Reîncredinţare minor

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul B.C., în contradictoriu cu pârâta K.G., parte interesată AUTORITATEA TUTELARĂ PRIMĂRIA TOPLIŢA şi AUTORITATEA TUTELARĂ PRIMĂRIA X, având ca obiect restabilirea locuinţei copilului.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi se constată lipsa părţilor.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanţa constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în şedinţa publică din data de 07 februarie 2012, susţinerile în fond fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre judecătorească. Cauza a fost amânată pe data de 14 februarie 2012 pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului, când instanţa, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

În baza art. 150 Cod procedură civilă, instanţa reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Deliberând constată:

Asupra acţiunii civile de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la această instanţă şi înregistrată sub numărul de mai sus reclamantul B.C., domiciliat în mun. Topliţa, judeţul Harghita a solicitat în contradictoriu cu pârâta K.G., domiciliată în comuna X, judeţul Harghita, parte interesată AUTORITATEA TUTELARĂ PRIMĂRIA TOPLIŢA şi AUTORITATEA TUTELARĂ PRIMĂRIA X ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1.Reîncredinţarea reclamantului spre creştere şi educare a minorului B.D.P., născut la data de  2004;

2.Încredinţarea alternativ, câte 1 an, copilul celor doi părinţi, cu program identic de vizitare a minorului;

3.Obligarea pârâtei să respecte programul de vizită a minorului  stabilit pe seama reclamantului prin sentinţa de divorţ.

În motivare, reclamantul arată că sentinţa prin care s-a soluţionat divorţul  nu a ţinut cont de materialul prezentat de el şi că interesul minorului era cu totul altul decât cel stabilit de instanţă. De la data divorţului pârâta a încercat tot felul de metode de a îngrădi legătura personală cu minorul, i-a interzis vizita la locuinţa acestuia, sens în care a solicitat sprijinul directorului căminului frecventat de minor, exercită presiuni fizice şi psihice asupra copilului pentru ca acesta să se împotrivească vizitării tatălui, la telefon când vorbea cu copilul se auzea pe fundal cum pârâta îl ameninţa să nu meargă la tată.

Încredinţarea copilului mamei este o practică depăşită care nu mai este în concordanţă cu realităţile vieţii de astăzi şi nici cu interesul copilului deoarece timp de 5 ani copilul a crescut într-un mediu normal, beneficiind de dragostea tatălui şi de împlinirea dorinţelor acestuia, a frecventat grădiniţa cu rezultate bune la secţia română şi şi-a format prieteni, dar de la despărţirea părţilor copilul este într-un mediu ostil, urmează cursurile şcolare în limba maghiară, are lipsuri materiale, pârâta este fumătoare, petrece mult timp pe internet şi în compania unor persoane în special noaptea, ziua doarme, trăieşte în sărăcie şi mizerie, pârâta nu are un spirit gospodăresc, aducându-şi mâncare cu sufertaşul de la cantina şcolii din comună. Toate aceste motive îl fac să se îngrijoreze de soarta copilului, solicitând modificarea modalităţii de creştere şi educare a copilului prin stabilirea locuinţei acestuia la reclamant şi stabilirea unui program alternativ de 1 an de vizită la fiecare părinte.

În drept acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 401, art. 403 Cod civil.

În probaţiune reclamantul a anexat cererii de chemare în judecată înscrisuri, respectiv anumite plângeri împotriva rezoluţiilor Parchetului.

Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii, susţinând că niciodată nu a interzis vizitarea copilului de reclamant. Nu a ameninţat niciodată pe copil să nu meargă la tatăl său, dimpotrivă reclamantul l-a ameninţat pe copil că dacă nu vine cu el va chema poliţia. Condiţiile materiale şi morale de care dispune au fost apreciate de instanţă o dată cu soluţionarea divorţului.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul şi proba testimonială.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. … din noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Topliţa în dosarul nr. …/2010 definitivă prin decizia civilă nr. … din martie 2011 a Tribunalului Harghita, irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, iar minorul B.D.P., născut la data de 2004 a fost încredinţat mamei.

În prezenta cauză reclamantul a solicitat reîncredinţarea minorului.

De precizat că acţiunea este promovată după intrarea în vigoare a Noului Cod civil unde nu mai este instituţia reîncredinţării ci aceea a stabilirii locuinţei copilului după divorţ sau de modificare a măsurilor luate cu privire la copil, aşa încât este improprie informă cererea reclamantului aşa cum a formulat-o.

Luând în considerare temeiul de drept indicat în cererea sa – dispoziţiile art. 401, art. 403 Cod civil, instanţa califică acţiunea reclamantului ca fiind o acţiune în modificarea măsurilor luate cu privire la copil.

Potrivit dispoziţiilor art. 403 Cod civil în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copilul minor.

Pornind de la acest articol, în raport şi cu probele administrate în cauză, instanţa constată că cererea reclamantului nu este întemeiată pentru următoarele motive:

Mai întâi cu privire la capătul din acţiune referitor la modificarea măsurilor cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copil – stabilind locuinţa copilului la tată.

Potrivit anchetelor sociale efectuate în cauză atât reclamantul, cât şi pârâta deţin condiţii materiale corespunzătoare de creştere şi întreţinere a copilului. Reclamantul prin nici o probă nu a dovedit că pârâta trăieşte într-un mediu de mizerie şi sărăcie, concluziile anchetei sociale contrazic acest lucru.

Apoi, reclamantul a susţinut că existenţa copilului ar fi afectată de trecerea de la o unitate de învăţământ în limba română la o unitate de învăţământ în limba maghiară, la fel ca şi traiul copilului dintr-un mediu de români într-un mediu de unguri.

Potrivit principiului responsabilizării părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, părinţii sunt principalii gestionari ai drepturilor copilului şi titularii unui complex de obligaţii corelative. Atunci când părţile s-au căsătorit şi au hotărât să de-a naştere unui copil dintr-o căsătorie mixtă, au fost pe deplin conştienţi că minorul ce se va naşte va trăi într-un mediu cu specific românesc şi maghiar totodată, cu păstrarea unei legături fireşti cu rudele fiecărui părinte.

În prezent, după ce părinţii au divorţat aceştia sunt obligaţi în continuare să asigure înscrierea copilului în coordonatele normale ale cadrului familial, ori plasarea unui timp de un an unui părinte şi un alt au celuilalt părinte excede cadrului normal şi aduce atingere interesului superior al copilului; pe de altă parte propunerea reclamantului de încredinţare alternativ, câte 1 an, copilul celor doi părinţi, cu program identic de vizitare a minorului nu poate fi primită deoarece există riscul ca, datorită intervalului mare de timp petrecut numai cu un părinte, copilul să fie afectat psihic din dorinţa de a se vedea cu celălalt părinte sau obişnuinţa cu un părinte şi într-un anumit loc să determine copilul să nu mai dorească să ia legătura cu celălalt părinte în alt loc. apoi, copilul dacă va pus în situaţia de urma 1 an şcoala în limba maghiară şi apoi 1 an şcoala în limba română, având în vedere vârsta fragedă a acestuia, ar putea fi afectat în evoluţia sa psiho – socială, putând fi victima unor sentimente de dezorientare, pesimism, blocaj, detaşare, nelinişte.

Cu referire la cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la respectarea dreptului său la vizită a copilului, instanţa din nici o probă nu a constatat că există opunere din partea pârâtei în privinţa dreptului tatălui de a ţine legătura cu copilul, chiar şi din rezoluţiile Parchetului depuse la dosar se desprinde ideea că pârâta nu a îngrădit vreodată acest drept.

Totodată, în spiritul bunei-credinţe şi al înţelegerii, în interesul superior al minorilor, instanţa recomandă ambilor părinţi să manifeste o disponibilitate maximă şi o cooperare deplină, fiind excluse şicanele de aşa manieră încât minorul să se bucure de prezenţa, de afecţiunea, de grija şi de creşterea din partea ambilor săi părinţi.

Faţă de considerentele prezentate, instanţa apreciază ca nefondată acţiunea introdusă de reclamant, urmând a o respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Respinge acţiunea civilă formulată de reclamantul B.C., domiciliat în mun. Topliţa, judeţul Harghita în contradictoriu cu pârâta K.G., domiciliată în comuna X, judeţul Harghita, parte interesată AUTORITATEA TUTELARĂ PRIMĂRIA TOPLIŢA şi AUTORITATEA TUTELARĂ PRIMĂRIA X, ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare