Daune morale

Sentinţă civilă 1275 din 17.06.2008


Prin actiunea inregistrata pe rolul instantei sub nr. 2750/331/ din 20.11.2007, reclamantul B.V.  a chemat in judecata pe  paratii O. N.S., B. St.C, P. G. , solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea paratilor la plata sumei de cate 10.000 lei, cu tilu de daune morale, cu cheltueili de judecata.

In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca la data  de 22.09.2007, in cadrul unei  emisiuni realizate de un post de televiziune, cei trei parati au facut  la adresa sa, in fata reporterului M. C. , afirmatii mincinoase, calomnioase, insultatoare care au fost transmise pe postul de televiziune  si care i-au afectat credibilitatea si prestanta sa ca om si primar.

In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe disp.art.998 si urm.C.civ.

Paratii au criticat, activitatea reclamantului in calitatea sa de primar,

Desi  in principiu, prejudiciul moral este admisibil, el nu poate fi evaluat. Pentru aceasta ar fi nevoie de un criteriu sigur de referinta, de un reper fata de care sa se poate aprecia marimea daunelor morale.

Fiecare are despre sine un anumit sistem de autoapreciere, iar reputatia (aprecierea celorlati) presupune un numar indefinit de " imagini " ale persoanei,  un numar infint de posibilitati de cuantificare a prejudiciului  " moral " , care se poate, astfel, dovedi greu de pretuit in bani.

Numai daca afrontul adus elementelor personalitatii ar avea efecte prejudiciabile din punct de vedre material, anume daca prin fapta ilicita cu efect prejudiciabil asupra elementelor personalitatii  ar rezulta  o pierdere financiara sau o detasare pe plan profesional, ar fi admisibila acoperirea in bani a prejudiciului " moral "

Acesta este sensul adevarat al dispozitiilor referitoare la drepturile presonale prescrise de C.E.D.O.,  prejudiciul "moral" este in realitate tot un prejudiciu material.

Incepand cu hotararea Handyside (f.12.1976) Curtea Europeana  a Drepturilor Omului a recunoscut ca libertatea de exprimare consacrata prin art. 10 C.E.D.O. este unul din  drepturile fundamentale  esentiale intr-o societate democratica bazata pe pluralism, toleranta, si spirit de deschidere. Astfel, Curtea a afirmat ca libertatea de exprimare nu priveste numai informatiile si ideile primite  in mod favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, dar si pe cele care scandalizeaza, socheaza sau nelinistesc statul sau o parte oarecare a populatiei. De  altfel, art. 10 nu protejeaza numai substanta ideilor exprimate, dar si modul in care acestea sunt prezentate.

ori limitele criticii admisibile sunt mai largi la adresa reprezentantilor unei comunitati, deoarece acestia se  expun in mod inevitabil si constient unui control atent al faptelor si  gesturilor lor din  partea masei de cetateni.

Curtea a statuat in acest sens prin Hotararea din 06.11.2007 in cauza Lepojic impotriva Serbiei, considerand, ca si  in cauza de fata, afirmatiile unei persoane  nu pot fi apreciate ca fiind un atac la persoana gratuit, artunci cand sunt concentrate mai degraba pe chestiuni de interes public, decat pe viata privata a primarului.

Avand in vedere  cele anteriro mentionate instanta a respins actiunea ca neintemeiata.