Contestaţie la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T  B , judeţul G  sub număr unic de dosar  /316/2012 la data de 14.03.2012, reclamanta V R S.A, în calitate de creditoare, a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu A I M şi A L, partajarea imobilului casă de locuit şi teren, situat în satul Bălăbăneşti, com. Bălăbăneşti, jud. Galaţi, în vederea continuării executării silite a debitorului A I M, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 C.P.C.

S-a solicitat dispunerea şi ieşirea din indiviziune cu atribuirea imobilului pârâtului A I M, în vederea continuării executării, sau atribuirea provizorie către A L, cu stabilirea unui termen în care aceştia sunt obligaţi să depună suma care reprezintă creanţa societăţii la momentul respectiv, direct pe seama şi la dispoziţia BEJ C C.

De asemenea, s-a solicitat să se dispună restituirea, la rămânerea irevocabilă a hotărârii, a taxei judiciare de timbru şi cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta arată că prin sentinţa civilă nr. /15.02.2010, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 14325/212/2009, s-a admis cererea privind emiterea ordonanţei cuprinzând somaţia de plată formulată împotriva debitorului A I M, acesta fiind obligat la plata următoarelor sume: 788,45 lei, reprezentând preţ al serviciilor de telefonie mobilă prestate debitoarei în baza contractului încheiat în acest sens, 4.881,55 lei, reprezentând penalităţi convenţionale în cuantum procentual  de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, aferente preţului de 788,45 lei, pentru perioada cuprinsă între scadenţa fiecărei facturi şi data de 15.03.2011, contravaloarea penalităţilor convenţionale în cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal de 788,45 lei, pentru perioada cuprinsă între 16.03.2011 şi data plăţii efective a debitului şi 69,60 lei, cheltuieli de judecată.

Hotărârea menţionată a fost legalizată şi învestită cu formulă executorie, fiind apoi pusă în executare la BEJ C M C şi face obiectul dosarului de executare 19/CMC/2012.

Se mai arată că executorul judecătoresc a început executarea silită asupra imobilului casă de locuit şi teren, situat în satul Bălăbăneşti, com. Bălăbăneşti, jud. Galaţi, dar, ulterior, acesta a sistat executarea până la partajare, reţinând că imobilul se află în proprietate codevălmaşă a debitorului A I M şi a soţiei acestuia A L.

Se solicită partajarea imobilului proprietate comună a intimaţilor şi efectuarea unei expertize tehnice de specialitate imobiliară, având ca obiect identificarea imobilului şi stabilirea valorii de circulaţie a acestuia.

Mai arată că este titulara unei creanţe constatată printr-un titlu executoriu provenit de la puterea judecătorească şi solicită atribuirea imobilului către debitor, pentru a nu se genera insolvabilitatea celui urmărit.

În subsidiar, solicită atribuirea provizorie a imobilului către A L, cu stabilirea termenului în care aceştia sunt obligaţi să depună suma cuvenită debitorului-coproprietar A I M, din suma care reprezintă creanţa societăţii.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 29 C.Fam., art. 673 ind. 10 C.P.C şi 274 C.P.C. şi a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 194 lei şi timbru judiciar de 3 lei.

Odată cu cererea, s-a depus, în copie, sentinţa civilă nr. 3882/15.02.2010, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 14325/212/2009 (fila 7 – 8), cerere executare silită (fila 9 -11), adresa nr. 19/01.02.2012 a BEJ C M C (fila 12 - 13).

Legal citaţi, intimaţii A I M şi A L nu s-au prezentat în instanţă şi nu au formulat întâmpinare.

Instanţa a solicitat executorului judecătoresc copia dosarului de executare nr. 19/CMC/2012.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.04.2012, cauza a fost suspendată, în temeiul art. 155 indice 1 C.P.C., creditoarea solicitând repunerea pe rol şi continuarea judecăţii la data de 23.05.2012, cererea fiind timbrată cu taxă judiciară de timbru de 97 lei şi timbru judiciar de 1,5 lei.

BEJ C M C a depus copia dosarului de executare.

Contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză tehnică de specialitate imobiliară, probe încuviinţate de către instanţă prin încheierea de şedinţă din data de 28.06.2012.

Expertiza încuviinţată în cauză nu s-a putut efectua datorită, în mod exclusiv, a atitudinii de rea credinţă a debitorilor, care au înţeles să se opună efectuării acesteia, deşi, atât instanţa, cât şi expertul a efectuat toate demersurile necesare în acest sens.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.10.2012, instanţa a dispus amendarea celor doi intimaţi cu câte 500 lei fiecare, pentru faptul că au împiedicat accesul expertului desemnat la imobil, punându-li-se în vedere, totodată, să permită accesul în vederea efectuării expertizei.

Deşi amendaţi, cei doi intimaţi nu au permis accesul expertului la imobil, aşa după cum rezultă din adresa primită la instanţă pentru termenul din data de 20.12.2012.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta este creditoarea debitorului A I M, conform dispozitivului sentinţei civile nr. 2/15.02.2010, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. /212/2009, prin care acesta a fost obligat la plata următoarelor sume: 788,45 lei, reprezentând servicii de telefonie, penalităţi convenţionale de 0,5 % pe zi de întârziere, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi, până la data îndeplinirii obligaţiei de plată şi 69,60 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva debitorului a fost începută executarea silită, în dosarul de executare silită nr. 19/CMC/2012, înregistrat la B.E.J. C M C, conform somaţiei din data de 29.06.2011. Din procesul verbal de situaţie din data de 31.08.2011 şi adresa nr. 244/06.07.2011 a Primăriei com. Bălăbăneşti, rezultă că acesta figurează în proprietate comună cu soţia sa, intimata A L, cu o casă de locuit şi suprafaţa de 0,30 ha.

Prin adresa nr. 19/25.08.2011, executorul judecătoresc a solicitat prezenţa lucrătorilor de poliţie, la efectuarea executării silite, datorită comportamentului intimaţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 400, indice 1 C.P.C., împărţirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.

Având în vedere că datoria s-a născut la data de 15.02.2010, în mod evident, înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil, văzând şi dispoziţiile art. 35  din Legea nr. 71/2011, care arată că dispoziţiile art. 351 – 354 C.C. sunt aplicabile şi căsătoriilor în fiinţă la data intrării în vigoare a Codului Civil, dacă datoria s-a născut după această dată, instanţa apreciază că în prezenta cauză sunt incidente prevederile vechiului cod al familiei, pe care, de altfel, chiar creditoarea şi-a întemeiat cererea.

Art. 33 C.F., arată că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi.

Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere împărţirea bunurilor comune, însa numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale.

În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărţire fiecărui soţ devin proprii.

În acord cu prevederile codului familiei, art. 493 C.P.C. arată că creditorii personali ai unui coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala acestora.

Constatând existenţa acestui impediment legal în realizarea executării silite, instanţa apreciază cererea reclamantei ca fiind justificată şi o va admite ca atare.

Aşa după cum arătam, în cauză s-a încercat efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a imobilului, care nu s-a putut realiza, datorită atitudinii intimaţilor, care au înţeles să îşi exercite drepturile procedurale contrar prevederilor art. 723 C.P.C., respectiv, cu rea credinţă şi în contra scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, motiv şi pentru care au şi fost amendaţi prin încheierea de şedinţă din data de 25.10.2012.

Astfel, prin înştiinţarea expertului din data de 22.10.2012, în ziua de 13.10.2012, cei doi intimaţi nu i-au permis accesul în imobil pentru efectuarea măsurătorilor.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la data din 26.11.2012, când cei doi intimaţi s-au opus ca expertul să efectueze măsurătorile necesare evaluării imobilului.

Totuşi, acest gen de apărare pe poziţie de „forţă”, instanţa apreciază că nu poate constitui un impediment real în soluţionarea cauzei, putându-se proceda la atribuirea imobilului, urmând ca sulta să se stabilească la valoarea sumei cu care se va realiza vânzarea acestuia.

Conform adresei expertului din data de 17.12.2012, imobilul în cauză este compus din o casă de locuit în construcţie, compusă din parter, etaj neterminat fără acoperiş şi anexe, construită pe suprafaţa de 0,30 ha, teren situat în intravilanul com. Bălăbăneşti, sat Bălăbăneşti, jud. Galaţi.

Nefiind făcută o dovadă contrară, instanţa va reţine că intimaţii în calitate de soţi, au dobândit cu o contribuţie egală de 50 % - 50 %, în timpul căsătoriei, imobilul menţionat.

Instanţa va avea în natură, în cadrul procedurii de partaj, ca modalitatea de înfăptuire a împărţelii să fie aleasă în aşa fel încât să nu îngreuneze situaţia creditorului care urmăreşte bunul comun, pentru ceea ce i se datorează de către pârâtul debitor.

Pentru aceste motive, instanţa va admite acţiunea având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantă şi va constata că intimaţii, în calitate de soţi, au dobândit cu o contribuţie egală de 50 % - 50 %, în timpul căsătoriei, o casă de locuit în construcţie, compusă din parter, etaj neterminat fără acoperiş şi anexe, construită pe suprafaţa de 0,30 ha, teren situat în intravilanul com. Bălăbăneşti, sat Bălăbăneşti, jud. Galaţi.

Instanţa va dispune partajarea bunului imobil menţionat, prin atribuirea acestuia către debitorul A I M, acesta urmând să achite soţiei sale, intimata A L, ½ din cuantumul sumei cu care se va realiza vânzarea imobilului, cu titlu de sultă, această soluţie impunându-se, în mod exclusiv, datorită modului în care cei doi şi-au exercitat drepturile procedurale, prin împiedicarea expertului de a efectua expertiza.

În ceea ce priveşte solicitarea creditoarei de a i se restitui taxa judiciară de timbru, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 23, lit. e din Legea nr. 146/1997, taxa judiciară de timbru se restituie, când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă. Cum instanţa a admis contestaţia, va dispune, după rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe, restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei, către creditoarea V R S.A.

Referitor la cererea creditoarei de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că aceasta a făcut dovada achitării sumei de 1.003 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert şi timbru judiciar, la care cei doi intimaţi vor fi obligaţi la restituire, conform prevederilor art. 274 C.P.C.

Instanţa nu va obliga intimaţii la plata taxei judiciare de timbru de 194 lei, deoarece aceasta a fost restituită şi nici la restituirea sumei de 98,5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei, deoarece această cheltuială a fost realizată, în mod exclusiv, datorită culpei procesuale a creditoarei, care nu a respectat obligaţiile procedurale stabilite în sarcina acesteia de către instanţă.

Domenii speta

Spete similare