Propunere de arestare preventivă. Indicii temeinice. Luare de mită. Pericol concret pentru ordinea publică. Criterii de apreciere

TITLU:

Propunere de arestare preventivă. Indicii temeinice. Luare de mită. Pericol concret pentru ordinea publică. Criterii de apreciere

C. pen., art. 41 alin. (2), 254 alin. (2)

C. proc. pen., art. 681, 143, 148 al. 1 lit. b şi f, 1491

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 5 par. 1 lit. c

Legea nr. 78/2000, art. 7 alin. (1)

REZUMAT:

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât şi la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (şi nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăţia inculpatului) că inculpatul a săvârşit infracţiunea. În hotărârile Brogan c. Marii Britanii şi Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzaţii încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au acelaşi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea şi, cu atât mai puţin, cu cele care permit condamnarea.

În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului - învinuit de săvârşirea infracţiunii de luare de mită -, se au în vedere gravitatea faptelor şi împrejurările concrete de săvârşire a acestora, caracterul activităţii infracţionale, de natură a compromite prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, instituţiilor, organismelor statului, serviciilor publice, precum şi corectitudinea, cinstea funcţionarilor care-şi desfăşoară activitatea în cadrul acestora, îndeplinind funcţiile încredinţate. În acest sens, nu pot fi nesocotite realităţile sociale, ordinea publică trebuind a fi înţeleasă şi ca reacţie a cetăţenilor în raport de comiterea faptelor de natură penală, sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice că justiţia, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii, sancţionând prompt şi eficient mai ales faptele de corupţie, recrudescente în societatea contemporană, din categoria cărora fac parte şi cele imputate inculpatului.

Chiar dacă a trecut o perioadă de 3 ani de la săvârşirea infracţiunii, arestarea preventivă se impune prin prisma rezonanţei sociale a acesteia, care în mod evident nu s-a estompat, precum şi prin prisma periculozităţii concrete dovedite de făptuitor, funcţionar public, care prin calitatea pe care a avut-o, de comisar-şef la Garda Financiară, era chemat să vegheze la respectarea legii şi a cărui faptă îşi produce urmările şi în prezent, date fiind prejudiciile neacoperite, şi care probabil că nici nu vor putea fi acoperite vreodată, ale persoanelor înşelate de inculpaţii a căror activitate a „protejat-o”.

Aptitudinile intelectuale şi conduita în societate a inculpatului nu sunt de natură a determina luarea unei alte măsuri preventive, mai puţin restrictive, câtă vreme tocmai acestea i-au asigurat inculpatului posibilitatea ocupării unei funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat, funcţie de care nu a ezitat să se folosească apoi pentru a lua mită, ştirbind astfel autoritatea şi prestigiul instituţiei în cadrul căreia şi-a desfăşurat activitatea.

(Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, Încheierea nr. 45812/3/2009 din 19.11.2009, definitivă prin Încheierea nr.404/24.11.2009 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală)

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: TUDOR GEORGIANA

CONSIDERENTE:

Prin propunerea nr.29/P/18.11.2009, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.11.2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei a solicitat arestarea preventivă a inculpatului O.I.G. pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la data de 19.11.2009 la 17.12.2009, inclusiv.

În fapt, după o prezentare succintă a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii N.A.L., N.C. şi învinuitul C.D., în perioada 2005-2008, în calitate de asociaţi la societăţile comerciale R. INVEST S.R.L. (fostă C. INVEST), R. INVESTMENT GROUP S.R.L., R. BUILDING S.R.L., precum şi C. GROUP S.R.L., activitate ce se circumscrie infracţiunilor prevăzute de art.292 şi art.215 alin.1, 2, 3, 4 şi 5 din Codul penal, art.4, 5, 6, 8 şi 9 din Legea nr.241/2005, fiecare cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, s-a reţinut că în perioada 2006 – noiembrie 2007, inculpatul O.I.G., în calitate de comisar şef al Gărzii Financiare – Secţia Timiş, a primit de la inculpatul N.C., în mod repetat, atât direct, cât şi prin intermediul fiului său, O.R.I., foloase în sumă totală de 54.890,03 lei (RON), reprezentând contravaloarea unor excursii în străinătate şi, respectiv, încasarea eşalonată a sumei de 38.500 lei (RON), în baza unui contract fictiv de publicitate, în scopul de a nu îşi îndeplini îndatoririle sale de serviciu, privitoare la verificarea activităţii desfăşurate de către S.C. R. INVEST S.R.L., S.C. R. INVESTMENT GROUP S.R.L. şi S.C. R. BUILDING S.R.L., precum şi la aplicarea unor sancţiuni reprezentanţilor acestor agenţi economici.

Astfel, inculpatul O.I.G., în scopul anterior menţionat, a beneficiat, în perioada 03.07.2006 – 10.07.2006, împreună cu soţia sa, O.D., de un sejur în localitatea Nice din Franţa, la hotelul Negresco, pentru care inculpatul N.C. a achitat suma de 10.254,27 lei (diferenţa, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro, fiind plătită de către inculpat), precum şi de contravaloarea unei excursii, efectuată în perioada 30.10.2006–01.11.2006 în Barcelona - Spania, pentru care acelaşi inculpat - N.C. - a achitat suma de 1.015 lei, reprezentând cheltuielile de cazare.

Totodată, inculpatul O.I.G., în realizarea aceluiaşi scop, a beneficiat în mod indirect, prin intermediul fiului său, O.R.I., de suma de 5.120,76 lei, care a fost plătită de inculpatul N.C. pentru efectuarea de către O.R.I., în perioada 03.02.2006 – 06.02.2006, a unei excursii în localitatea Bangkok din Thailanda.

De asemenea, inculpatul O.I.G. a beneficiat, tot în mod indirect şi pentru scopul mai sus menţionat, de suma totală de 38.500 lei, care a fost achitată eşalonat, respectiv, câte 3.500 lei pe lună, de către inculpatul N.C., în perioada octombrie 2006 – noiembrie 2007, în baza unui contract fictiv de publicitate încheiat între S.C. R. INVEST S.R.L., la care acest din urmă inculpat era asociat, şi S.C. G.C. S.R.L., la care asociat este O.R.I..

Prin rezoluţia din 11.11.2009, ora 14:00, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de O.I.G., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată (4 acte materiale), prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, faţă de O.R.I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la de luare de mită, în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin. 2 Cod penal şi la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, şi faţă de N.C., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, în formă continuată (4 acte materiale), prevăzută de art. 255 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi a art. 37 lit. b Cod penal.

Prin Ordonanţa nr. 11 din 18.11.2009 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie  s-a dispus reţinerea învinuitului O.I.G. pe o perioadă de 24 ore, de la 18.11.2009, ora 11:30 până la data de 19.11.2009 ora 11:30.

Prin Ordonanţa nr.29/P/2009 din 18.11.2009 s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului O.I.G. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată (4 acte materiale), prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal

Potrivit art. 148 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 Cod procedură penală şi există vreunul din cazurile prevăzute la lit a-f. În cursul urmăririi penale, conform art. 1491 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului se dispune la propunerea motivată a procurorului.

Or, examinând propunerea de arestare formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, dar şi cu dispoziţiile legale în materie, se constată că aceasta este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală şi art. 148 lit.b şi f Cod procedură penală.

Astfel, din materialul probator administrat până în prezent în cauză, rezultă că sunt probe sau indicii temeinice, în sensul precizat de art. 681 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracţiunea de luare de mită, în formă continuată (4 acte materiale), prevăzută de art. 254 alin. 2 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru care este cercetat, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât şi la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (şi nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăţia inculpatului) că inculpatul a săvârşit infracţiunea. În hotărârile Brogan c. Marii Britanii şi Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzaţii încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au acelaşi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea şi, cu atât mai puţin, cu cele care permit condamnarea.

În speţă, din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta, relevante sub aspectul îndeplinirii acestei condiţii fiind mijloacele de probă administrate până în prezent:

-denunţul şi declaraţiile inculpatului N.A. (potrivit cărora începând cu toamna anului 2005 a aflat despre demersurile inculpatului N.C., referitoare la cultivarea de relaţii apropiate cu inculpatul O.I.G., care la acea dată avea calitatea de şef al Gărzii Financiare – Secţia Timiş, pentru a beneficia de protecţia în ceea ce priveşte verificarea activităţii desfăşurate de societăţile comerciale R. INVEST S.R.L. şi R. INVESTMENT GROUP S.R.L., la care cel dintâi era asociat, demersuri care au presupus inclusiv remiterea repetată a unor foloase inculpatului O.I.G., atât direct, cât şi prin intermediul fiului lui - O.R.I., în scopul şi modalităţile reţinute anterior);

-declaraţiile învinuitului C.D. (care a confirmat relaţia apropiată existentă între anii 2006-2008 între inculpatul N.C. şi inculpatul O.I.G. şi fiul acestuia, precizând, totodată, că a asistat, în cursul anului 2006, la mai multe discuţii contradictorii între inculpaţii N.C. şi N.A., acesta din urmă reproşându-i celui dintâi cheltuirea unor sume de bani din conturile societăţilor R. pentru achitarea facturilor ce reprezentau contravaloarea unor excursii efectuate de N.C. şi O.I.G. în acea perioadă);

-raportul de constatare întocmit în cauză de specialistul desemnat din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

-documentele financiar-contabile ridicate de către D.G.F.P. Timiş şi Garda Financiară Timiş, precum şi de la S.C. R. INVEST S.R.L. şi S.C. R. INVESTMENT GROUP S.R.L. (balanţe de verificare, bilanţuri contabile, registru de casă, jurnal pentru vânzări şi cumpărări, facturi, chitanţe etc.);

-documentele (facturi, chitanţe etc.) ridicate de la S.C. V. S.R.L. Timişoara, precum şi declaraţiile martorei V.M.E. – asociat şi administrator al societăţii – potrivit cărora nu a acordat vreodată reprezentanţilor societăţilor R. reduceri de preţ pentru serviciile turistice prestate, iar în cursul lunii iunie 2006 a primit de la inculpatul N.C. solicitarea pentru achiziţionarea unui pachet turistic, în perioada 3.07.2006-10.07.2006, în Nice - Franţa, la hotelul Negresco, inculpatul punându-i în vedere faptul că beneficiarul pachetului turistic urma să fie inculpatul O.I.G., care trebuia să plătească doar suma de 1000 Euro, diferenţa de bani urmând a fi facturată în numele S.C. R. INVESTMENT GROUP S.R.L. (aspecte confirmate de facturile fiscale şi înscrisurile care atestă plata, aflate la dosarul de urmărire penală – vol.13, f.73, 78-79 şi vol.47 – f.142-143), serviciile de cazare şi transport pentru excursia din Bangkok – Thailanda a învinuitului O.R.I., din perioada 3.02.2006-6.02.2006, asigurate de operatorul de turism S.C. V. S.R.L. Timişoara, au fost facturate pe numele S.C. R. BUILDING S.R.L. şi, ulterior, stornată din evidenţă şi achitată din contul curent al S.C. R. INVEST S.R.L., iar contravaloarea excursiei în Barcelona – Spania, în perioada 30.10.2006-1.11.2006, în care a fost şi inculpatul O.I.G., în sumă de 1.015 lei, a fost achitată tot de S.C. R. INVEST S.R.L. (v. înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală – vol.13, f.142, 344-345, şi vol.47 – f.164)

-contractul de prestări servicii de promovare nr. 1/10.10.2006, încheiat între S.C. G.C. S.R.L., la care este asociat O.R.I., şi S.C. R. INVEST S.R.L.;

-documentele ridicate de la Garda Financiară, inclusiv: sesizările formulate de părţile vătămate B.D. şi L.M.M., la data de 28.04.2006 şi, respectiv, 13.06.2007, prin care acestea solicitau instituţiei pe care o conducea inculpatul efectuarea de controale la S.C. R. INVEST S.R.L. şi S.C. R. INVESTMENT GROUP S.R.L., dovadă, pe de o parte, că inculpatul cunoştea încă din 2006 activitatea infracţională a reprezentanţilor societăţilor R., în legătură cu vânzarea unor locuinţe despre care spuneau că le vor construi în Timişoara, sesizări în urma cărora nu s-a efectuat niciodată un control care să permită verificarea tuturor aspectelor semnalate şi nici nu s-au putut aplica în consecinţă sancţiuni în mod corespunzător sau descoperi la timp şi stopa activitatea infracţională, deşi se reclamau delapidarea, spălarea de bani, deturnarea de fonduri, evaziunea fiscală, fals intelectual la legea contabilităţii, atitudine care a permis celorlalţi inculpaţi să continue săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, cauzând un prejudiciu total de peste 2 milioane de Euro pentru mai mult de 100 de părţi vătămate;

-declaraţiile martorilor D.I. şi M.I., comisari în cadrul Gărzii Financiare – Secţia Timiş, cu privire la controlul efectuat de ei la S.C. R. INVESTMENT GROUP S.R.L., pe linia respectării prevederilor Legii nr.656/2002, control în urma căruia au sancţionat societatea cu amendă contravenţională de 25.000 lei, iar când s-au întors la sediul Gărzii Financiare le-au fost cerute explicaţii de către inculpatul O.I.G. în legătură cu temeiurile care au generat efectuarea controlului, acesta întrebându-i dacă nu au fost trimişi de un anume A.E.S., proprietar al terenului din str. Lidia nr.130, cu care inculpaţii N.C. şi N.A. aveau încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare, dovadă că inculpatul O.I.G. era la curent cu activităţile societăţilor R..

Or, aceste probe nu pot fi înlăturate pentru simplul motiv că doi dintre martorii audiaţi, M.D.A. şi S.G. - persoane indicate de altfel chiar de inculpatul O.I.G. în declaraţiile sale ca fiind cele care ar putea testa cu privire la nevinovăţia sa şi care se află în relaţii de amiciţie cu inculpatul -, ar infirma existenţa caracterului penal al unora din faptele reţinute în sarcina inculpatului, sau că învinuitul O.R.I. – fiul său – şi inculpatul N.C. susţin şi ei caracterul licit al acţiunilor inculpatului O.I.G., în condiţiile în care ambii sunt ei înşişi acuzaţi, unul – ca şi complice la luarea de mită al cărei presupus autor e inculpatul –, iar celălalt – de dare de mită, infracţiunea corelativă la cea săvârşită de inculpatul O.I.G. –, astfel că sunt direct interesaţi în stabilirea inexistenţei faptelor şi a nevinovăţiei inculpatului O.I.G..

Acestea fiind spuse, Tribunalul reţine că, în raport de circumstanţele cauzei, astfel cum au fost descrise mai sus, există fapte şi informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul O.I.G. să fi săvârşit infracţiunea pentru care este urmărit penal şi, prin urmare, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.

Tot astfel, se constată că inculpatul se află în situaţiile prevăzute la art. 148 lit. b şi f Cod procedură penală, întrucât există date că inculpatul O.I.G. încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea unor martori, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Cu privire la cel dintâi caz menţionat, prevăzut de art. 148 lit. b) C.p.p., din probatoriul administrat a rezultat că, în cursul anului 2009, inculpatul O.I.G. a încercat să zădărnicească, în mod direct, aflarea adevărului, prin influenţarea martorilor S.G. şi M.D.A..

Astfel, deşi inculpatul O.I.G. a susţinut că la remiterea banilor pentru excursia din Franţa a fost de faţă martorul S.G., susţinere confirmată de acest martor, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 288.417 din 18.11.2009 a rezultat comportamentul simulat al acestuia cu privire la această susţinere.

Aceleaşi date referitoare la comportamentul simulat au fost atestate, prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 288.416 din 18.11.2009, în legătură cu martorul M.D.A., care a susţinut, contrar adevărului şi în sprijinul inculpatului O.I.G., că ar fi fost de faţă în momentul în care fiul acestuia din urmă, învinuitul O.R.I., ar fi remis o sumă de bani reprezentând contravaloarea excursiei efectuate la Bangkok - Thailanda.

În absenţa încercării inculpatului O.I.G. de a încerca să zădărnicească, în mod direct, aflarea adevărului, prin influenţarea martorilor S.G. şi M.D.A., nu s-ar explica declaraţiile prin care aceştia încearcă să acrediteze ideea că inculpatul şi fiul său i-ar fi plătit integral inculpatului N.C. serviciile turistice de care au beneficiat prin intermediul S.C. V. S.R.L. Timişoara, declaraţii în care martorii arată că au fost de faţă la efectuarea acestor plăţi şi care în mod evident nu pot corespunde adevărului, fiind contrazise de toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză (cu excepţia, bineînţeles, a declaraţiilor inculpaţilor O.I.G., N.C. şi ale învinuitului O.R.I., care nu îşi recunosc vinovăţia).

În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C.p.p., şi acesta este incident, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea acestei ultime condiţii, se au în vedere gravitatea faptelor şi împrejurările concrete de săvârşire a acestora, caracterul activităţii infracţionale, de natură a compromite prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, instituţiilor, organismelor statului, serviciilor publice, precum şi corectitudinea, cinstea funcţionarilor care-şi desfăşoară activitatea în cadrul acestora, îndeplinind funcţiile încredinţate. În acest sens, nu pot fi nesocotite realităţile sociale, ordinea publică trebuind a fi înţeleasă şi ca reacţie a cetăţenilor în raport de comiterea faptelor de natură penală, sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice că justiţia, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii, sancţionând prompt şi eficient mai ales faptele de corupţie, recrudescente în societatea contemporană, din categoria cărora fac parte şi cele imputate inculpatului.

Mai trebuie avute în vedere circumstanţele reale de săvârşire a faptelor, modul de operare (inculpatul s-a folosit de prerogativele funcţiei deţinute, respectiv, aceea de şef al Gărzii Financiare - Secţia Timiş pentru a lua mită), precum şi caracterul de repetabilitate, aspecte care imprimă infracţiunii imputate inculpatului un grad de pericol social deosebit de grav.

Faptele de corupţie descrise sunt de natură a afecta în mod grav prestigiul Gărzii Financiare, ca instituţie a statului ce trebuie să asigure respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise de lege şi respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea, depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite, având în vedere dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 91/2003, în vigoare la data săvârşirii faptelor.

Conform art. 7 din acelaşi act normativ, în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, comisarii Gărzii Financiare sunt în drept să efectueze controale în spaţiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri ori se desfăşoară activităţi ce cad sub incidenţa actelor normative în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt interzise de acestea.

Însă, inculpatul O.I.G., ca urmare a foloaselor primite de la inculpatul N.C., a manifestat o atitudine subiectivă, de favorizare a societăţilor R., constând în neîndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu referitoare la controlul activităţii oricărui agent economic din raza sa de competenţă, în perioada 2005-2008 Garda Financiară - Secţia Timiş neefectuând niciun control amplu al activităţii desfăşurate de firmele R., în pofida sesizărilor primite de la părţile vătămate cu privire la infracţiunile comise de ceilalţi inculpaţi - asociaţi ai societăţilor menţionate. Or, în cazul în care actele materiale de corupere exercitate de inculpatul N.C. ar fi rămas fără rezultat, o atitudine corectă, imparţială şi incoruptibilă a inculpatului O.I.G. ar fi fost de natură să limiteze efectele activităţii infracţionale descrise, care însă a luat amploare.

Astfel, prin fapta sa, inculpatul O.I.G. a concurat în mod indirect la producerea consecinţelor deosebit de grave ale infracţiunilor de înşelăciune, în formă continuată, comise de către inculpaţii N.A. şi N.C., fiind vorba despre cauzarea unei pagube de peste 2 milioane euro.

Părţile vătămate nu au suferit doar o pagubă materială, ci şi un deosebit prejudiciu moral, întrucât, în condiţiile în care şeful structurii teritoriale a Gărzii Financiare trebuia să-i apere de orice fraudă, evaziune fiscală ori folosirea de către orice agent economic a sumelor de bani din patrimoniul societăţii într-un sens contrar activităţii acesteia, s-au văzut puşi în situaţia de a contracta credite ipotecare la bănci sau să îşi vândă apartamentele în care locuiau pentru a avea posibilitatea să plătească avansul cerut de reprezentanţii societăţilor R. pentru vânzarea-cumpărarea unei locuinţe noi, pentru ca, în cele din urmă, acest lucru să nu se întâmple iar respectivele persoane să rămână în stradă, ca urmare a executării silite la care au fost supuşi de instituţiile bancare.

Toate aceste aspecte îndreptăţesc concluzia că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere şi insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept şi valorile sociale, ordinea publică implicând un climat social firesc, în care să fie asigurată funcţionarea normală a instituţiilor statului.

Chiar dacă a trecut o perioadă de 3 ani de la săvârşirea infracţiunii, arestarea preventivă se impune prin prisma rezonanţei sociale a acesteia, care în mod evident nu s-a estompat, precum şi prin prisma periculozităţii concrete dovedite de făptuitor, funcţionar public, care prin calitatea pe care a avut-o, de comisar-şef la Garda Financiară, era chemat să vegheze la respectarea legii şi a cărui faptă, după cum am arătat, îşi produce urmările şi în prezent, date fiind prejudiciile neacoperite, şi care probabil că nici nu vor putea fi acoperite vreodată, ale persoanelor înşelate de inculpaţii a căror activitate a „protejat-o”.

Prin prisma celor mai sus arătate, se constată că măsura arestării preventive a inculpatului O.I.G. se impune pentru o mai bună desfăşurare a procesului penal, conform art.136 al.1 C.p.p., iar circumstanţele personale ale acestuia vor fi avute în vedere cu ocazia soluţionării în fond a cauzei, în măsura în care va fi trimis în judecată, iar instanţa se va orienta spre o soluţie de condamnare. Sub acest aspect, aptitudinile intelectuale şi conduita în societate a inculpatului nu sunt de natură a determina instanţa să se orienteze, la acest moment procesual, spre luarea unei alte măsuri preventive, mai puţin restrictive, câtă vreme tocmai acestea i-au asigurat inculpatului posibilitatea ocupării unei funcţii implicând exerciţiul autorităţii de stat, funcţie de care nu a ezitat să se folosească apoi pentru a lua mită, ştirbind astfel autoritatea şi prestigiul instituţiei în cadrul căreia şi-a desfăşurat activitatea.

Pentru aceste motive, va admite propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi, în temeiul art. 143, 148 al. 1 lit. b f şi 1491 Cod procedură penală, va dispune arestarea preventivă a inculpatului O.I.G. pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de  19.11.2009, până la data de 17.12.2009 inclusiv.

DISPOZITIV:

Admite propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei.

În temeiul art. 143, 148 al. 1 lit. b şi f şi 1491 Cod procedură penală, dispune arestarea preventivă a inculpatului O.I.G., pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de  19.11.2009, până la data de 17.12.2009 inclusiv.

Cu recurs în 24 de ore de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 19.11.2009, ora 1.00.

Domenii speta

Spete similare