Revizuire întemeiata pe dispozitiile art.322 pct.9 Cod procedura civila

Revizuire întemeiata pe dispozitiile art.322 pct.9 Cod procedura civila

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.48498/3/2008 - DECIZIA CIVILA NR.1581/17.11.2009)

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila la data de 17.12.2008, sub nr.48498/3/2008 revizuientii D.G. si D.G. au solicitat revizuirea deciziei civile nr.195 A din 02.03.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti în dosarul nr.3907/2003 în temeiul dispozitiilor art.322 pct.9 Cod procedura civila aratând ca exista o hotarâre a CEDO publicata în Monitorul Oficial al României Partea I care constata o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale, iar încalcarea este cauzata de o hotarâre judecatoreasca pronuntata de o instanta nationala.

Prin decizia civila nr.617 A din 30.04.2009, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a respins exceptia inadmisibilitatii cererii, ca neîntemeiata, a admis cererea de revizuire, a schimbat, în parte, decizia nr.195 A din 02.03.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila în dosarul nr.3907/2003 în sensul ca, a admis apelul declarat de apelantii - reclamanti D.I. si N.R.P., a schimbat, în parte sentinta civila apelata, a constatat nulitatea absoluta a contractului  de vânzare - cumparare nr.5898/15.03.1999, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantii - pârâti D.I. si D.M. si, respectiv de chematul în garantie M.F.P., a mentinut dispozitiile deciziei din apel privind respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a apelantei - pârâte SC "T.A." SA si celelalte dispozitii ale sentintei civile nr.4357/04.06.2003 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti în dosarul nr.3512/2002; a luat act ca revizuientii nu au solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca cererea de revizuire, întemeiata pe dispozitiile art.322 pct.9 Cod procedura civila este admisibila, iar pe fond este întemeiata.

Prin sentinta civila nr.4357/04.06.2003, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins, ca neîntemeiata, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a chematului în garantie M.F.P., a admis exceptia autoritatii de lucru judecat în raport de pârâta SC T.A. SA si a respins capatul de cerere privind revendicarea, din actiunea principala, în raport de pârâta SC T.A. SA, ca fiind trecut în puterea lucrului judecat. Totodata, a admis, în parte, actiunea principala precizata, formulata de reclamanta D.I., a respins capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare - cumparare cu plata pretului în rate nr.5898/15.03.1999, ca neîntemeiata si i-a obligat pe pârâtii D.I. si D.M. sa lase reclamantei D.I., în deplina proprietate si linistita posesie, apartamentul compus dintr-o camera si dependinte situat la parterul imobilului din str.R., nr.41, sector 3. Prin aceeasi sentinta a fost respinsa, ca neîntemeiata, actiunea conexa precizata, formulata de reclamantul N.R.P., a fost admisa cererea de chemare in garantie formulata de pârâtii D.I. si D.M. împotriva pârâtului M.F.P. si în contradictoriu cu pârâtul M.B. reprezentat prin P.G., fiind obligat chematul în garantie M.F.P. sa restituie celor doi pârâti suma de 22.038.051 lei, reprezentând pret partial achitat pâna la data pronuntarii, conform contractului de vânzare-cumparare cu plata în rate nr.5898/15.03.1999.

Prin decizia civila nr.195/02.03 .2004 a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei pârâte SC T.A. SA, ca nefondata; a fost respinsa exceptia lipsei de interes a apelului declarat de catre apelanta reclamanta D.I., ca nefondata; au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de catre apelanta reclamanta D.I., apelantul reclamant N.R.P. si apelanta pârâta SC T.A. SA; au fost admise apelurile declarate de apelantii pârâti D.I. si D.M. si de apelantul chemat in garantie M.F.P., împotriva aceleiasi sentinte; a fost schimbata, în parte, sentinta apelata, în sensul ca a fost respins capatul de cerere privind revendicarea imobilului compus dintr-o camera si dependinte, situat în B., str.R., nr.41, parter, sector 3, formulat de reclamanta D.I., în contradictoriu cu pârâtii D.M., D.I. si M.B. reprezentat prin P.G., ca nefondat; a fost respinsa cererea de chemare în garantie formulata de pârâtii D.M. si D.I., în contradictoriu cu chematii în garantie M.B. prin P.G. si M.F.P., ca nefondata; au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate.

Prin decizia civila nr.1097/18.11.2004, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila, a fost respins recursul declarat împotriva deciziei de apel de catre reclamant, ca nefondat.

Prin hotarârea CEDO, din 14.02.2008, pronuntata în cauza Dumitrescu contra României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca reclamanta, în speta, autoarea revizuientilor a fost lipsita de dreptul sau de proprietate asupra propriului sau bun, fapt combinat cu lipsa totala a despagubirii timp de peste 7 ani, ce a facut ca aceasta sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantate de art. 1 din Protocolul 1.

Hotarârea CEDO din 14.02.2008, dispune ca statul sa restituie reclamantilor apartamentul în suprafata de 55,20 mp., aflat la parterul casei situate în B., str.R. nr.41, care a facut obiectul contractului de vânzare-cumparare din data de 15.03.1999, precum si terenul aferent, în cel mult trei luni de la data ramânerii definitive a hotarârii, si ca în lipsa acestei restituirii, Statul Român sa plateasca reclamantilor, în acelasi termen de trei luni, suma de 50.000 Euro cu titlu de daune materiale, constatându-se ca a existat o încalcare a art.1 din Protocolul 1 al Conventiei.

Din dispozitivul deciziei CEDO, rezulta ca obligatia principala a statului este aceea sa restituie bunul, iar aceasta reprezinta de fapt cea mai justa si echitabila modalitate de acoperire a prejudiciului produs în patrimoniul reclamantilor, prin vânzarea imobilului de catre stat, în situatia în care preluarea a fost una fara titlu valabil, (întrucât bunul nu putea fi supus vânzarii) si de înlaturare a consecintelor grave a încalcarii dreptului de proprietate.

Faptul ca statul pârât a fost obligat de catre CEDO, sa plateasca reclamantilor daune materiale, s-a retinut ca aceasta obligatie are caracter subsidiar obligatiei statului pârât de a restitui apartamentul vândut, iar aceasta rezulta din mentionarea expresa în dispozitivul deciziei "ca în lipsa acestei restituirii, Statul pârât sa plateasca în acelasi termen de 3 luni, suma de 50.000 Euro cu titlu de daune materiale", iar acordarea acestei sume nu reprezinta în niciun caz un drept de optiune pentru statul pârât, între a restitui imobilul sau a plati daune materiale, atâta timp cât bunul se afla în fiinta, se afla în posesia cumparatorilor, iar CEDO a considerat ca, prin înstrainarea acestui bun catre cumparatori, s-a încalcat dreptul de proprietate al autoarei reclamantilor; cu atât mai mult se arata ca preluarea imobilului a fost una fara titlu valabil (Decretul nr.92/1950 în evidenta contradictie cu prevederile constitutionale în vigoare la acel moment, în materia apararii si garantarii dreptului de proprietate privata), si nu putea fi supus înstrainarii.

De fapt dispozitiile art.322 pct.9 Cod procedura civila, reprezinta mijlocul procedural, calea extraordinara de atac pusa la îndemâna celor carora Curtea Europeana a Drepturilor Omului le constata încalcate drepturile, de a putea obtine, în dreptul intern, redobândirea, respectiv recunoasterea drepturilor sau a libertatilor fundamentale constate a fi încalcate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevazut de art.301 Cod procedura civila, recurentul - intimat M.B., reprezentat prin P.G. si recurentii - intimati D.I. si D.M..

Prin cererea de recurs întemeiata în drept pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, recurentul - intimat M.B. a solicitat modificarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea actiunii, ca neîntemeiata, aratând ca în mod gresit a fost admisa cererea de revizuire si a fost schimbata, în parte, sentinta apelata în sensul constatarii nulitatii absolute a contractului  de vânzare - cumparare nr.5898 din 15.03.1999 întrucât actul de vânzare - cumparare sus-mentionat a fost încheiat de P.M.B. prin mandatar S.C. T.A. S.A. si intimatii-pârâti D.I. si D.M. cu respectarea tuturor conditiilor de validitate prevazute de art.948 Cod civil, la data întocmirii actului.

Prin urmare, esential este sa se stabileasca cu precadere daca a fost respectata legea strict la momentul încheierii actului si pe cale de consecinta, daca actul de vânzare-cumparare sus-mentionat este valabil sau este nul absolut.

Cu referire la incidenta în cauza a dispozitiilor art.304 pct.9 Cod procedura civila, s-a aratat ca în primul rând trebuie analizata, temeinicia cererii de revizuire în raport de prevederile art.322 pct.9 raportat la dispozitivul hotarârii pronuntate de CEDO.

Au sustinut recurentii - intimati D. ca legiuitorul a creat posibilitatea revizuirii unei hotarâri judecatoresti pronuntate de instantele nationale în baza unei hotarâri pronuntate de o instanta internationala, în cauza de fata CEDO, daca sunt îndeplinite trei conditii si anume: daca prin hotarârea CEDO se constata o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale; daca consecintele grave ale acestei încalcari continua sa se produca si daca aceste consecinte nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii pronuntate.

În ceea ce priveste prima conditie, dat fiind caracterul hotarârii CEDO, nu se mai poate discuta asupra temeiniciei sau netemeiniciei constatarilor facute de Curte, însa trebuie analizate prevederile legale care mentioneaza consecintele grave ale încalcarii dreptului de proprietate al intimatilor.

În opinia intimatilor-reclamanti, exprimata în cererea de revizuire si însusita în mod absolut de tribunal, se apreciaza ca nu se poate  vorbi de consecinte grave, întrucât simpla încalcare a unui drept este în sine grava.

Recurentii D. au aratat ca aceasta interpretare este gresita întrucât legiuitorul a avut în vedere caracterul exceptional al revizuirii ca si cale extraordinara de atac, astfel încât nu se poate revizui o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila pronuntata de o instanta nationala, decât în situatia în care am fi în prezenta unor grave consecinte.

Chiar daca s-ar constata ca exista consecinte grave ale încalcarii, analizând si a treia conditie, continuta de dispozitiile art.322 pct.9, se observa ca hotarârea CEDO prevede modalitatea de reparare a prejudiciului creat intimatilor-reclamanti prin încalcarea art.1 din Protocolul 1 la Conventie, încalcare constatata de Curte prin chiar obligarea Statului Român la plata sumei de 50.000 de euro.

Cu alte cuvinte revizuirea hotarârii nu este singura modalitate de remediere a consecintelor grave produse ca urmare a încalcarii dreptului de proprietate prin pronuntarea unei hotarâri judecatoresti de respingere a actiunii în revendicare si a constatarii nulitatii absolute a unui contract încheiat în temeiul Legii nr.112/1995.

Au mai aratat recurentii - intimati D. ca instanta europeana nu se putea abate de la jurisprudenta sa prin care a statuat ca persoanele care si-au dobândit bunurile cu buna-credinta, nu trebuie sa fie aduse în situatia de a suporta ponderea responsabilitatii statului care a confiscat în trecut aceste bunuri (Cauza Raicu contra României, Cererea no 28104/03, din 19 octombrie 2006); Curtea Europeana a Drepturilor Omului "a statuat ca diminuarea vechilor atingeri nu trebuie sa creeze noi prejudicii disproportionate (v., mutatis mutandis, Pincova et Pinc, no 36548/97, CEDH 2002-VIII, § 58)".

Un alt aspect important si care dovedeste posibilitatea înlaturarii consecintelor produse prin hotarârea judecatoreasca supuse revizuirii este împrejurarea ca intimatii D., desi puteau obtine repararea prejudiciului conform dispozitiilor hotarârii CEDO, au solicitat suspendarea executarii dispozitivului hotarârii în ceea ce priveste despagubirile materiale (pentru suma de 50.000 de euro).

În ceea ce priveste motivul de recurs întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila, recurentii - intimati D.I. si D.M., au aratat ca tribunalul nu a motivat solutia de constatare a nulitatii absolute a contractului de vânzare - cumparare, ci doar a mentionat ca prin raportare la hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului, consecintele nu ar putea fi remediate decât prin revizuirea hotarârii atacate.

Recurentii - intimati au sustinut ca simpla constatare a încalcarii unui drept de proprietate, facuta printr-o hotarâre a Curtii Europene a Drepturilor Omului, nu poate duce la concluzia ca actul de vânzare - cumparare prin care s-a transferat dreptul de proprietate catre recurentii intimati este lovit de nulitate absoluta.

Pe de alta parte, recurentii au aratat ca motivarea tribunalului este contradictorie, întrucât, desi retine în considerente ( pagina 4, alineat5, partea finala) ca actiunea în revendicare devine neîntemeiata, prin hotarârea pronuntata, care mentine solutia instantei de fond, se admite capatul de cerere privind revendicarea.

Cu alte cuvinte, constata ca actiunea în revendicare este neîntemeiata, dar admite acest capat de cerere.

Este evidenta o totala contradictie între motivare si dispozitiv, întrucât în cazul în care s-a retinut netemeinicia actiunii în revendicare, instanta trebuia sa admita în parte apelul declarat de intimatii D. cu privire la capatul de cerere privind revendicarea; prin urmare, în cazul de fata, recurentii beneficiaza de o hotarârea judecatoreasca prin care se admite atât capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute cât si cel privind revendicarea desi, instanta ce a pronuntat hotarârea, concluzioneaza în motivare, ca actiunea în revendicare este neîntemeiata.

Sub aspectul admiterii apelului formulat de N.R.P., s-a aratat ca solutia este gresita, întrucât în motivarea sentintei civile nr.4357/04.06.2003 pronuntata de Judecatoria Sector 3 s-a retinut ca N.R.P. nu si-a dovedit legitimarea procesuala, sustinând doar ca este nepotul lui A.G., însa acesta din urma a înstrainat imobilul catre autorii intimatilor D..

Ca atare, N.R.P. nu poate justifica nici calitatea si nici interesul în apelul formulat, chestiuni neanalizate în amânunt de catre tribunal.

Analizând decizia recurata prin prisma criticilor formulate, sustinerile partilor si dispozitiile legale incidente în speta, Curtea retine urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art.322 pct.9 Cod procedura civila se poate solicita revizuirea unei hotarâri ramase definitive în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri date de o instanta de recurs, atunci când evoca fondul, daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarâri judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei încalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii pronuntate.

În speta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat prin hotarârea din 14.02.2008 în cauza Dumitrescu împotriva României (nr.1), publicata în Monitorul Oficial al României nr.819/05.12.2008, ca autoarea intimatilor reclamanti, D.I., a fost lipsita de dreptul sau de proprietate asupra imobilului situat în B., str.R., nr.41, ca urmare a înstrainarii de catre stat a apartamentului de la parterul imobilului în suprafata de 55,20 mp. si a terenului aferent acestuia, catre chiriasi; în plus, aceasta nu a fost despagubita vreme de peste 7 ani astfel ca a suportat o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor sale, garantat de art.1 din Protocolul nr.1.

Curtea apreciaza ca tribunalul a interpretat si aplicat corect dispozitiile art.322 pct.9 Cod procedura civila sub aspectul îndeplinirii conditiilor de admisibilitate în sensul ca încalcarea dreptului de proprietate al intimatilor - reclamanti este consecinta deciziei a carei revizuire se solicita (decizia civila nr.195 A din 02.03.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti) prin care a fost admis apelul declarat de apelantii - pârâti D.I. si D.M. si a fost schimbata sentinta civila nr.4357 din 04.06.2003 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti în sensul respingerii actiunii în revendicare a apartamentului situat la parterul imobilului din B., str.R., nr.41, sector 3, ca aceasta încalcare continua sa produca efecte grave întrucât reclamantii se afla în aceeasi situatie ca si la data pronuntarii hotarârii de condamnare a Statului Român de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, întrucât nu au fost despagubiti si nici nu se afla în posesia apartamentului de la parterul imobilului.

Curtea apreciaza, de asemenea, ca remedierea consecintelor grave ale încalcarii art.1 din Protocolul nr.1, cu referire la dreptul de proprietate al intimatilor - reclamanti, nu se poate face decât prin revizuirea deciziei sus-mentionate, însa numai sub aspectul solutiei date actiunii în revendicare imobiliara.

Nu pot fi primite sustinerile recurentilor - intimati D. în sensul ca legea nationala prevede posibilitatea obtinerii de reparatii în echivalent banesc de catre intimatii - reclamanti de vreme ce, de la data pronuntarii hotarârii Curtii Europene a Drepturilor Omului, acestia nu au fost efectiv despagubiti.

În plus, Curtea retine ca în sarcina Statului Român nu s-a stabilit o obligatie alternativa cu privire la care acesta sa aiba drept de optiune în sensul de a restitui imobilul sau de a plati despagubirile prevazute în hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului, ci o obligatie principala, aceea de restituire a bunului si doar în subsidiar, în ipoteza imposibilitatii obiective de îndeplinire a obligatiei principale, (de exemplu pentru ca bunul nu mai exista la data executarii deciziei, în materialitatea sa), va putea fi executata obligatia subsidiara a platii despagubirilor acordate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Curtea apreciaza ca revizuirea hotarârii sus - mentionate, sub aspectul solutiei date actiunii în revendicare este în speta singura modalitate de remediere a consecintelor grave ale încalcarii dreptului de proprietate al intimatilor - reclamanti având în vedere ca desi si recurentii - intimati D. se pot prevala de prevederile art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului (ca o consecinta a admiterii recursului sub aspectul solutiei date cererii de constatare a nevalabilitatii contractului  de vânzare - cumparare, pentru considerentele ce vor fi expuse) legislatia nationala prevede pentru acestia modalitati efective de reparare a prejudiciului.

Nu se poate sustine ca prin revizuirea deciziei atacate, în sensul mentionat s-ar aduce atingere dreptului recurentilor D. la un proces echitabil ori principiului preeminentei dreptului, ca element de patrimoniu, întrucât solutia de admitere a actiunii în revendicare se circumscrie atât prevederilor C.E.D.O. întrucât desi vor fi lipsiti de dreptul de proprietate au posibilitatii reale si efective de recuperare a prejudiciului în vreme ce în cazul intimatilor - reclamanti s-a constatat chiar prin hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului lipsa unei modalitati susceptibile sa conduca la acordarea efectiva de despagubiri întrucât Fondul Proprietatea nu functioneaza în conditii corespunzatoare.

Cu referire la solutia data de Tribunalul Bucuresti sub aspectul cererii de constatare a nulitatii absolute a contractului  de vânzare - cumparare nr.5898/15.03.1999, Curtea retine ca nu au fost relevate  motive de nulitate absoluta si ca revizuirea deciziei civile nr.195 A din 02.03.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila nu se impune si sub acest aspect pentru remedierea consecintelor grave ale încalcarii dreptului de proprietate al intimatilor - reclamanti.

Prin urmare, Curtea urmeaza sa admita recursul declarat de recurentii - intimati D. sub aspectul solutiei care vizeaza cererea de constatare a nulitatii contractului acestora de vânzare - cumparare în temeiul dispozitiilor art.304 pct.9 Cod procedura civila; desi acestia pierd proprietatea asupra bunului în litigiu pot solicita despagubiri în conditiile Legii nr.10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.1/2009 în conditiile specificate pentru contractele de vânzare - cumparare valabil încheiate dar devenite caduce ca efect al admiterii actiunii în revendicare.

Ca efect al acestei solutii Curtea, apreciaza ca nu se mai impune analiza criticilor acestora întemeiate pe dispozitiile art.304 pct.9 (cu referire la solutia constatarii nulitatii contractului de vânzare - cumparare); de asemenea nu se mai impune nici analiza criticilor privitoare la acelasi capat de cerere întemeiate pe dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila, întrucât prin modificarea deciziei recurate în sensul mentionat recurentii - intimati nu sufera nicio vatamare procesuala prin nemotivarea de catre tribunal a solutiei de constatare a nulitatii contractului  de vânzare - cumparare.

Sub aspectul considerentelor expuse la fila 4 paragraful 5 din decizia recurata, Curtea retine ca desi în cuprinsul acestora s-a aratat ca în urma anularii titlului de proprietate al subdobânditorilor de la stat, aceasta devine neîntemeiata, nu sunt incidente dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila întrucât decizia recurata este riguros si coerent motivata sub aspectul solutiei ce vizeaza actiunea în revendicare, iar aceasta exprimare contradictorie, izolata, nu este de natura sa conduca la dubii privind convingerea instantei care a pronuntat decizia recurata.

Este fondata critica prin care s-a sustinut ca admiterea apelului formulat de apelantul - reclamant N.R.P. a fost data cu gresita aplicare a legii întrucât cererea conexa formulata de acesta a fost respinsa pe considerentul ca nu justifica legitimare procesuala, iar acesta nu a facut în caile de atac nici un fel de dovezi sub acest aspect, în plus hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului nu îl priveste pe acesta care nu a avut o pozitie procesuala comuna cu reclamanta D.I., decedata pe parcursul solutionarii procesului.

Pentru considerentele care au fost deja expuse cu referire la solutia data cererii de constatare a nulitatii absolute a contractului  de vânzare - cumparare nr.5898/15.03.1999 urmeaza a fi admis si recursul declarat de recurentul - intimat M.B., reprezentat prin P.G..

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 si art.304 pct.9 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul si va modifica, în parte, decizia recurata în sensul ca va respinge apelul declarat de apelantii - reclamanti D.I. si N.R.P., ca nefondat; va mentine celelalte dispozitii ale deciziei recurate.

Domenii speta

Spete similare