Plingere împotriva rezoluţiei procurorului

Sentinţa penală numărul 452/11.04.2006, pronunţată de Judecătoria Vânju Mare, în dosarul nr. 3439/2005 având ca obiect „Plângere împotriva rezoluţiei procurorului ” – judecător Buzatu Gheorghe

Pe rol judecarea plângerii împotriva rezoluţiei Parchetului Vânju Mare nr.683/P/2004, formulată de petenta P.E. în contradictoriu cu învinuiţii B.I. şi V.G..

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, au fost depuse la dosar de către procurator copiile adreselor nr.  1263/II/2/2004, 415/II/2/2004 şi 4121/II/2/2004, copia încheierii de admitere în principiu pronunţată în dosarul nr. 1364/2001 al Judecătoriei Vînju Mare, copii declaraţii extrajudiciare de martori.

Procuratorul pentru petentă a solicitat trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin în vederea reluării urmăririi şi cercetării penale şi a depus concluzii scrise.

Învinuiţii având pe rând cuvântul, au cerut respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate.

Reprezentatul  Parchetului  a pus concluzii de respingere a plângerii întrucât rezoluţia este temeinică şi legală.

Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Vînju Mare nr. 683/P/2004 din 08.02.2005 în baza art. 228 alin. 6 şi art. 10 lit. a, d Cod Procedură Penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de învinuitul B.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246, 249, 260, 289, 290 şi 291 CP şi faţă de învinuita V.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208, 261, 291 şi 292 CP.

În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că petenta P.E. solicitat efectuarea de cercetări faţă de învinuitul B.I.pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, 289, 249, 260,290, 291 CP întrucât acesta din urmă, în calitate de expert tehnic a întocmit un raport de expertiză îndefavoarea sa, evaluând mai multe bunuri mobile ce nu existau în imobil, practicând preţuri mult mai mari, neţinând seama de H.G. nr. 964/23.12.1998 privind aprobarea clasificaţiei şi a duratei normale de funcţionare a mijloacelor fixe, că de acest act a beneficiat învinuita V.G. pe care o chemase în judecată pentru partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctului P.A.,  petenta considerând că bunurile mobile supuse expertizei şi altele au fost însuşite pe nedrept de către învinuită.

Din cercetările efectuate în cauză s-a constatat că petenta P.E. a chemat în judecată pe învinuita V.G. pentru a se dispune ieşirea din indiviziune asupra bunurilor rămase la decesul autorului P.A. decedat la 12.09.1999, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 1364/2001 al Judecătoriei Vînju Mare, dosar în care ambele părţi au formulat cereri privind compunerea masei succesorale, instanţa dispunând prin încheiere, admiterea în parte şi în principiu a cererilor părţilor.

Petenta a considerat că bunurile menţionate de învinuită în cererea reconvenţională nu trebuiau aduse la masa partajabilă, acestea neexistând în fapt şi pentru aceste motive s-a adresat instanţei de control judiciar care prin D.C. nr. 607/A/11.06.2002 a respins apelul împotriva încheierii de admitere în principiu din 14.11.2001 a Judecătoriei Vînju Mare.

În cauză, s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară pentru evaluarea bunurilor menţionate şi care nu se regăseau la domiciliul părinţilor din comuna Rogova, astfel că nu puteau fi vizionate, expertiză întocmită de expert B.I.

Evaluarea bunurilor s-a făcut pe baza explicaţiilor date de învinuită în legătură cu.bunurile mobile şi în funcţie de probabila stare de fapt a acestora şi preţurile de circulaţie practicate pe piaţă aşadar ţinându-se seama de uzura materială şi morală a bunurilor, că în timpul desfăşurării expertizei petenta a fost încunoştinţată despre modalitatea efectuării, iar prin scrisoarea recomandată cu numărul 60273/13.02.2004 expertul a solicitat petentei să-şi aducă aportul la finalizarea expertizei.

Astfel în dauna petentei P.E. nu s-a înregistrat nici un prejudiciu, expertul B.l., acţionând potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

În ceea ce priveşte furtul unor bunuri din imobilul ce aparţinea defunctului P.A. cauza a fost soluţionată şi s-a dispus neînceperea  urmăririi penale faţă de învinuita V.G.prin rezoluţia nr. 300/P/2002, considerându-se  că atât învinuita cât şi petenta au luat din imobilul ce aparţinea autorului mai multe bunuri însă nu în scopul de a le însuşi pe nedrept ci pentru a preântâmpina ca acestea să fie înstrăinate de la partaj.

Judecătoria Vînju Mare prin S.P. nr. 258/18.03.2005 a respins plângerea formulată de petenta P.E. împotriva rezoluţiei nr. 683/P/2004, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 278 alin.1 C.P.P. plângerea împotriva rezoluţiei procurorului se adresează prim procurorului parchetului şi cum petenta s-a adresat direct instanţei plângerea este inadmisibilă.

Împotriva SP nr. 258/18.03.2005 a Judecătoriei Vînju Mare a declarat recurs petenta, motivând că în mod nelegal s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de învinuiţi, aceştia făcându-se vinovaţi de comiterea unor infracţiuni cu un grad de pericol social ridicat, respectiv falsul în înscrisuri sub  semnătură privată, uzul de fals şi falsul în declaraţii.

Tribunalul Mehedinţi prin D.P. nr 667/R/2005 a admis recursul declarat de petenta, a casat sentinţa de mai sus  şi a trimis plângerea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vînju Mare în vederea îndeplinirii procedurilor prevăzute de art. 2781 CPP, reţinând că soluţia adoptată de instanţa de  fond este de natură să conducă la pierderea de către petenta a termenelor în care poate sesiza primul procur sau procurorul ierarhic superior şi că în atare situaţie plângerea fiind greşit îndreptată, trebuia să fie trimisă de instanţa de fond, organului competent, respectiv Parchetului de pe lângă Judecătoria Vînju Mare în vederea realizării procedurii prevăzute de art. 2781 CPP.

 Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi prin rezoluţia nr. 1115/II/2/2005 din 03.10.2005 a respins plângerea formulată de petenta împotriva  rezoluţiei nr. 683/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vînju Mare ca nefondată cu motivarea că probele administrate în cauză n-au relevat elementele care să ateste săvârşirea infracţiunilor sesizate.

S-a mai reţinut că expertiza tehnică judiciară efectuată de expert B.I. a avut în vedere masa de bunuri, starea acestora şi preţurile de circulaţie practicate pe piaţă la momentul respectiv expertul respectând dispoziţiile legale în vigoare, că anumite bunuri nu au fost însuşite pe nedrept de către învinuită, iar o parte din cele rămase au fost luate atât de petenta cât şi de învinuită pentru a nu fi înstrăinate de la partajare.

După respingerea plângerii introduse la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, acesta prin adresa nr. 1287/II/2/2005 a înaintat plângerea petentei împotriva rezoluţiilor nr. 683/P/2004 şi 1115/11/2005 la Judecătoria Vînju Mare, cauza fiind înregistrată la nr. 3102/2005.

Petenta a motivat că rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi este nelegală întrucât potrivit dispoziţiilor art. 278 CP plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vînju Mare şi nu de către vreun procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine că petenta P.E. a chemat în judecată pe învinuita V.G pentru a se dispune ieşirea din indiviziune asupra bunurilor rămase la decesul autorului P. A., decedat la 12.09.1999, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 1364/2001 al Judecătoriei Vînju Mare, dosar în care ambele părţi au formulat cereri privind compunerea masei succesorale, instanţa dispunând prin încheiere, admiterea în parte şi în principiu a cererilor părţilor.

S-a considerat de către petentă că bunurile menţionate de învinuită în cererea reconvenţională nu trebuiau  aduse la masa partajabilă, acestea neexistând în fapt, astfel că s-a adresat instanţei  de control judiciar care prin D.C. nr. 607/A/l 1.06.2002 a respins apelul împotriva încheierii de admitere  în principiu din 14.11.2001 a Judecătoriei Vînju Mare.

Se reţine că în cauza respectivă s-a efectuat o expertiză de către expert B.I., iar evaluarea bunurilor s-a realizat pe baza explicaţiilor date de învinuită în legătură cu bunurile mobile şi în funcţie de starea de fapt a acestora şi preţurile de circulaţie practicate pe piaţă, ţinându-se seama de uzura materială şi morală a bunurilor, că în timpul desfăşurării expertizei petenta a fost încunoştinţată despre modalitatea efectuării, iar prin scrisoarea recomandată cu nr. 60237/13.02.2004 expertul a solicitat petentei să-şi aducă aportul la finalizarea expertizei. Aşadar în dauna petentei nu s-a înregistrat nici un prejudiciu, expertul acţionând potrivit prevederilor legale în vigoare.

Cât priveşte furtul unor bunuri din imobilul ce aparţinea defunctului P.A., cauza a fost soluţionată şi  s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de învinuita V.G. prin rezoluţia nr. 300/P/2002, considerându-se că atât învinuita cât şi petenta au luat din imobilul ce aparţinea autorului mai multe bunuri însă nu în scopul de a le însuşi pe nedrept ci pentru a preîntâmpina ca acestea să fie înstrăinate de la partaj. Susţinerea petentei în sensul că rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi nr. 1115/11/2/2005 este nelegală nu poate fi primită întrucât din adresa nr.  430/II/1/2006 a Parchetului Vînju Mare rezultă că la data de 30.07.2004 prim procurorul D.C. a dispus o soluţie în dosarul nr. 683/P/2OO4, apreciindu-se astfel că se impunea ca plângerea petentei să nu fie soluţionată de prim- procurorul Parchetului Vînju Mare ci de procurorul ierarhic superior conform dispozţiilor art. 278 alin. 2 CPP.

Este neîntemeiată si susţinerea petentei de a fi trimisă cauza la Parchetul de pe lingă Judecătoria Dr. Tr Severin, in vederea reluării urmăririi si cercetării penale deoarece soluţia de neînceperea a urmăriri penale fata de învinuiţi a fost dispusă de Parchetul Vinju Mare, iar  Tribunalul Mehedinţi a admis recursul petentei, a casat sentinţa penala nr.258/18.03.2005,a Judecătoriei Vinju Mare si a trimis plingerea la acest Parchet in vederea îndeplinirii procedurii prev. de art.278 ind.l.C.P.P.

Faţă de aceste considerente, în baza art.278 indice 1 alin 8 lit.a C.p.p instanţa urmează a respinge plingerea petentului ca neîntemeiată si a menţine ca temeinică si legală rezoluţia dată in dosarul nr.683/P/2004 din 08.02.2005 al Parchetului Vinju Mare ,prin care s-a dispus neinceperea urmăriri penale fată de învinuita V.G. ,pentru savirsirea infracţiunilor prevăzute de art.208,261,291,292 Cp. precum si fata de învinuitul B.I. pentru savirsirea infracţiunilor prevăzute de art.246,249,260 289,290 si 291 cp. si a fi obligate părţile la cheltuieli judiciare in folosul statului.

Astfel că în baza art.278 indice 1 alin, 8 lit .a C .p. p. instanţa a respins plingerea împotriva rezoluţiei procurorului formulata de petenta P.E. ,in contradictoriu cu învinuiţi B.I. şi V.G şi a menţinut soluţia de neinceperea urmării penale faţă de învinuiţii B.I.si V.G. ,dispusă prin rezoluţia nr.683/P/2004 a Parchetului Vinju Mare, obligând petenta să plătească statului 10 lei RON cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare