Revendicare

Sentinţă civilă 1867 din 26.10.2010


Prin actiunea înregistrată pe rolul instantei sub nr. (….) reclamanta S. E. a chemat în judecată pe pârâta S.C. (…….), solicitand instantei ca prin hotărârea ce va pronunta să se dispună obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate si pasnică folosintă suprafata de teren de cca. 100 mp. situat în (…), tarlaua 33, parcela 333, pe care aceasta, fără drept si-a amplasat un stâlp, iar in situatia în care refuză să ridice stâlpul amplasat pe terenul său, să fie abilitată reclamanta să-l ridice pe cheltuiala pârâtei.

In motivarea actiunii, reclamanta arată că este proprietara terenului in suprafată de 2370 mp. situat in intravilan, tarlaua 33, parcela 333, conform titlului de proprietate nr( …) şi pe care parata a edificat, fără drept, un stâlp , ocupandu-i astfel o suprafată de cca. 100 mp., împiedicand-o să dispună de terenul proprietatea sa, motive pentru care solicită admiterea actiunii.

In drept, actiunea nu a fost motivată.

A depus alăturat, în copie, înscrisuri.

In sedinta publică din 24 noiembrie 2009, reclamanta a depus la dosar o precizare a actiunii principale, prin care arată că în drept, îsi intemeiază actiunea pe dispozitiile art. 480 si art. 1073 cod civil si totodată mai arată că terenul descris in actiune şi pe care se află amplasat stâlpul se afla in str. N. F.

La data de 4 februarie 2010, pârâta a formulat întampinare, prin care a invocat exceptia de necompetentă materială, iar pe fond solicită respingerea actiunii, ca nefondată si neîntemeiată

A depus alăturat, în copie, înscrisuri.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si cu expertiza tehnică de specialitate.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Potrivit titlului de proprietate nr(……) eliberat de C. J. P.,  in favoarea reclamantei a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafata de 2370 mp teren situat in(….).Pe terenul in litigiu  exista amplasata o linie electrica aeriana de inalta tensiune realizata in anul 1977 parata fiind exploatatorul acesteia.

Terenul in litigiu a fost identificat prin raportul de expertiza topo T.B. si schita anexa constatandu-se ca pe terenul reclamantei este edificat un stalp de inalta tensiune ce ocupa o suprafata de 1 mp.

Astfel instanta retine ca  art. 16 alin. (3), (6), (9) si (10) si art. 19 alin. (3) si (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 instituie o sarcina gratuita care greveaza proprietatile afectate de capacitati energetice, pe toata durata existentei acestora. Aceasta sarcina consta in obligatia detinatorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a permite interventia titularilor de licenta pentru lucrari de retehnologizare, reparatii, revizie sau de remedierea avariilor, in baza drepturilor de uz si servitute a acestora din urma asupra proprietatilor respective. Aceste drepturi, stabilite potrivit art. 16 alin. (2) lit. a)-e) din lege, sunt acordate de legiuitor in scopul efectuarii unor lucrari de utilitate publica, au caracter legal si se exercita pe toata durata existentei capacitatii energetice sau temporar, cu ocazia lucrarilor de interventie.

De asemenea potrivit prevederilor art. 41 alin.4 din Lg.13/2007 terenurile pe care sunt amplasati stalpii de energie electrica existenti la data intrarii in vigoare a legii sunt si raman proprietatea publica a statului.

Prin urmare , terenul pe care este amplasat stalpul de inalta tensiune in litigiu este un bun ce apartine domeniului public al statului  cu caracterele sale in sensul insesizabilitatii, inalienabilitatii si imprescriptibilitatii.

De altfel prevederile art.41 alin.4 din Lg.13/2007 au facut obiectul controlului de constitutionalitate , sens in care s-au pronuntat atat Decizia 887/2008 cat si Decizia nr.434/2009, Curtea Constitutionala  constatand ca acest articol este constitutional si nu lezeaza dreptul de proprietate privata. S-a retinut ca in cauza nu este vorba de o expropriere formala sau de o expropriere in fapt ci este vorba de un control al folosintei bunurilor ce nu contravine art.1 din Primul Protocol. S-a retinut ca art.41 alin.4 nu consacra trecerea in proprietatea publica a statului a terenului pe care sunt amplasate retelele electrice ci prevede ca acestea sunt si raman proprietatea statului si instituie un fine de neprimire a cererilor de retrocedare.

Asa cum s-a retinut anterior reclamanta a devenit proprietara pe teren in temeiul Lg.18/1991, desi potrivit prevederilor Lg.13/2007, lege in vigoare la data eliberarii procesului verbal de punere in posesie nr.569/18.07.2007, si eliberarii titlului de proprietate, terenul facea parte din domeniul public. Acest aspect trebuia avut in vedere la momentul reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea autoarei reclamantei, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate nu se putea dispune in acest fel.

De altfel Lg.13/2007 cat si legea anterioara nr.318/2003 indeplineau conditile publicitatii si accesibilitatii si ca urmare reclamanta este prezumata ca a avut cunostinta ca parte din teren, respectiv suprafata de 1 mp, este domeniu public afectat de conditia inalienabilitatii.

In consecinta, instanta, avand in vedere cele mai sus expuse va respinge actiunea formulata ca neintemeiata.

Constatand ca cea care a cazut in pretentii este reclamanta instanta va respinge si cererea acesteia prin care a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.