Plângere contravenţională. Instituţie financiară nebancară. Obligaţia de păstrare a confidenţialităţii

Obligaţia de păstrare a secretului profesional nu este o obligaţie absolută, ci ea poate cunoaşte limitări şi derogări în funcţie de scopul urmărit. Astfel, pentru asigurarea bunei funcţionări a activităţilor de combatere a evaziunii fiscale, se impune instituirea unor derogări de la obligaţia de păstrare a confidenţialităţii, scopul urmărit fiind unul legitim, iar modalitatea în care se realizează aceste derogări, adică fie şi în situaţia unei solicitări verbale provenite din partea organelor abilitate să controleze respectarea legislaţiei fiscale, este o măsură justă şi proporţională cu scopul urmărit.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de … sub nr. …, petenta SC T IFN SRL a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie seria …, emis de Garda Financiară …, prin care petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 25.000 lei pentru pretinsa încălcare a prevederilor art. 219 alin. (1) lit. c) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. 

În motivare, petenta a arătat că la data de …, reprezentanţii intimatei, împreună cu cei ai Inspectoratului de Poliţie al Judeţului …, au efectuat un control tematic la punctul de control al petentei situat în …, având ca obiect de lucru prestarea de activităţi financiare nebancare, respectiv împrumuturi pe bază de gaj cu deposedare.

Potrivit actului de control, organele de poliţie nu au constatat nereguli privind obiectivele urmărite spre verificare, iar şefa punctului de lucru a prezentat spre vizionare agenţilor intimatei Garda Financiară toate documentele solicitate pentru verificare, însă nu a primit acordul conducerii unităţii pentru a executa dispoziţia verbală a reprezentanţilor intimatei, în sensul de a le elibera copii certificate de pe procesele-verbale de transfer la sediul societăţii a gajurilor aferente contractelor nelichidate de către client. În consecinţă, reprezentanţii Gărzii Financiare au sancţionat angajata punctului de lucru cu sancţiunea amenzii în sumă de 1000 lei, conform procesului-verbal …, iar la data de …, au sancţionat şi unitatea cu amendă în sumă de 25.000 lei, ce face obiectul prezentei plângeri contravenţionale.

În continuare, a arătat petenta că această societate funcţionează în temeiul Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, care prevede la art. 9 pct. 1 că instituţia financiară nebancară este obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor aflate la dispoziţia sa care privesc persoana, patrimoniul, activitatea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor, contractele încheiate cu clienţii sau serviciile prestate pentru aceştia. Conform art. 10 pct. 1 din acelaşi act normativ, persoanele care participă, sub orice formă, la administrarea, conducerea ori activitatea instituţiei financiare nebancare au obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra oricărui fapt, a oricăror date sau asupra informaţiilor la care se referă art. 9 alin. (1), de care au luat cunoştinţă în cursul exercitării atribuţiilor lor în cadrul instituţiei financiare nebancare, şi nu au dreptul de a le utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct sau indirect.

Conform art. 12 din Legea nr. 93/2009, instituţiile financiare nebancare sunt obligate să furnizeze informaţii de natura celor prevăzute la art. 9 alin. (1) la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanţei judecătoreşti, ori, după caz, a organelor de cercetare penală, cu autorizaţia procurorului, numai dacă, în oricare din aceste situaţii, a fost începută urmărirea penală împotriva clientului respectiv. În baza art. 13 lit. f) din acelaşi act normativ, informaţii de natura celor prevăzute la art. 9 alin. (1) se furnizează în măsura în care sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute sau furnizate, la solicitarea scrisă a altor autorităţi sau instituţii sau din oficiu dacă, potrivit reglementărilor legale, aceste autorităţi sau instituţii sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor specifice, şi/sau să primească astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate în acest scop.

Petenta a subliniat faptul că, din conţinutul înscrisurilor care justifică aplicarea amenzii, rezultă că intimata îşi susţine demersul cu prioritate pe dispoziţiile legale de natură generală, respectiv art. 13 din HG nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, în conformitate cu care pentru îndeplinirea atribuţiilor încredinţate, comisarii Gărzii Financiare sunt îndreptăţiţi să dispună toate măsurile prevăzute de OUG nr. 91/2003. De asemenea, conform art. 7 lit. h), comisarii Gărzii Financiare sunt îndreptăţiţi să solicite, potrivit legii, copii certificate de pe documentele originale, să preleveze probe necesare finalizării actului de control.

Aşa cum rezultă din cuprinsul actului de control şi din expunerea de motive a procesului-verbal de contravenţie, agenţii intimatei au solicitat verbal ca şefa punctului de lucru să elibereze, în vederea ridicării, copii conforme cu originalul de pe documente care privesc transferul bunurilor intrate în patrimoniul societăţii la punctul de lucru verificat. Petenta a precizat că documentul de natura celui solicitat de către angajaţii Gărzii Financiare, intitulat proces-verbal încheiat cu ocazia predării-primirii obiectelor din aur gajate, aferent contractelor de împrumut expirate şi nelichidate, conţine toate datele cu caracter confidenţial prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 93/2009, respectiv numele persoanei contractante, numărul contractului încheiat, valoarea serviciului prestat pentru acea persoană, cu privire la care instituţia financiară nebancară are obligaţia de a păstra secretul profesional.

Faţă de aceste aspecte şi având în vedere că legea de funcţionare a instituţiilor financiare nebancare este o lege specială, ale cărei dispoziţii au prioritate în raport cu dispoziţiile cu caracter general privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, petenta a indicat prevederile art. 13 lit. f) din Legea nr. 93/2009, în conformitate cu care eliberarea acestor informaţii se poate face în măsura în care sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute şi numai la solicitarea scrisă în care să fie identificate clar informaţiile care pot fi furnizate în acest scop. Întrucât intimata nu a înaintat o solicitare scrisă, din conţinutul căreia să rezulte clar informaţiile care pot fi furnizate în acest scop, comisarii intimatei au încălcat prevederile Legii nr. 93/2009, în sensul că deşi au primit documentele solicitate pentru a le verifica la sediul punctului de lucru şi în pofida faptului că aveau cunoştinţă despre împrejurarea că acestea conţin informaţii de natura secretului profesional, au încercat să impună eliberarea de copii certificate pe care să le scoată din incinta unităţii fără a formula o solicitare scrisă către conducerea unităţii, în care să arate motivul care justifică scopul solicitării.

Petenta a adăugat că, aşa cum rezultă din conţinutul procesului-verbal de contravenţie, agenţii constatatori au invocat în susţinerea sancţionării petentei încălcarea dispoziţiilor art. 219 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură fiscală, cu trimitere la dispoziţiile art. 56 şi art. 57 alin. (2) din acelaşi act normativ. Cu toate acestea, ambele dispoziţii legale sunt de natură să infirme justeţea sancţiunii contravenţionale, întrucât nu s-a făcut dovada încălcării dispoziţiilor procedurilor fiscale prin nepunerea la dispoziţie a registrelor, evidenţelor, documentelor de afaceri sau a oricăror alte înscrisuri şi nici a faptului că petenta nu ar fi permis efectuarea de cercetări la faţa locului. În realitate, intimata a motivat măsura pe considerentul că petenta nu a eliberat copii certificate de pe unele documente contabile, dar acest aspect nu se regăseşte printre obligaţiile reglementate în conţinutul art. 56 şi 57 din Codul de procedură fiscală, care să poată face posibilă aplicarea sancţiunii stabilită de art. 219 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, sancţiunea contravenţională aplicată de reprezentanţii intimatei este nelegală, întrucât fapta de a refuza eliberarea de copii certificate de pe documente cu caracter de secret profesional pe baza unei simple solicitări verbale nu se regăseşte ca abatere contravenţională. În plus, fapta nu există, deoarece petenta a pus la dispoziţia comisarilor financiari toate documentele solicitate pentru a le verifica în sediul punctului de lucru.

În dovedire, petenta a depus la dosar, în fotocopii, următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenţie … şi dovada de comunicare a acestuia, proces-verbal de cercetare din …, notă de constatare din …, proces-verbal de contravenţie …, proces-verbal de predare-primire obiecte din aur gajate.

Intimata Garda Financiară … a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii petentei ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a arătat că art. 9 pct. 1 din Legea nr. 93/2009, care obligă la păstrarea confidenţialităţii tuturor informaţiilor pe care le deţine instituţia financiară nebancară, se referă strict la relaţiile de afaceri pe care le are societatea cu clienţii, iar nu la aspectele financiar contabile ale societăţii, care nu au caracter secret. Comisarii Gărzii Financiare au solicitat doar copii „conform cu originalul” ale documentelor de transfer privitoare la unele cantităţi de aur de la punctul de lucru din Slobozia la alt punct de lucru al societăţii, iar pentru acest fapt nu era necesară o solicitare scrisă şi motivată din partea organului de control. Aceasta deoarece solicitarea nu venea din partea procurorului, a instanţei de judecată sau a unui organ de cercetare penală, în baza unui dosar în care s-a început urmărirea penală, ci pur şi simplu în cadrul unui control operativ şi inopinat efectuat în colaborare cu organele de poliţie. A mai subliniat intimata că cei doi comisari, conform art. 7 lit. h) din OUG nr. 91/2003 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, au solicitat copii ale documentelor respective în vederea demarării unor verificări încrucişate la celelalte puncte de lucru ale petentei.

Mai mult decât atât, conform art. 56 pct. 3 din Codul de procedură fiscală, organele Ministerului Finanţelor au dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar contabile, în original, pe o perioadă de maxim treizeci de zile. În ambele situaţii, atât OUG nr. 91/2003, cât şi Codul de procedură fiscală, nu prevăd că este obligatorie o solicitare scrisă pentru punerea la dispoziţie ori reţinerea unor astfel de documente, pentru că în caz contrar verificările nu ar mai avea finalitate, neefectuându-se cu maximă operativitate şi existând pericolul dispariţiei sau distrugerii acestora.

Intimata a depus la dosar, în dovedire, copie de pe nota explicativă a numitei MA, copie ordin de plata amendă contravenţională.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal contestat, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din OG nr. 2/2001.

Petenta a arătat că în data de …, organul constatator a aplicat două sancţiuni contravenţionale în temeiul art. 219 alin. (2) lit. e) din OG nr. 92/2003, prin două procese-verbale de contravenţie încheiate la aceeaşi dată, …, dar la ore diferite, respectiv ora … în cazul persoanei juridice şi ora … în cazul persoanei fizice, pentru o singură contravenţie săvârşită de către persoana fizică MA, amendată prin procesul-verbal de contravenţie … cu 1000 lei, pentru refuzul expres al acesteia de a pune imediat la dispoziţia organului de control în copie conform cu originalul procesul-verbal de predare-primire obiecte din aur gajate conform contractelor de împrumut expirate şi nelichidate, proces-verbal intern încheiat între şefa punctului de lucru şi directorul regional al societăţii.

Petenta a apreciat că, întrucât în materia contravenţiilor orice proces-verbal de contravenţie are natura juridică a unei „acuzaţii în materie penală”, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, organul constatator trebuie să facă dovada că petenta se face vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 219 alin. (2) lit. a) din OG nr. 92/2003, în concret să depună la dosar un înscris cu semnătura şi ştampila societăţii petente, prin care respectiva societate să săvârşească contravenţia reţinută de organul constatator, sau acesta din urmă să demonstreze că a adresat o solicitare verbală sau prin alt mijloc de comunicare persoanei juridice petente, care a refuzat să pună în aplicare solicitarea organului constatator, urmând a se proba şi refuzul.

Petenta a mai subliniat că este firesc ca solicitările adresate persoanelor juridice să se realizeze în scris, întrucât persoanele juridice nu există în materialitatea lor, prin urmare nu li se pot adresa solicitări verbale. De asemenea, a indicat că organul fiscal poate reţine exclusiv documente care fac dovada stabilirii, înregistrării sau achitării obligaţiilor fiscale, iar procesul-verbal de predare-primire a cantităţilor de aur nu se încadrează în această categorie.

În drept, petenta s-a întemeiat pe prevederile OG nr. 2/2001.

În dovedire, petenta a depus în fotocopii, în afara documentelor deja aflate la dosar, următoarele: autorizaţia petentei pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase, contractul de asociere al asociaţilor petentei, actul constitutiv al petentei, certificatul de înregistrare al petentei, statutul petentei, referat MA.

În cauză au fost audiaţi martorii MA, NOM şi TC, declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosar.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor …, emis de Garda Financiară …, petenta SC T IFN SRL a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 25.000 lei, în temeiul art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din OG nr. 92/2003.

S-a reţinut în acest proces-verbal că la controlul operativ inopinat şi prin sondaj efectuat în data de … la punctul de lucru al petentei situat în …, comisarii Gărzii Financiare … au solicitat pentru verificări ulterioare, în vederea ridicării, în copie conform cu originalul, documente cu privire la transferul aurului intrat în proprietatea societăţii, de la punctul de lucru verificat din … către alt punct de lucru. Ridicarea de documente nu a fost posibilă, întrucât angajaţii societăţii de la punctul de lucru verificat au refuzat să permită exercitarea atribuţiilor comisarilor Gărzii Financiare conform competenţelor şi prevederilor legale în vigoare cu privire la dreptul instituţiilor şi funcţionarilor acestora de a solicita ridicarea de înscrisuri, respectiv art. 7 lit. h) din OUG nr. 91/2003 şi art. 56 din OG nr. 92/2003. Refuzul a fost determinat de indicaţiile telefonice ale superiorilor numitei MA, care i-au spus acesteia să nu permită ridicarea de documente şi oferirea de explicaţii scrise.

În temeiul art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, constituie contravenţii următoarele fapte: nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2). Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel: a) cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c).

În baza art. 56 din acelaşi act normativ, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.

Organul fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile.

Dovada reţinerii documentelor prevăzute la alin. (3) o constituie actul întocmit de organul fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării probei sau dovezii respective, precum şi menţiunea că aceasta a fost reţinută, potrivit dispoziţiilor legale, de către organul fiscal. Actul se întocmeşte în două exemplare şi se semnează de organul fiscal şi de contribuabil, un exemplar comunicându-i-se contribuabilului.

În cazul în care pentru stabilirea stării de fapt fiscale contribuabilul pune la dispoziţia organului fiscal înscrisuri sau alte documente, în original, acestea se înapoiază contribuabilului, păstrându-se în copie, conform cu originalul, numai înscrisuri relevante din punct de vedere fiscal. Conformitatea cu originalul a copiilor se efectuează de către contribuabil prin înscrierea menţiunii "conform cu originalul" şi prin semnătura acestuia.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal …, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerinţelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Astfel, procesul-verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale petentei, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de către agentul constatator şi s-a menţionat de ce nu a putut fi semnat şi de către un martor-asistent. De asemenea, instanţa constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul-verbal a fost comunicat petentei la data de …, iar plângerea contravenţională a fost expediată la data de …. 

Cu privire la apărarea petentei conform căreia procesul-verbal de contravenţie ar fi lovit de nulitate absolută, deoarece pentru aceeaşi faptă au fost sancţionate două persoane, respectiv persoana juridică petentă şi angajata acesteia, numita MA, instanţa reţine că în sarcina numitei MA s-a stabilit comiterea contravenţiei prevăzute de art. 219 alin. (1) lit. r) din OG nr. 92/2003, iar nu comiterea contravenţiei prevăzute de art. 219 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, reţinute în sarcina petentei. Prin urmare, nu este vorba despre aceeaşi contravenţie, ci despre două contravenţii diferite. Pe de altă parte, este adevărat că petenta a fost sancţionată pentru o faptă comisă prin prepusul său, numita MA, iar această faptă se constituie într-o serie de acte materiale care sunt aceleaşi cu actele materiale pentru care s-a reţinut o altă încadrare juridică în sarcina persoanei fizice, însă instanţa constată că o asemenea modalitate de sancţionare nu atrage nulitatea procesului-verbal de contravenţie, ci este chiar o modalitate de aplicare a legii.

Cu titlu general, instanţa reţine că un anume act material al unei persoane fizice poate constitui o faptă contravenţională imputabilă persoanei fizice, dar în acelaşi timp, în măsura în care persoana fizică a acţionat în calitate de prepus al persoanei juridice, aceeaşi faptă a persoanei fizice poate constitui şi o contravenţie imputabilă persoanei juridice, iar dubla sancţionare, atât a persoanei fizice, cât şi a persoanei juridice, nu conţine niciun element de ilegalitate, ci este doar o modalitate de aplicare corectă a legii.

De altfel, acest raţionament este consacrat expres din punct de vedere legislativ în cazul răspunderii penale a persoanei juridice, art. 191 alin. (2) Cod penal stabilind că răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa constată că petenta nu contestă, în esenţă, situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie, ci doar susţine faptul că atitudinea petentei nu s-ar circumscrie unei conduite contravenţionale. Situaţia de fapt reţinută de agenţii constatatori este susţinută de martorii audiaţi în cauză, ale căror declaraţii se coroborează în totalitate, şi care au arătat că angajatele petentei au pus la dispoziţia comisarilor Gărzii Financiare documentele solicitate de aceştia, dar au refuzat să le ofere fotocopii de pe documentele respective, deoarece aşa li s-a ordonat de către şeful lor, TC, şi deoarece reprezentanţii petentei au apreciat că era necesară o solicitare scrisă din partea intimatei pentru oferirea fotocopiilor.

Prin urmare, instanţa va analiza, în continuare, exclusiv dacă petenta era îndreptăţită, conform prevederilor legale în vigoare la data controlului, să refuze eliberarea de fotocopii de pe documentele pe care le deţinea, comisarilor Gărzii Financiare.

Cu privire la obligaţia petentei de păstrare a confidenţialităţii, se reţin următoarele aspecte:

În temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, instituţia financiară nebancară este obligată să păstreze confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor aflate la dispoziţia sa, care privesc persoana, patrimoniul, activitatea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor, contractele încheiate cu clienţii sau serviciile prestate pentru aceştia. În baza art. 10 din acelaşi act normativ, persoanele care participă, sub orice formă, la administrarea, conducerea ori activitatea instituţiei financiare nebancare au obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra oricărui fapt, a oricăror date sau informaţii la care se referă art. 9 alin. (1), de care au luat cunoştinţă în cursul exercitării atribuţiilor lor în cadrul instituţiei financiare nebancare, şi nu au dreptul de a le utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct ori indirect. Obligaţiile prevăzute la alin. (1) subzistă şi după încetarea activităţii în cadrul instituţiei financiare nebancare.

Conform art. 12 şi art. 13 lit. f), instituţiile financiare nebancare sunt obligate să furnizeze informaţii de natura celor prevăzute la art. 9 alin. (1), la solicitarea scrisă a procurorului sau a instanţei judecătoreşti ori, după caz, a organelor de cercetare penală, cu autorizarea procurorului, numai dacă, în oricare dintre aceste situaţii, a fost începută urmărirea penală împotriva clientului respectiv. Informaţii de natura celor prevăzute la art. 9 alin. (1) se furnizează, în măsura în care sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate: f) la solicitarea scrisă a altor autorităţi sau instituţii ori din oficiu, dacă, potrivit reglementărilor legale, aceste autorităţi sau instituţii sunt îndrituite, în scopul îndeplinirii atribuţiilor lor specifice, să solicite şi/sau să primească astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate în acest scop.

Analizând aceste prevederi legale, instanţa constată că art. 9 şi art. 10 stabilesc cu titlu general obligaţia de păstrare a confidenţialităţii ce revine instituţiei financiare nebancare (IFN) şi angajaţilor acesteia, art. 12 stabileşte obligaţiile IFN în cazul unui proces penal, iar art. 13 lit. f) consacră obligaţiile de informare pe care trebuie să le respecte IFN faţă de alte instituţii sau autorităţi ale statului, în afară de instanţa de judecată şi organul de cercetare penală. Prin urmare, aceste prevederi constituie legea generală pentru instituţiile financiare nebancare în materia respectării obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi în materia excepţiilor de la regula respectării confidenţialităţii. Excepţiile de la regula respectării confidenţialităţii sunt exhaustiv enumerate în Legea nr. 93/2009, iar excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, dar acest lucru nu înseamnă că prin alte acte normative cu aceeaşi forţă juridică ori cu forţă juridică superioară nu se pot institui şi alte excepţii. Prin urmare, trebuie analizat dacă IFN-urile au obligaţia de a deroga de la regula păstrării confidenţialităţii în temeiul altor acte normative.

În acest sens, instanţa reţine că, în temeiul art. 7 lit. h) din OUG nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, comisarii Gărzii Financiare sunt în drept: să reţină documente, în condiţiile Codului de procedură fiscală, să solicite copii certificate de pe documentele originale, să preleveze probe, eşantioane, mostre etc. şi să solicite efectuarea expertizelor tehnice necesare finalizării actului de control.

Instanţa constată, contrar celor învederate de către petentă, că OUG nr. 91/2003 nu are caracter de lege generală în raport cu Legea nr. 93/2009, care ar fi, conform susţinerilor petentei, lege specială. Din contră, Legea nr. 93/2009 este legea generală în materia instituţiilor financiare nebancare, iar OUG nr. 91/2003 este legea generală în materia controalelor realizate de Garda Financiară. Ambele acte normative în discuţie sunt legi generale şi ambele acte normative au aceeaşi forţă juridică. În situaţia unui conflict între două legi generale, se consideră că legea ulterioară se aplică prioritar, deoarece constituie o modificare tacită a legii anterioare. În speţă de faţă însă, nu ne aflăm în prezenţa unui conflict între două legi generale. Din contră, Legea nr. 93/2009 şi OUG nr. 91/2003 nu conţin dispoziţii contradictorii, deoarece Legea nr. 93/2009 nu instituie un tratament derogator pentru instituţiile financiare nebancare în materie de controale ale Gărzii Financiare, ci excepţiile de la regula păstrării confidenţialităţii conţinute de Legea nr. 93/2009 trebuie completate şi interpretate în lumina obligaţiilor pe care IFN-urile le au faţă de alte instituţii ale statului, cum ar fi faţă de Garda Financiară, în temeiul unor acte normative specifice.

Aceasta este singura modalitate raţională de stabilire a raporturilor dintre cele două acte normative, pe de o parte deoarece nu se justifică, în materie de controale ale Gărzii Financiare, un tratament special pentru instituţiile financiare nebancare, iar pe de altă parte deoarece atribuţiile comisarilor Gărzii Financiare ar fi considerabil îngreunate dacă solicitările de documente ar putea fi adresate instituţiei financiare nebancare exclusiv în scris. Într-o asemenea manieră s-ar periclita scopul pentru care controalele Gărzii Financiare au fost instituite de lege, acela de a preveni şi combate fenomenul de evaziune fiscală, deoarece prin întârzierile specifice procesului de comunicare scrisă şi prin caracterul „la distanţă” al acestor comunicări ar putea fi sustrase de la control anumite documente, ar putea fi realizate modificări în documente sau actualizări de documente astfel încât acestea să fie în concordanţă cu prevederile legale, cel puţin aparent. Or, un asemenea context ar face aproape imposibilă eradicarea evaziunii fiscale în domeniul de activitate al IFN-urilor şi ar încuraja IFN-urile să nu respecte legislaţia fiscală sau chiar penală.

Este adevărat că, în prezenta speţă, petenta a furnizat intimatei informaţiilor solicitate de aceasta din urmă, dar prin faptul că a refuzat eliberarea de copii de pe anumite documente, a făcut imposibilă realizarea unei comparaţii între evidenţele punctului de lucru din … al petentei şi evidenţele structurii centrale a acesteia. Or, tocmai o asemenea comparaţie între evidenţe era absolut necesară pentru a se stabili dacă petenta a respectat legislaţia fiscală şi contabilă. În acest sens, instanţa subliniază că procesele-verbale de predare-primire a aurului sunt documente fiscale şi contabile, contrar susţinerilor petentei, deoarece acestea pot releva dacă petenta deţine la vreunul din punctele sale de lucru o cantitate mai mare de aur decât cea primită conform documentelor şi dacă petenta realizează sau nu operaţiuni cu aur neconsemnate în documente şi astfel sustrase aplicării legislaţiei fiscale.

Acest lucru nu înseamnă că petenta a realizat operaţiuni ilegale cu aur, nefiind formulată o asemenea acuzaţie în sarcina petentei, dar cert este că petenta nici nu a colaborat pentru a se certifica faptul că operaţiunile sale sunt perfect legale, prin urmare nici nu mai are relevanţă dacă s-a constatat sau nu vreo neregulă la punctul de lucru din … al petentei, relevant fiind doar faptul că acest refuz expres de colaborare este în sine o contravenţie.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa concluzionează că obligaţia de păstrare a secretului profesional nu este o obligaţie absolută, ci ea poate cunoaşte limitări şi derogări în funcţie de scopul urmărit. Astfel, pentru asigurarea bunei funcţionări a activităţilor de combatere a evaziunii fiscale, se impune instituirea unor derogări de la obligaţia de păstrare a confidenţialităţii, scopul urmărit fiind unul legitim, iar modalitatea în care se realizează aceste derogări, adică fie şi în situaţia unei solicitări verbale provenite din partea organelor abilitate să controleze respectarea legislaţiei fiscale, este o măsură justă şi proporţională cu scopul urmărit. Proporţionalitatea măsurii înseamnă în acest caz concret că solicitarea verbală de informaţii confidenţiale este singura măsură care poate contribui la atingerea scopului urmărit, având în vedere caracterul inopinat al controalelor Gărzii Financiare şi faptul că numai în această manieră se poate evita sustragerea anumitor informaţii de la control, şi este în acelaşi timp o măsură perfect aptă să conducă la realizarea scopului urmărit, prin aceea că această măsură previne ascunderea anumitor informaţii de către agentul economic. 

Referitor la individualizarea sancţiunii aplicate petentei, instanţa reţine că în sarcina acesteia s-a stabilit amenda minimă prevăzută de lege. Totodată, instanţa apreciază că se impune menţinerea acestei amenzi, înlocuirea sa cu un simplu avertisment nefiind de natură să realizeze scopul preventiv şi represiv al sancţiunii.

Pentru fundamentarea acestei soluţii, instanţa subliniază că orice sancţiune aplicată unei persoane trebuie analizată în contextul social şi economic în care a fost săvârşită fapta sancţionată. Aceasta deoarece anumite fapte interzise de lege pot fi, în anumite perioade istorice, mai grave sau mai puţin grave nu numai prin raportare la modalitatea concretă de săvârşire, ci şi prin raportare la importanţa valorii sociale ocrotite de lege într-un anume context socio-economic.

Instanţa reţine, astfel, că la acest moment combaterea evaziunii fiscale reprezintă unul din obiectivele fundamentale ale statului român, necesar a fi atins pe de o parte pentru a asigura ieşirea României din criza economică cu care se confruntă de mai mulţi ani, iar pe de altă parte pentru ca România să îşi îndeplinească cu succes obligaţiile pe care şi le-a asumat faţă de diferite instituţii internaţionale. Realizarea acestui obiectiv presupune o colaborare deplină din partea tuturor persoanelor implicate în activitatea economică, fiind un demers benefic atât pentru stat, cât şi pentru agenţii economici. Analizând fapta petentei în acest cadru, gravitatea sa este sporită, necesitând o sancţiune corespunzătoare, deoarece reliefează un refuz explicit al petentei de a colabora la realizarea unui obiectiv cu efecte pozitive majore pentru societate.

Fapta petentei trebuie analizată şi în virtutea caracterului de instituţie financiară nebancară a acesteia. Instanţa constată că IFN-urile realizează operaţiuni cu valori importante, faţă de tipul de activităţi pe care acestea le pot desfăşura în baza legii (activităţi de creditare). Prin urmare, IFN-urile prezintă un risc crescut de evaziune fiscală faţă de alţi agenţi economici. De altfel, instituţiile financiare nebancare sunt o parte din entităţile care intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, ceea ce înseamnă că legiuitorul a apreciat că IFN-urile necesită o supraveghere specială, fiind entităţi cu risc important de incidenţă a operaţiunilor de spălare a banilor.

Aceasta înseamnă că şi IFN-urile, la rândul lor, trebuie să aibă o atitudine exemplară, pentru a elimina orice suspiciune care ar putea plana asupra activităţii acestora.

În final, instanţa mai subliniază că înlocuirea amenzii cu avertisment în prezenta cauză s-ar putea constitui într-un exemplu negativ pentru piaţa instituţiilor financiare nebancare, care ar putea fi astfel încurajate să nu respecte măsurile impuse de Garda Financiară. Aceasta nu înseamnă că sancţiunea aplicată petentei devine o sancţiune exemplară, ci că instanţa are în vedere, printre multele aspecte analizate cu ocazia pronunţării soluţiei, inclusiv efectele pe care o anumită soluţie le poate genera, care în niciun caz nu pot fi neglijate.

Având în vedere toate aceste elemente, plângerea petentei urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare