Divort. invocarea de reclamant a propriei culpe

DIVORT. INVOCAREA DE RECLAMANT A PROPRIEI CULPE

Sentinta civila nr. 4110/1 septembrie 2005

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina sub nr.  5377/2005, reclamantul  C.T.  a chemat in judecata pe parata  C.F. solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta  sa dispuna desfacerea casatoriei inregistrate sub nr. 32 la Primaria Maruntei, jud. Olt din vina exclusiva a paratei, revenirea paratei la numele purtat anterior incheierii casatoriei, acela de Rada, cu plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea actiunii reclamantul arata ca s-a casatorit cu parata la 5.10.1970 (casatorie inreg. sub nr. 32/1970 la Primaria Maruntei), si timp de 25 de ani relatiile de casatorie s-au caracterizat prin certuri permanente provocate de parata si de membrii familiei acesteia, in cursul carora era jignit  verbal si prin gesturi.

Se arata in continuare ca  reclamantul a  incercat in  permanenta sa intretina un climat de liniste in familie, ocupandu-se efectiv de gospodarie, de sotie si de copii. De asemenea, se invederaza ca parata refuza sa contribuile la cheltuielile ocazionate de intretinerea apartamentului.

Actiunea nu a fost intemeiata in drept, fiind legal timbrata cu 366.000 lei taxa de timbru si 3.000 lei timbru judiciar.

Odata cu actiunea s-au depus in fotocopie  certificatul de casatorie al partilor si cuponul de pensie al reclamantului.

Parata legal citata a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a solicitat instantei respingerea actiunii reclamantului, si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea intampinarii se arata ca  deteriorarea relatiilor de casatorie se datoreaza  exclusiv reclamantului care in permanenta a neglijat indatoririle conjugale, intretinand relatii  extraconjugale cu numita A.M..

Incepand cu anul 1990 reclamantul a alungat-o pe reclamanta din domiciliu, inchiriind imobilul unor terte persoane carora le-a interzis sa-i permita accesul la acesta, motiv pentru care nu a putut contribui la cheltuielile de intretinere.

Se mai arata in motivare ca aspectele invederate de reclamant in actiunea introductiva de instanta cu privire la persoana responsabila de ruperea relatiilor dintre parti sunt complet neintemeiate, si ca interesul sau in obtinerea sentintei de divort rezida in dorinta de a partaja bunurile comune pentru a instraina partea sa.

In cursul cercetarii judecatoresti instanta a  incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri si proba testimoniala, fiind depuse la dosarul cauzei  adresa nr l/2003 de la Asociatia de proprietari nr. 17 Slatina catre casa de Pensii, un contract de inchiriere sub forma unui inscris sub semnatura privata, procesul verbal nr. 1933323, si au fost ascultati martorii S.N., B.A. si C.M.L., declaratiile acestora  fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.

Analizand actele  si lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca actiunea reclamantului este neintemeiata si urmeaza sa o respinga, retinand in esenta urmatoarele considerente de fapt si de drept:

Potrivit art 38 C.fam. instanta poate dispune desfacerea casatoriei intervenita intre parti daca sunt indeplinite in mod cumulativ trei conditii: existenta unor motive temeinice, vatamarea grava a raporturile dintre parti si imposibilitatea continuarii casatoriei pentru cel care cere desfacerea acesteia.

Din analiza acestui text de lege rezulta ca desfacerea castoriei nu se poate dispune in cazul in care nu exista cerere reconventionala din partea paratei in cazul in care din probele adminstrate in cauza rezulta ca destramarea relatiilor de familie se datoreaza in mod exclusiv reclamantului.

In acest sens prin decizia de indrumare a tribunalului suprem nr 10/13.11.1969 astfel cum a fost modificata prin decizia de indrumare 10/28.12.1974 s-a aratat ca divortul se pronunta din vina sotului parat sau din vina ambilor soti, insa nu se poate pronunta decat daca instanta constata ca motivele de divort care fac imposibila continuarea casatoriei au fost provocate de catre sotul parat, nu si atunci cand cauza dezbinarii este imputabila exclusiv sotului reclamant ; pronuntarea divortului din culpa ambilor soti se poate dispune numai atunci cand culpa concurenta a sotului reclamant este grava si bine stabilita si ar putea duce singura la desfacerea casatoriei.

Art 38 C.fam. nu permite ca reclamantul sa solicite divortul din vina sa exclusiva, invocarea propriei culpe pentru desfacerea casatoriei nefiind permisa.

In cauza de fata, din analiza probelor aflate la dosarul cauzei instanta retine ca relatiile de familie dintre parti sunt intr-adevar grav vatamate, nemaifiind caracterizate prin respect si sprijin reciproc, cele doua parti fiind despartite in fapt de mai mult timp, mai mult, reclamantul fiind angajat intr-o relatie extraconjugala.

Cu toate acestea, din declaratiile martorilor ascultati in cauza rezulta ca deteriorarea relatiilor dintre cei doi soti se datoreaza in mod exclusiv sotului reclamant, acesta manifestand dezinteres fata de indatoririle familiale, angajandu-se in relatii de concubinaj notorii cu o alta femeie, alungandu-si sotia din apartamentul bun comun si interzicandu-i sa mai revina, adresandu-i cuvinte jignitoare pe fondul consumului de alcool.

Sub acest aspect martora B.A., sora reclamantului, in declaratia data in fata instantei de judecata( f.22-23) arata ca singurul vinovat de destramarea relatiilor de casatorie este reclamantul, care a si-a parasit familia dupa ce s-a angajat intr-o relatie de concubinaj ; ca a interzis paratei sa patrunda in domiciliul comun, ca desi parata a incercat sa reia relatiile de casatorie reclamantul nu a fost de acord cu acest lucru.

Martorul C.M.L. (f.26) invedereaza instantei aceleasi aspecte referitoare la relatiile extraconjugale ale reclamantului si la comportamentul pe care acesta l-a avut fata de sotia sa, parata din cauza, comportament violent dovedit si prin inscrisurile de la dosar, respectiv proces verbal seria C numarul 1933323 prin care reclamantul a fost sanctionat contraventional pentru faptul ca adresat cuvinte jignitoare sotiei sale.

In ceea ce priveste declaratia martorului propus de catre reclamant, instanta retine ca acesta nu confirma situatia de fapt prezentata in motivarea actiunii sale de divort, ceilalti martori nesustinand afirmatia ca aceasta ar adresa cuvinte jignitoare reclamantului, iar reprosurile cu privire la relatiile extraconjugale apar ca fiind justificate, fata de situatia de fapt retinuta de catre instanta in baza celorlalte probe.

Intrucat in cauza nu se poate retine culpa paratei in destramarea relatiilor de familie si fata de faptul ca aceasta nu a formulat cerere reconventionala, instanta urmeaza sa respinga actiunea reclamantului ca neintemeiata.

Domenii speta

Spete similare