Anulare titlu proprietate

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor, judeţul Galaţi sub număr unic de dosar /316/2011 la data de 05.12.2011, reclamantul L M a solicitat în contradictoriu cu pârâta P (fostă L) G, ca instanţa de judecată să dispună partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei, respectiv să fie atribuit pârâtei imobilul casă de locuit situat în com. Fârţăneşti, jud. Galaţi, care a fost construit pe terenul care a aparţinut mamei pârâtei, cu obligarea acesteia la plata sultei cuvenite, să se dispună partajarea bunurilor mobile dobândite, în principal, iar în subsidiar, acestea să fie atribuite pârâtei, cu obligarea acesteia la plata expresiei valorice a acestora, să se constate că are un drept de creanţă în valoare de 5.000 lei din valoarea de 10.000 lei depusă de pârâtă la BCR – Agenţia Tg. Bujor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, arată că din iarna anului 2009 şi până la data de 30.07.2011, a trăit în concubinaj cu pârâta, iar la acea dată, s-a căsătorit cu aceasta, căsătoria fiind înregistrată sub nr. 7/30.07.2011 în registrul de Stare Civilă al com. Fârţăneşti.

La data de 27.10.2011, arată că s-a despărţit de pârâtă, conform certificatului de divorţ nr. 7307, eliberat de Primăria com. Fârţăneşti.

Arată că împreună cu pârâta, au construit o casă, pe terenul aparţinând mamei pârâtei, construcţia fiind finalizată în anul 2011. precizează că el a executat manopera lucrărilor necesare construcţiei casei, contribuţia sa la dobândirea casei şi a bunurilor comune fiind net superioară faţă de pârâtă, care, arată reclamantul, nu avea nici un venit. Cu toate acestea, arată că solicită partajarea în cote egale.

Apreciază că valoarea imobilului este de 40692 lei şi arată că în acesta locuieşte acum pârâta, împreună cu copilul acesteia din prima căsătorie.

Referitor la bunurile mobile, arată că au dobândit un frigider marca Arctic, în valoare de 1.300 lei, un aragaz, în valoarea de 630 lei, o hotă, în valoare de 260 lei şi lustre, în valoare de 200 lei, aceste bunuri aflându-se în imobil, în folosinţa pârâtei.

Precizează că după oficierea căsătoriei, au organizat şi realizat nunta, eveniment în urma căruia au strâns suma de 10.000 lei, care a fost depusă de pârâtă la BCR – filiala Tg. Bujor, pe numele său, această sumă fiind retrasă de aceasta după despărţirea în fapt şi folosită de pârâtă în scop personal.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 339, 631 şi 669 – 686 C.C. 2009 şi a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1.586 lei şi timbru judiciar de 5 lei.

Odată cu cererea a fost depus certificat de divorţ nr. 7307/27.10.2011 (fila 5), adresa F.N. a BCR (fila 6), dovadă comunicare card (fila 7 - 8).

Legal citată, pârâta P G a depus întâmpinare, prin care a arătat că în parte este de acord cu acţiunea, în sensul ca imobilul să îi fie atribuit ei, şi partajarea bunurilor mobile, respectiv, aragazul şi hota, dobândite în timpul căsătoriei.

Arată că nu este de acord să plătească sulta în ceea ce priveşte imobilul, deoarece acesta era deja construit la data la care reclamantul s-a mutat la domiciliul său, fiind astfel bun propriu şi nefăcând obiectul partajului.

De asemenea, arată că nu este de acord nici cu dreptul de creanţă, în valoare de 5.000 lei, depus la BCR, deoarece această sumă a fost sustrasă de reclamant la momentul la care a părăsit imobilul în care locuiau, tot atunci fiind sustras şi cardul. Precizează că banii au fost scoşi când erau împreună, în timpul căsătoriei, iar la momentul în care reclamantul a părăsit domiciliul, a luat atât cardul, cât şi banii, fapt dovedit de însuşi reclamant, dat fiind faptul că acesta a depus la dosar o copie de pe card.

Pârâta arată că au fost căsătoriţi aproximativ 2 luni, după ce au trăit în concubinaj din iarna anului 2009, iar singurul lucru pe care l-ar putea solicita pârâtul este să solicite un drept de creanţă pentru faptul că i-a cimentuit casa, cimentul fiind cumpărat de ea. Nu este adevărat că ar fi solicitat împreună acordul mamei sale, arată pârâta, să construiască acel imobil, deoarece construcţia a început cu mult timp înainte să îl cunoască pe reclamant, respectiv, cu un an de zile înainte.

În ceea ce priveşte banii pe care reclamantul pretinde că i-a economisit pentru materiale de construcţii, precizează că acesta avea un salariu brut de 530 lei, care era cheltuit aproape în totalitate pe mâncare şi transport, astfel încât contribuţia reclamantului la construcţia casei nu putea fi net superioară, având în vedere că este salariată de mult timp şi a început să economisească bani cu mult timp să înceapă construcţia casei, fapt pe care înţelege să îl dovedească cu extrasul de cont din care rezultă că a ridicat de la bancă în anul 2008, luna mai, suma de 4.100 lei, bani cu care a achiziţionat materialele pentru construcţia casei şi a început ridicarea construcţiei.

Referitor la valoarea de 40.692 lei, arătată de reclamant, precizează că aceasta este nejustificată, deoarece lemnul, scândura, tabla, polistirenul, cimentul, lambriul, parchetul, uşile şi geamurile, soba şi gardul, inclusiv instalaţia electrică, existau la data mutării reclamantului în imobil.

Singurele bunuri achiziţionate după căsătorie, arată pârâta, cu banii obţinuţi de la nuntă, au fost gresia şi instalaţia sanitară.

Apreciază valoarea imobilului la maxim 15.000 lei, având în vedere, arată pârâta, că ea a cumpărat materialele şi cunoaşte exact ce plăţi a efectuat.

În ceea ce priveşte bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei, respectiv aragazul şi hota, arată că este de acord să îi achite reclamantului sulta în valoare de 445 lei, având în vedere că nu există lustre în valoare de 200 lei, iar frigiderul a fost împrumutat de la naşii lor şi nu le aparţine.

De asemenea, arată că nu este real că în urma organizării nunţii au realizat suma de 10.000 lei.

Referitor la afirmaţia reclamantului că a retras singură această sumă, arată că, de fapt, suma a fost retrasă când erau împreună, iar reclamantul a sustras această sumă de la domiciliu, împreună cu alte acte, la momentul în care a părăsit imobilul (începutul lunii octombrie 2011). Apreciază că acesta ar fi trebuit să se ducă la poliţie, aşa cum a făcut şi ea, dacă a apreciat că suma de bani a fost furată de ea.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

Pârâta a depus la dosar adeverinţă venituri pe lunile august 2011 – ianuarie 2012 (fila 35), 3 cupoane mandate poştale (fila 36), adeverinţă venit reclamant (fila 37), adeverinţă plată impozit pentru imobil (fila 28), declaraţie (fila 29), certificat de divorţ nr. 7307/27.10.2011 (fila 30)adeverinţă venit pe lunile iunie 2011 – decembrie 2011 (fila 31), extras de cont din data de 21.12.201 (fila 32 – 33), o chitanţă de mână intitulată „contract de vânzare cumpărare” (fila 34), contract de furnizare servicii de televiziune (fila 35 – 38), contract de furnizare a energiei electrice (fila 39 – 42), declaraţii extrajudiciare (filele 43 – 45).

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.02.2012, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu acte, interogatoriu, audierea a câte doi martori şi expertiză tehnică de specialitate, după administrarea probelor deja încuviinţate.

Părţile au luat interogatoriul una alteia (filele 54 – 58), au fost audiaţi martorii (filele 59 – 61), instanţa respingând cererea pârâtei de schimbare a martorului Buruiană Neculai, care era afin de gradul 2 cu pârâta, conform motivelor prezentate în încheierea de şedinţă din data de 22.03.2012.

S-a emis adresă către BCR – Agenţia Tg. Bujor, care a comunicat relaţiile (filele 88 – 104).

Pârâta a depus la dosar certificat de garanţie şi factură pentru frigider (fila 107 - 108), iar prin încheierea de şedinţă din data de 10.05.2012, s-a revenit cu adresă la BCR să se precizeze când s-a extras suma de 10.000 lei şi data când s-a închis contul.

La acelaşi termen, apărătorul pârâtei a arătat că suma strânsă din nuntă este de 25.000 lei, pentru care nu s-a timbrat corespunzător, iar la bancă a fost depusă suma de 10.000 lei, care a fost extrasă de reclamant, la data de 25.08.2011, iar reclamantul şi-a exprimat disponibilitatea de a achita taxa de timbru la valoare, aşa cum rezultă din chitanţa aflată la fila 115.

BCR a depus extrasul de cont (fila 112), iar instanţa a dat posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise pe încheierea de admitere în principiu, care au fost depuse la filele 117 – 121.

Prin încheierea de admitere în principiu, s-a dispus efectuarea în cauză a două expertize, prima, o expertiză tehnică imobiliară, cea de a doua expertiză, mobiliară.

Pentru expertiza imobiliară, ambele părţi au solicitat experţi parte.

Raportul de expertiză tehnică imobiliară se află la filele 146 – 154, iar cel privind evaluarea bunurilor mobile, la filele 159 – 164.

Părţile au prezentat obiecţiuni la raportul de expertiză imobiliară, care au fost încuviinţate de către instanţă, expertul răspunzând acestora (fila 174).

În concluziile finale, apărătorul pârâtei, din eroare, probabil, a făcut referire la o cerere reconvenţională care nu a fost formulată niciodată în cauză.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Conform certificatului de divorţ nr.  …/27.10.2011, părţile s-au căsătorit la data de 30.07.2011 căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorţ, la data emiterii certificatului.

Având în vedere că reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. NCC, instanţa va analiza, în primul rând, aplicabilitatea acestora, faţă de dispoziţiile tranzitorii prevăzute de art. 43 din Legea nr. 71/2011, care prevăd că dispoziţiile art. 385 NCC privind încetarea regimului matrimonial, se aplică numai în cazul divorţului care intervine după data intrării în vigoare a NCC. Cum părţile au divorţat înainte de intrarea în vigoare a NCC, în cauză sunt incidente prevederile vechiului cod al familiei şi vechiul cod civil, iar nu dispoziţiile legale enunţate de către reclamant.

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 12.06.2012, instanţa a admis în principiu acţiunea civilă, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul L M, în contradictoriu cu pârâta P G şi a constatat că reclamantul şi pârâta au construit în timpul căsătoriei lor, pe terenul care aparţine mamei pârâte, imobilul situat în comuna Fârţăneşti, judeţul Galaţi, cu o cotă de contribuţie a fiecăreia din cele două părţi este de 50% din valoarea imobilului descris mai sus.

De asemenea, a mai reţinut că reclamantul şi pârâta au dobândit în timpul căsătoriei lor, cu o cotă egală, un aragaz, o hotă şi un frigider marca Arctic, precum şi un depozit de 10.000 lei, sumă depusă la Agenţia BCR Tg. Bujor.

În acest sens, instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte imobilul, că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, dar şi din răspunsul la interogatoriu al pârâtei, respectiv, întrebarea nr. 1, rezultă că părţile au trăit în concubinaj încă din iarna anului 2009, acestea coroborându-se cu susţinerile reclamantului din cererea introductivă. Din răspunsul la interogatoriul luat pârâtei la celelalte întrebări, rezultă că deşi nu erau împreună, fiind doar „prieteni”, s-a început construcţia casei, pe terenul aflat în proprietatea mamei pârâtei.

Toţi martorii audiaţi în cauză, inclusiv cel propus de către pârâtă, au relatat instanţei că imobilul a fost construit împreună de cei doi.

În acord cu întreaga practică judiciară în materie, instanţa apreciază că acestui bun nu îi este aplicabilă prezumţia de comunitate, instituită de prevederile art. 30 C.F., bunul fiind dobândit în indiviziune, iar ca şi contribuţie la dobândirea acestuia, instanţa a apreciat că aceasta a fost egală, având în vedere că veniturile probate ca fiind câştigate de cei doi sunt sensibil egale, iar pârâta a admis o contribuţie prin muncă a reclamantului la edificarea imobilului.

În ceea ce priveşte bunurile mobile, instanţa a reţinut că părţile au dobândit împreună, cu o cotă egală, un aragaz, o hotă şi un frigider marca Arctic. Atât reclamantul, câr şi pârâta, nu au contestat calitatea de bun comun a aragazului şi a hotei, iar martorii audiaţi au confirmat acest lucru.

Pârâta, însă, a contestat calitatea de bun comun a frigiderului, despre care a afirmat că le-a fost împrumutat de către naşii de cununie. Cu toate acestea, la răspunsul la interogatoriu, la întrebarea „recunoaşteţi că frigiderul a fost cumpărat de la METRO de naşul nostru, pe numele acestuia, deoarece numai el avea legitimaţie de cumpărături”, pârâta a răspuns „da, dar mi l-a dat cadou mie”, răspuns de natură să contrazică tot ceea ce s-a susţinut prin întâmpinare şi prin apărările ulterioare formulate în cauză, motiv pentru care, având în vedere că este de notorietate că în magazinele tip METRO, este necesară legitimaţie, este plauzibilă afirmaţia reclamantului, confirmată de pârâtă şi certificatul de garanţie şi factura aflată la dosar, că acest bun a fost achiziţionat de părţi, în timpul căsătoriei, fapt de natură să schimbe calitatea de bun comun, acesta fiind dobândit, aşa cum arătam, în indiviziune, ca şi imobilul.

Pentru aceste motive, instanţa a reţinut acest bun ca fiind dobândit împreună de cele două părţi.

Având în vedere că din întreg materialul probator nu s-a făcut dovada achiziţionării vreunor lustre, acestea nu au fost reţinute de către instanţă ca fiind dobândite de cei doi.

În ceea ce priveşte suma de 10.000 lei, reţinută în încheierea de admitere în principiu, instanţa reţine că reclamantul a invocat că de pe urma nunţii organizate, a rămas această sumă. În schimb, pârâta, a arătat la data de 10.05.2012, că suma strânsă din nuntă este de 25.000 lei, pentru care nu s-a timbrat corespunzător, iar la bancă a fost depusă suma de 10.000 lei, aspect recunoscut şi prin răspunsul la interogatoriu, la întrebarea nr. 11.

Dacă asupra întinderii sumei, nu au fost discuţii, probleme au fost în ceea ce priveşte care a fost persoana care a beneficiat de această sumă, fiecare în parte acuzând-o pe cealaltă că a sustras banii.

Cu referire la acest aspect, instanţa a analizat în felul următor: la răspunsul la interogatoriul luat pârâtei, aceasta a arătat la ultima întrebare, că nu poate preciza data despărţirii în fapt, dar ştie că s-au prezentat la Primărie pentru divorţ, la două zile după ce reclamantul a plecat de acasă.

Pe tot parcursul judecării cererii, pârâta a afirmat că suma a fost retrasă la momentul când încă se aflau împreună, iar reclamantul a sustras-o când a plecat de la domiciliul comun (vezi întâmpinarea – fila 18 dosar).

Din extrasul de cont depus la dosar de BCR, rezultă că la data de 22.09.2011, pârâta, în calitate de titular, a lichidat acest cont, prin extragerea sumei de 9.960,66 lei, diferenţa de 40 lei constituind comision de retragere pentru tranzacţia cu voucerul. O altă concluzie este ilogică, în condiţiile în care, reclamantului i s-a refuzat comunicarea unor relaţii, pe motiv că nu este titular al contului, fiind exclus ca acesta să poată face chiar mai mult, respectiv, să extragă sume din cont. De asemenea, având în vedere suma extrasă, care nu este multiplu de 10, cum este de notorietate că se întâmplă la extragerile de la ATM-uri, cu cardul, este evident că această extragere s-a făcut la ghişeu, fapt care exclude cu certitudine prezenţa reclamantului la această operaţiune. Drept urmare, această sumă este bun comun al părţilor, fiind supus dispoziţiilor art. 30 C.F.

Ca şi în cazul bunului imobil, şi în cazul acestor bunuri, instanţa a reţinut o cotă de participare egală la dobândirea acestora, pentru aceleaşi motive prezentate deja în cazul bunului imobil.

Raportul de expertiză întocmit de expert Savin Mircea a concluzionat că valoarea de piaţă a imobilului este estimată la 38.400, iar dreptul de creanţă al reclamantului, reprezentând ½ din valoarea imobilului este de 19.200 lei.

Pentru aceste motive, instanţa va admite acţiunea şi va dispune omologarea raportului de expertiză întocmit de expert Savin Mircea şi partajarea bunului imobil şi, pe cale de consecinţă, va atribui imobilul casă de locuit, situat în comuna Fîrţăneşti, pe terenul proprietatea mamei pârâtei, în valoare de 38.400 lei, pârâtei P (fosă L) G, aceasta urmând să achite reclamantului suma de 19.200 lei, reprezentând sultă aferentă imobilului casă de locuit.

Conform raportului de expertiză întocmit de expert Portasă Nicuşor, bunurile mobile reţinute în încheierea de admitere în principiu au o valoare de 1.806 lei, fiecăreia dintre părţi revenindu-i câte un drept de 903 lei.

Cum aceste bunuri se află în imobil, în posesia pârâtei, iar reclamantul a solicitat, prin concluziile orale, atribuirea expresiei valorice, instanţa va dispune omologarea raportului de expertiză întocmit de expert Portasă Nicuşor şi partajarea bunurilor mobile şi, pe cale de consecinţă, atribuie aceste bunuri, respectiv un aragaz, o hotă şi un frigider marca Arctic, în valoare de 1806 lei, pârâtei P (fostă L) G, iar aceasta va achita reclamantului suma de 903 lei, reprezentând sultă aferentă bunurilor mobile atribuite pârâtei.

Reţinând că suma de 10.000 lei a fost extrasă de către pârâtă, va obliga pe aceasta să achite reclamantului suma de 5.000 lei reprezentând drept de creanţă din suma de 10.000 lei, depusă la Agenţia BCR Tg. Bujor.

Având în vedere prevederile art. 274 C.P.C., dar şi caracterul dual al acţiunii de partaj, care profită ambelor părţi, instanţa va dispune obligarea pârâtei să achite reclamantului suma de 1895 lei reprezentând cheltuieli de judecată după compensare.

Pentru a reţine această sumă, instanţa a avut în vedere că reclamantul a efectuat, în vederea susţinerii acestui proces, cheltuieli de judecată de 5.390 lei, în timp ce pârâta numai de 1.600 lei.

Instanţa nu a avut în vedere, pentru niciuna dintre părţi, onorariul de experta achitat de acestea pentru expertul parte, ambele efectuând această cheltuială, dar, pe care instanţa nu a apreciat-o ca fiind necesară soluţionării acestui proces.

Efectuând diferenţa între cele două sume, rezultă 3.790 lei, cheltuieli efectuate numai de către reclamant. Cum instanţa a reţinut o cotă de 50 % la dobândirea tuturor bunurilor partajate, va reţine aceeaşi cotă şi la suportarea cheltuielilor de judecată, motiv pentru care, a stabilit obligarea pârâtei să achite reclamantului suma de 1895 lei reprezentând cheltuieli de judecată după compensare.

Domenii speta

Spete similare