Contestaţie la executare. Obligarea contestatoarei în solidar cu debitorul principal. Renunţarea la beneficiul discuţiunii.

Sentinţă civilă 419 din 29.10.2008


Contestatoarea HN  a chemat în judecata pe intimata BCR SA - Sucursala VD, solicitând instantei sa dispuna anularea  formelor de executare  începuta  împotriva acesteia si sa suspende executarea silita pâna la solutionarea  definitiva si irevocabila contestatiei la executare, aratând ca este garant imobiliar alaturi de sora acesteia pentru SC SP SRL si s-a pornit executarea silita împotriva ei, desi corect ar fi fost ca executarea silita sa fie îndreptata împotriva bunurilor surorii acesteia, si doar în ipoteza neacoperirii creantei  executorul sa se îndrepte împotriva contestatoarei. Totodata se contesta evaluarea facuta de SC EC SRL, deoarece apartamentul ar fi fost subevaluat.

Dupa respingerea exceptiei de tardivitate, instanta a admis contestatia la executare formulata de petenta,  a anulat actele de executare, dispunând restituirea cautiunii dupa solutionarea definitiva si  irevocabila a contestatiei la executare, retinând urmatoarele:

În ceea ce priveste primul motiv – acela al invocarii beneficiului de discutiune - , instanta-l gaseste ca fiind  neîntemeiat, deoarece, prin contractul de garantie reala imobiliara, respectiv contract de ipoteca, autentificat, prin care s-a instituit o ipoteca de rangul II asupra imobilului proprietatea contestatoarei în favoarea BCR SA, contestatoarea s-a obligat solidar în mod expres,  renuntând la beneficiul discutiunii si diviziunii.

La fel, contestatoarea s-a obligat solidar, renuntând la beneficiul discutiunii si diviziunii si prin punctul 1 din contractul de fidejusiune, iar potrivit Codului civil, nu se va putea invoca beneficiul de discutiune daca fidejusorul a renuntat la acest beneficiu ori daca s-a obligat solidar cu debitorul principal, în acest caz fiind aplicabile regulile solidaritatii (art. 1662,1039,1042 c.civ.).

În ceea ce priveste cel de-al doilea motiv, respectiv nelegalitatea actului de executare constând în raportul de evaluare pentru proprietati imobiliare, instanta,  raportat la prevederile art. 500 si 411 Cod civil, apreciaza ca executorul avea obligatia stabilirii  de comun acord a pretului (creditor , debitor, executor), fara a prejudicia interesele uneia sau alteia dintre parti.

În cauza lipseste dovada ca s-ar fi încercat macar stabilirea de comun acord a pretului imobilului, iar în cazul în care nu s-ar fi ajuns la un acord executorul ar fi solicitat efectuarea unei expertize de un expert autorizat, care ar fi stabilit valoarea de circulatie a imobilului.

Analizând raportul de evaluare al bunului imobil apartament, instanta retine ca acesta nu întruneste conditiile prev. de art. 411 al.3 C.pr.civ., neavând valoarea niciunui act juridic valabil încheiat, iar acest fapt nu este imputabil contestatoarei.