., domiciliată în S., str. Trandafirilor, nr.6 ap.15, jud.Mureş, succesoare ale defunctului T.D., precum şi în parte acţiunea reconvenţională a pârâtelor reclamante reconvenţionale M.D., M.E.A. şi T.M. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţională T.V. şi în consecinţă:

Constată că reclamanta pârâtă reconvenţională T.V. împreună cu defunctul T.D., decedat la 11.12.2009, tatăl pârâtelor reclamante reconvenţionale, au dobândit cu titlu de bun comun, în contribuţie egală, imobilul de natură apartament situat în S., str. Mihai Viteazul nr.8, ap.1, înscris în CF 50836 S., format din 3 camere şi dependinţe cu suprafaţa utilă de 62,76 mp., în valoare de 31.517 Euro (la valoarea actuală de circulaţie).

Dispune sistarea comunităţii de bunuri prin atribuirea imobilului reclamantei pârâte reconvenţionale T.V. pe care o obligă la câte 5252,83 Euro sau contravaloarea în lei la cursul BNR la data executării, către pârâtele reclamante reconvenţionale, sultă.

Dispune intabularea dreptului de proprietate asupra apartamentului menţionat pe numele reclamantei pârâte reconvenţionale T.V..

Respinge restul pretenţiilor părţilor.

Obligă pe reclamanta pârâtă reconvenţională la 815 lei cheltuieli de judecată către pârâtele reclamante reconvenţionale, compensând restul cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi 12 decembrie 2011.

Domenii speta

Spete similare