Actiune In Constatare

Sentinţă civilă 1118 din 12.05.2010


Prin actiunea inregistrata la aceasta instanta reclamanta S. D. M.  a chemat in judecata pe pîrîta  M. E.,  solicitând instantei ca prin hotarirea ce va pronunta, sa constate  ca este proprietara  terenului in suprafata de 450 mp. situat între proprietatea  lui  S. D. pina la proprietatea lui B. invecinat si cu  D.C., in temeiul  chitantei de mâna din 1990; a terenului in suprafata de 273 mp.  invecinat cu propr.lui S. D., S. C.  si R. si cu B.V.,  în temeiul chitantei de mâna din 1990, precum si a terenului in suprafata de 215 mp. in baza chitantei de mâna din 1991, prin uzucapiunea de 10 ani.

În fapt, in motivarea cererii a aratat pîrîta M. E., in calitate de proprietar al  imobilelor descrise mai sus, i-a transmis  proprietatea  asupra acestor imobile in schimbul unor sume de bani,respectiv  chitantele in incheiate in anul 1990 si anul 1991, semnate de pîrîta  si de 4 martori.

A sustinut ca de la data incheieri chitantelor, reclamanta a intrat in stapinirea terenurilor platind impozitele aferfente terenurilor.

În drept, a invocat disp.art. 111 c.pr.civ. art. 1847 si 1895 cod civil.

În dovedirea actiunii, a depus la dosar in copie chitantele  sus-mentionate.

La data de  11.XI.2008 reclamanta a solicitat proba cu inscrisuri, martori, interogatoriul pîrîtei si expertiza topografica, probe incuviintate de instanta  in sedinta publica din data de  11 noiembrie 2008.

Raportul de expertiza a fost intocmit de expert  I. N., depus la dosar .

In cauza a  fost audiata martora S. S..

La termenul de judecata din 26 mai 2009, reclamanta si-a precizat al doilea capat de cerere,  in sensul ca solicita sa  se constate  ca este  proprietara unui teren in suprafata de  2035 m.p., prin uzucapiunea de 30 de ani, invocând jonctiunea posesiilor cu pârâta.

În drept,  si-a intemeiat  cererea pe disp.art.  1890 cod civil.

In urma analizarii actelor si lucrarilor dosarului, instanta la data de 28 iulie 2009 a pronuntat sentinta civila, prin care a respins actiunea.

Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat recurs si prin decizia civila din 2009 a admis recursul si a casat sentinta atacata, cauza fiind trimisa spre rejudecare la aceeasi instanta.

Cauza a fost primita la aceasta instanta la data de 17 martie 2010, fiind inregistrata sub acelasi numar.

La data de 5 mai 2010, instanta a amânat pronuntarea la data de 12 mai 2010, pentru ca reclamanta sa depuna concluzii scrise.

Prin concluziile scrise depuse la 11 mai 2010, reclamanta a formulat sustineri numai cu prvire la suprafata de 1035 m.p., ce a facut obiectul chitantelor încheiate cu pârâta.

Având în vedere ca aceasta precizare a  actiunii a intervenit dupa închiderea dezbaterilor, instanta nu o poate avea în vedere, urmând a se pronunta cu privire la actiune asa cum a fost precizata la data de 26 mai 2009, respectiv cu privire la întreaga suprafata de teren de 2035 m.p.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin trei înscrisuri sub semnatura privata, din care doua încheiate la  21 octombrie 1990 si unul încheiat la  21 ianuarie 1991, pârâta s-a obligat sa vânda reclamantei suprafetele de teren de  450 m.p.,  273 m.p.si respectiv 215 m.p., pretul fiind achitat intergral de promitenta-cumparatoare la data încheierii înscrisurilor.

Terenurile ce au facut obiectul celor trei înscrisuri sub semnatura privata au fost identificate prin expertiza topo efectuata în cauza ca fiind în suprafata totala de 1035 m.p.

Diferenta pâna la 2035 m.p., solicitata de reclamanta în urma precizarii actiunii, reprezinta suprafata de teren pe care aceasta a dobândit-o prin contractul de vânzare-cumparare din 1990 împreuna cu fostul sau sot si care, prin sentinta civila din  1995 a J.S. B., pronuntata în dosarul din 1995, având ca obiect divort si partaj bunuri comune, i-a fost atribuita în exclusivitate.

Cu privire la suprafata de 1035 m.p., ce a facut obiectul chitantelor încheiate cu pârâta, instanta retine urmatoarele:

Potrivit disp.art. 948 c.civ., conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt capacitatea de a contracta, consimtamântul valabil al partii ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.

Asadar, printre conditiile enumerate se regaseste si un obiect determinat, ceea ce, în actele translative de proprietate presupune ca vânzatorul sa fie proprietarul lucrului individual determinat vândut.

În speta, asa cum rezulta din chiar sustinerile reclamantei, pârâta nu detine acte de proprietate pentru terenurile ce a facut obiectul  antecontractelor de vânzare-cumparare.

Fata de acest aspect, instanta constata ca nu sunt îndeplinite conditiile prev.de art. 948 c.civ., sub aspectul calitatii de proprietar a vânzatorului, astfel încât, în temeiul textul de lege mentionat, urmeaza sa respinga acest capat de cerere ca neîntemeiat.

În ce priveste capatul de cerere prin care reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu aceeasi pârâta, sa se constate ca a dobândit terenul prin uzucapiunea de 30 de ani, invocând jonctiunea posesiilor cu pârâta în cauza, instanta urmeaza sa respinga si acest capat de cerere ca neîntemeiat, fata de urmatoarele considerente:

Potrivit disp.art. 1860 c.civ., orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.

Acest text de lege însa da posibilitatea posesorului ulterior sa invoce uzucapiunea, prin jonctiunea posesiei sale cu posesia autorului (a posesorului anterior), împotriva unei a treia persoane, în calitate de posesor anterior al ambilor, iar nu împotriva autorului.

În speta, reclamanta, desi invoca jonctiunea posesiei cu promitenta-vânzatoare, tot împotriva acesteia si-a îndreptat actiunea, motiv pentru care sustinerile sale nu pot fi retinute de instanta.

Cu privire suprafata de teren de 1000 m.p., reclamanta detine titlu de proprietate pentru aceasta, asa cum s-a retinut si anterior, respectiv sentinta civila din 1995 a J. S.B., pronuntata în dosarul din 1995, având ca obiect divort si partaj bunuri comune, prin care i-a fost atribuita în exclusivitate, astfel încât nici pentru aceasta suprafata de teren nu sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru a uzucapa sau pentru ca instanta sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de act autentic, întrucât reclamanta este proprietara acestei suprafete de teren, iar nu un posesor neproprietar.

Asa fiind, vazând si disp.art. 5 alin. 2 Titlul X din legea nr. 247/2005, art. 948 c.civ., art. 1890 c.civ., art. 1860 c.civ., instanta urmeaza sa respinga actiunea ca nefondata cu privire la ambele capete de cerere.