Revendicare imobiliara

Sentinţă civilă 958 din 28.10.2008


Titlu : revendicare imobiliară ; acţiune în constatare

Prin acţiunea înregistrată sub nr.581/339/2008 sin 21.04.2008, reclamanta UJCC Teleorman, a chemat în judecată civilă şi personal la interogatoriu pârâţii Consumcoop Bujoru, Primăria şi Consiliul Local al comunei Bujoru, judeţ Teleorman, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să-i fie recunoscut dreptul de proprietate şi posesia imobilului Complex Comercial P+2, situat în comuna Bujoru, judeţ Teleorman, cu vecinătăţile : A – T.P. , S – DJ 5C, E – drum comunal şi V – Z.P. , precum şi obligarea pârâtei Consumcoop Bujoru la plata sumelor reprezentând venitul pe care le-a  realizat din închirierea spaţiilor existente în imobil.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că imobilul ce face obiectul acţiunii a fost construit în perioada 1978 – 1981 din fondurile sale.

Reclamanta a mai arătat că, pentru realizarea obiectivului, fostul Consiliu Popular al comunei Bujoru a dispus acordarea suprafeţei de 820 m.p. iar, conform legilor ce guvernau organizarea şi funcţionarea cooperativei de consum, imobilul a fost atribuit spre folosinţă fostei Cooperative de Consum Bujoru.

A susţinut reclamanta că pârâta Consumcoop Bujoru a refuzat afilierea potrivit art.104 alin.1 lit.a. a Legii nr.1/2005.

Deşi a fost somată, la data de 15 martie 2007,  să intre în legalitate privind posesia şi folosinţa imobilului, reclamanta susţine că pârâta a refuzat să cedeze de bună – voie imobilul al cărei proprietar e, deţinându-l astfel fără drept.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art.480 şi 483 şi urm. Cod civ., disp. Legii 213/1998, HG nr. 1382/2001 anexa 5.

A anexat cererii (în copii certificate): adresa nr.  45950/4.07.1978,  autorizaţie pentru executare de lucrări, notificare nr.32/15.03.2007, confirmare de primire şi bilanţ teritorial.

Pârâta – Primăria Comunei Bujoru, judeţ Teleorman – a formulat întâmpinare  prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, deoarece, susţine aceasta nu se află în posesia imobilului ce face obiectul acţiunii şi nici nu a pretins vreodată vreun drept asupra acestuia.

Pe fond, pârâta a arătat că, din evidenţele sale, rezultă că imobilul este proprietatea pârâtei Cooperativei de Consum Bujoru, că aceasta figurează cu rol în registrul agricol din anul 1980, că aceasta a depus anual declaraţiile de  impunere şi a achitat la termen toate taxele şi impozitele locale pentru imobil.

În drept şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 115 şi urm. cod pr.civ.

La data de 24.06.2008, reclamanta UJCC Teleorman a depus o cerere precizatoare  prin  care a arătat că-şi întemeiază acţiunea pe disp. art.111 cod pr.civ., ale Legii 213/1998 şi ale H.G. nr. 1382/2001 iar, referitor la capătul de cerere privitor la plata sumelor reprezentând venitul realizat din închirierea spaţiilor, reclamanta a declarat că renunţă la acesta.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esenţă că ea este proprietarul de drept al imobilului  iar acesta a fost atribuit spre folosinţă pârâtei Cooperativa de Consum Bujoru.

Reclamanta a mai susţinut că actele normative au recunoscut Cooperaţiei de consum dreptul de  proprietate asupra patrimoniului existent la sfârşitul anului 1989 iar, potrivit art.107 alin .1 şi 2 din Legea 1/2005, statul recunoaşte şi garantează  dreptul de proprietate al organizaţiilor cooperatiste.

La data de 30.07.2008, pârâta Societatea Cooperativa de Consum CONSUMCOOP BUJORU a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca inadmisibilă.

În motivarea cererii, pârâta a arătat că, începând cu anul 1982, în patrimoniul său a intrat (transmis fără plată) imobilul  „COMPLEX COMERCIAL P+2” iar, de la acel moment, s-a comportat ca proprietar al construcţiilor.

Consideră că, având în vedere justa cauză şi buna sa credinţă, precum şi disp. art.1895 şi următoarele cod civ., ea este proprietara imobilului.

Pârâta a mai susţinut că este proprietara terenului intravilan pe care se află construcţiile iar reclamanta nu a stăpânit niciodată imobilul şi nici în prezent nu este în posesia lui.

Consideră că, pentru a putea fi admisă acţiunea în constatarea dreptului de proprietate, reclamanta trebuie să fie în posesia imobilului, în caz contrar, fiind necesară o acţiune  în realizarea dreptului şi nu o acţiune în constatare, ce are caracter subsidiar.

A anexat cererii (în copii certificate): adresa nr.6132/9.04.1982, adresa nr.023/7 ian.1980, adresa nr.1058/22.09.1994, hotărârea nr.6/18 – 19 oct.1994 a „CENTROCOOP”, sentinţa civilă nr.762/03.sept.2007, pronunţată de Judecătoria Zimnicea în dosarul nr.588/339/2007 rămasă irevocabilă,  declaraţii de impunere, certificat de înregistrare şi plan de amplasament şi delimitare al bunului imobil.

Şi în şedinţă publică din data de 05.08.2008, reclamanta, prin consilier juridic, a precizat că acţiunea formulată este în constatarea dreptului de proprietate, întemeiată pe disp. art.111 cod pr.civ., aşa cum a precizat şi în cererea scrisă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate prin întâmpinare de Primăria comunei Bujoru, judeţ Teleorman, instanţa  a admis-o, cu motivarea că, potrivit disp. art.21 alin.(1 ) şi ( 2) din Legea 215/2001, unităţile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice de drept public,  cu capacitate juridică deplină,  titulare de drepturi şi obligaţii şi, ca atare, acestea  pot figura ca părţi în justiţie şi nu primăriile sau consiliile locale.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa  a admis  şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al comunei Bujoru, judeţ Teleorman, invocată din oficiu de instanţă.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei (calificată de aceasta ca fiind o acţiune în constatarea dreptului său de proprietate),  invocată de pârâta CONSUMCOOP Bujoru, instanţa a admis-o  pentru considerentele ce vor urma.

Astfel, aşa cum se motivează acţiunea de chemare în judecată, reclamanta se pretinde proprietara imobilului „Complex Comercial P + 2” situat în comuna Bujoru, judeţ Teleorman, imobil pe care pretinde că l-a atribuit în folosinţă pârâtei Cooperativa de Consum Bujoru.

Potrivit disp. art.111 cod pr.civ., partea care are  interes poate să facă cerere pentru  constatarea existenţei sau neexistenţei  unui drept.

Cererea  nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, deci acţiunea în constatare are un caracter subsidiar faţă de cererea în realizarea dreptului.

Calea acţiunii în constatare poate fi utilizată  de proprietarul care se află în posesia bunului, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască şi să i se consolideze dreptul, în cazul în care dovedeşte că acesta îi este contestat  de pârât.

În speţă, reclamanta, ce pretinde că este proprietara imobilului, susţine că imobilul este în posesia  pârâtei Consumcoop Bujoru  şi că aceasta îl deţine fără nici un drept.

În această situaţie, reclamanta avea deschisă calea unei acţiuni în realizarea dreptului şi nu în  constatarea dreptului iar instanţa nu poate să transforme,  din  oficiu, acţiunea principală în constatare într-o acţiune în realizarea dreptului.

Faţă de aceste considerente, instanţa  urmează să respingă ca inadmisibilă  acţiunea în constatarea dreptului formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Consumcoop Bujoru.

În baza art.274 cod pr.civ., a obligat reclamanta UJCC Teleorman să plătească pârâtei Consumcoop Bujoru suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.