Cesiune de creanță, opozabilitatea cesiunii de creanță; declararea scadenței anticipate a creditului, momentul la care începe să curgă prescripția

Titlu: contestație la executare

Tip speță – Hotărâre

Număr speţă: 881/12.08.2020

Domeniu asociat: civil

Conţinut speță: cesiune de creanță, opozabilitatea cesiunii de creanță; declararea scadenței anticipate a creditului, momentul la care începe să curgă prescripția; prescrierea dreptului de a solicita executarea silită; acordarea cheltuielilor de judecată

Prin contestaţia la executare înregistrată la data de ..2019 pe rolul Judecătoriei Tecuci sub nr. .../324/2019, contestatoarea .... a solicitat, în contradictoriu cu intimata ... SA, anularea actelor de executare încheiate în  dosarul de  executare  al BEJ ..... cu  privire  la  contractul  de credit  nr..... din 23.01.2011 încheiat cu  ....  IFN  SA, a încheierii de  încuviinţare a executării şi a procesului-verbal de  stabilire cheltuieli  de  executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de  judecată.

În motivarea în fapt a contestaţiei la executare, s-au arătat următoarele: în  data  de  28.11.2019 a  primit  o  somaţie şi  mai  multe  înscrisuri de la BEJ .....  prin  care i se  aducea la cunoştinţă faptul că  s-a înfiinţat poprire pentru recuperarea sumei de 2193,16 lei, rezultând din contractul de credit  nr. .../..01.2011; din înscrisurile primite rezultă că ..... IFN SA  ar fi  primit prin cesiune, o  creanţă  de  la ....  IFN SA; în  conf. cu  disp. art.1578 C.civ., pentru a putea fi opozabilă, cesiunea de creanţă ar fi  trebuit să-i  fie  notificată  de oricare dintre cele două părţi; dacă cesiunea îi era notificată de către iniţiatorul demersurilor de executare, intimata era obligată să-i comunice şi dovada în scris a cesiunii; faţă de dispoziţiile legale în vigoare, consideră că ... SA nu justifică nicio calitate pentru a putea demara demersuri de executare; între 2011 şi 28.11.2019 nu s-a efectuat niciun demers de executare şi consideră că s-a prescris dreptul de a cere  executarea silită.

În drept, contestatoarea  au invocat disp. art. 6 din  Decret 167/1958, 706 alin.1 alin.1 cpc.

În dovedire, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând cererii copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe actele de executare.

Contestația a fost legal timbrată.

În termenul legal, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării, solicitând anularea contestaţiei ca urmare a admiterii excepţiei; a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare şi respingerea cererii ca tardiv formulată; a solicitat  respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei netimbrării cererii, intimata a arătat că la dosar nu există dovada achitării taxei judiciare de timbru, care se plăteşte anticipa potrivit disp. legale.

În motivarea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare, intimata a arătat că debitorul a luat act de executarea efectuată în cadrul dosarului nr. .../2019 de executare silită şi că se putea formula contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicării somaţiei sau a încheierii de încuviinţare a executării silite, ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare în cazurile în care nu a primit  încheierea de  încuviinţare a  executării  şi  nici  somaţia sau executarea se face fără  somaţie.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat următoarele: ca urmare a  încheierii  contractului  de cesiune de  creanţe, în conformitate cu prevederile art.1566 şi urm.cod civil s-a cesionat, transmis şi vândut către  .....SA, în  calitate  de  cesionar  al  creantelor, un portofoliu de creante neperformante pe care cedentul le deținea până la acel moment împotriva debitorilor săi, printre  care  se  afla  şi  creanţa  deţinută împotriva  debitorului  contestator împreună cu toate  drepturile principale  şi  accesorii  pe  care  legea  şi  contractul le  ofereau creditorului  iniţial; pentru ca dreptul de creanţă să fie opozabil tertilor, cesiunea de creanţă a fost  înscrisă în  Arhiva  Electronică  de  Garanţii  Reale  Mobiliare în conformitate cu dispoziţiile legal aplicabile sub aviz 2017------ ...J  iar pentru opozabilitatea cesiunii de creanta fata de debitori, aceştia au fost notificați cu confirmare de primire, potrivit dispozițiilor legale  aplicabile.; notificarea a fost transmisă la  adresa declarata la  momentul contractării creditului; în calitate  de  cesionar, creditoarea  are  dreptul să continue o executare începută şi  chiar  să  pornească  executarea silită împotriva  debitorului rău-platnic, obiectul cesiunii constituindu-l creanta certă, lichidă şi  exigibila, deţinută  în  baza titlului executoriu recunoscut  de  lege, reprezentat  de  contractul de  credit, iar cuantumul  debitului pana la momentul cesiunii  este stabilit prin contractul  initial încheiat şi influenţat de atitudinea debitorului în îndeplinirea obligațiilor  de  plată, fiind complinite condiţiile prevăzute de disp. art.663 CPC.

Privitor la prescripția invocată de contestatoare, potrivit legii prescripția nu  operează  de plin  drept, iar până la data efectuării executării silite în cadrul dosarului execuțional .../2019 contestatoarea  nu a depus  nicio hotărâre judecătorească care să  ateste că dreptul la urmărirea sa silită ar fi prescris; nu  există stipulația  conform căreia creditorul va declara exigibilitatea anticipată ca o obligație sau sub orice alt  motiv imperativ de îndeplinit în cazul întârzierilor la plată; creditorul are dreptul la libera alegere, să declare scadența  anticipată, însă acest fapt nu  s-a  întâmplat  pe  durata  perioadei  contractuale; debitoarea  nu  şi-a  îndeplinit  obligaţile de plată a ratelor până la data la care fiecare dintre acestea ar fi devenit scadente şi deşi prevederile  contractuale îi  permiteau să-şi  achite sumele  împrumutate până la scadenţa  totală prevăzută  din  contract, aceasta nu a facut-o, după  cum  recunoaşte în  cadrul acţiunii sale; având în vedere că în cadrul  contractului de credit nr..../...01.2011 nu  s-a  prevăzut  obligația  de  notificare a  declarării  scadenţei creditului, termenul  de  prescripţie a început  să curgă, pentru toată suma rămasă neachitată din respectivul contract, la data informării  debitoarei rău-platnice cu  privire  la debitul înregistrat şi  la obligaţia de plată; astfel  cum  reiese din  dosarul executional nr..../2019 acesta a fost înregistrat în 2019 la BEJ  ..... şi  consideră că cererea a  fost introdusă înainte de împlinirea  termenului de prescripţie.

În drept, intimata a invocat disp. art. 205 și urm. din Codul de procedura civilă.

În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Nu a anexat întâmpinării înscrisuri.

Instanţa a dispus ataşarea unei copii de pe dosarul de executare silită nr. .../2019.

La termenul de judecată din 27.07.2020, instanţa a respins excepţiile invocate de intimată şi a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, instanţa reţine că prin cererea de executare silită, înregistrată la BEJ „ .....” din circumscripţia Curţii de Apel Galaţi, la data de 29.10.2019, creditoarea  .... SA a solicitat începerea executării silite împotriva debitorului ......, prin punerea în executare a titlului executoriu -contract de credit nr. .... din ...01.2011,  pentru recuperarea sumei de 1605,16 lei.

La data de ...01.2011 s-a încheiat contractul de credit nr. ... între ..... IFN S.A şi contestatoarea ...., pentru suma de 1500 lei, cu o dobândă anuală efectivă de 79,38%, pe o perioadă de 56 săptămâni.

Creanţa rezultată din titlul executoriu arătat mai sus a fost fiind cesionată creditoarei .... SA prin contractul de cesiune de creanţe nr. 1 din 2014, înregistrat în AEGRM.

Cesiunea de creanţă a fost notificată debitoarei, potrivit notificărilor depuse la dosarul de executare silită, la adresa de domiciliu, dar debitoarea nu a intrat efectiv în posesia notificării întrucât nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenţei.

La data de 07.11.2019, instanţa a admis cererea de executare silită a debitoarei din prezenta cauză, în baza titlului executoriu arătat mai sus, iar la data de 25.11.2019 executorul judecătoresc a înfiinţat poprirea asupra conturilor pe care contestatoarea le deţinea.

În drept, instanţa reţine că potrivit art. 1573 N.C.C., cesiunea de creanță produce efecte între cedent și cesionar prin simpla realizare a acordului de voință în sensul transmiterii creanței.

Față de debitorul cedat, cesiunea va produce efecte juridice de la data acceptării acesteia prin înscris cu dată certă sau de la data notificării în scris a cesiunii pe suport de hârtie sau în format electronic cu referire la identitatea cesionarului și individualizarea creanței alături de precizarea că plata se va face cesionarului.

Odată creanța cedată și formalitățile prevăzute de lege realizate, debitorul se poate apăra împotriva cesionarului prin toate mijloacele legale de care ar fi putut uza împotriva creditorului.

Într-adevăr, contractual de cesiune de creanţă nu reprezintă titlu executoriu, dar executarea silită a fost demarată în baza contractelor de credit şi a fost continuată de intimată tot în baza acestui contract şi nu a contractului de cesiune, deoarece intimata s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile creditoarei iniţiale prin contractul de cesiune.

Referitor la primul motiv de contestaţie la executare, instanţa apreciază că acesta este nefondat, întrucât cesiunea de creanţă a fost notificată contestatoarei, iar faptul că aceasta nu s-a prezentat la oficiul poştal în vederea ridicării corespondenţei este imputabil contestatoarei care nu poate invoca în susţinerea cererii propria culpă.

Cu privire la motivul invocat privind intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 13 din contractul de credit nr. ...., în cazul în care clientul nu îşi achită oricare din plăţile săptămânale, instituţia financiară are dreptul, la libera alegere, ca după expirarea unui termen de 15 zile calendaristice, să declare scadent anticipat creditul, printr-o notificare scrisă transmisă clientului.

Prin această clauză, părţile au stabilit momentul de la care creditorul poate solicita executarea silită a debitorului, în baza titlului executoriu pe care îl deţine.

De asemenea, instanţa reţine că scopul instituţiei prescripţiei extinctive este de a sancţiona pasivitatea creditorului.

Prin urmare, momentul de la care va începe să curgă termenul de prescripţie este identic cu momentul la care creditorul are dreptul să declare creditul scadent anticipat şi să demareze procedura de executare silită.

Faptul că în contract s-a prevăzut că declararea scadenţei anticipate a creditului este dreptul creditorului nu înseamnă că în cauză momentul la care va începe să curgă prescripţia va fi stabilit de către creditor, având în vedere că termenul de prescripţie începe să curgă de la momentul la care titularul dreptului la acţiune a cunoscut naşterea lui.

 Faptul că nu s-ar fi făcut dovada declarării scadenţei anticipate nu interesează în cauză, esenţial pentru analiza incidenţei prescripţiei extinctive fiind momentul de la care creditorul putea solicita executoarea silită a debitului restant, necondiționat de declararea scadenţei anticipate sau de rezilierea acestuia.

În aceeaşi ordine de idei, instanţa reţine că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit arătat mai sus a fost încheiat la data de ....01.2011, anterior intrării în vigoare a NCC, motiv pentru care în cauză nu sunt valabile convenţiile încheiate cu privire la stabilirea de către părţi a momentului la care începe să curgă termenul de prescripţie, fiind aplicabile disp. Decretului nr. 167/1958 care reglementează instituţia prescripţiei extinctive prin norme imperative, de la care părţile nu pot deroga.

În cazul de faţă, creditoarea putea ieşi din pasivitate prin solicitarea executării silite în cazul în care clientul nu îşi achita obligaţiile faţă de creditor la scadenţă, după expirarea unui termen de graţie de 15 zile de la scadenţa ratei săptămânale.

Având în vedere că debitorul nu a arătat că au fost efectuate plăţi, iar intimata nu a făcut dovada unor plăţi voluntare, instanţa apreciază că data de 23.03.2012 marchează debutul termenului de prescripţie a dreptului de a solicita executarea silită, respectiv termenul la care a încetat contractul.

În ceea ce priveşte repartizarea sarcinii probei, instanţa reţine că în situaţia în care reclamantul invocă pasivitatea pârâtei, cel dintâi are obligaţia de a proba faptul generator al raportului juridic, iar nu şi al unui fapt negativ. În acest caz, revine pârâtei obligaţia de a proba ieşirea din pasivitate.

Potrivit art.201 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a NCC „prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. Per a contrario, dacă cursul prescripţiei a început sub imperiul legii noi, regimul acestei instituţii este supus legii noi, precum în prezenta cauză.

Având în vedere data la care a început să curgă termenul de prescripţie, instanţa reţine că sunt aplicabile disp. 2517 din NCC care prevăd că termenul de prescripţie este de 3 ani, astfel că faţă de data formulării cererii de executare silită, respectiv 27.10.2019, dreptul de a solicita executarea silită apare prescris.

Faţă de aceste considerente precum şi faţă de faptul că intimata nu a făcut dovada unui caz de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, instanţa concluzionează că dreptul de a solicita executarea silită, în prezenta cauză, este prescris, urmând a admite contestaţia la executare şi pe cale de consecinţă, va desfiinţa actele de executare efectuate in dosarul de executare nr. .../2019 aflat pe rolul BEJ” .....”.

În ceea ce priveşte cererea contestatoarei de fi obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei şi a întinderii cheltuielilor de judecată, în conformitate cu disp. art. 452 Cod de proc. civ. având în vedere şi disp. art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 potrivit căruia în cazul admiterii contestaţiei la executare, taxa judiciară de timbru este supusă restituirii.

Prin urmare, cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru nu pot fi puse în sarcina intimatei, astfel că se va respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Va lua act că nu s-a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru de către contestator.

Va obliga intimatul să plătească către BEJ „ ...” suma de 121,38 lei, reprezentând contravaloarea dosarului de executare, fiind partea căzută în pretenții.

O copie de pe prezenta hotărâre se va comunica executorului judecătoresc, de îndată după rămânerea ei definitivă, conform art.720 alin.4 Cod de proc. civ.

Domenii speta

Spete similare