Drept de servitute constituit conventional. Natura juridica în situatia inexistentei unui loc înfundat

Drept de servitute constituit conventional. Natura juridica în situatia inexistentei unui loc înfundat

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE - DOSAR NR.32668/299/2006 - DECIZIA CIVILA NR.1517/09.11.2009)

Prin cererea formulata la 13.10.2006, reclamanta S.G.R. a chemat în judecata pe pârâta C.A.M. (fosta A.), solicitând sa se constate stins dreptul de servitute de trecere instituit în favoarea terenului - fond dominant - lotul 1 B situat în B., str.N. nr.38 - 42, ce poarta asupra terenului - fond aservit - lotul 1 A, situat la aceeasi adresa, aflat în proprietatea reclamantei.

În motivarea actiunii s-a aratat ca reclamanta a constituit o servitute conventionala de trecere prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1839/30.07.2002 de catre B.N.P. Stefan Rosana-Olga, prin care terenul situat în str.N. nr.38 - 42, sector 1, lotul 1, proprietatea reclamantei devenea fond aservit, iar lotul 1 B, proprietatea vânzatoarei I.E., fond dominant. Aceasta servitute a fost constituita pentru faptul ca fondul dominant - lotul B 1, cu toate ca avea acces mai scurt si direct la drumul public, acesta era impracticabil la acel moment, astfel încât servitutea, prin conventia partilor, avea un caracter temporar.

De altfel, sustine recurenta, nu exista nici o ratiune pentru a-si îngradi de buna voie exercitiul dreptului de proprietate, atâta timp cât locul 1 B nu avea la acea data si nici în prezent caracter de loc înfundat, întrucât exista iesire la calea publica.

Singurul motiv pentru care s-a instituit aceasta servitute a fost acela ca drumul de acces la care avea iesire lotul 1 B nu era pavat.

Pârâta reclamanta a formulat cerere reconventionala solicitând obligarea reclamantei pârâte ca în termen de 30 zile de la pronuntarea hotarârii sa desfiinteze lucrarile edificate pe terenul afectat servitutii de trecere, lucrari ce nu îi permit exercitarea acestui drept, iar în ipoteza în care reclamanta nu întelege sa desfiinteze aceste lucrari, sa fie autorizata pârâta reclamanta sa desfiinteze aceste lucrari pe cheltuiala reclamantei pârâte.

Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, prin sentinta civila nr.17455/14.12.2007, a admis cererea, a omologat raportul de expertiza, a constatat stins dreptul de servitute de trecere instituit în favoarea terenului fond dominant - lotul 1 B si a respins cererea reconventionala, ca neîntemeiata.

În motivarea sentintei s-a retinut ca servitutea conventionala de trecere a fost constituita cu caracter temporar, caracter atribuit prin vointa comuna a partilor, ca urmare a faptului ca la acea data accesul direct la drumul public aferent lotului 1 B era impracticabil.

În prezent, acest drum de acces este practicabil, neexistând nici un impediment în utilizare, iar împrejurarea ca aceasta cale de acces nu are înca atribuita o denumire, nu afecteaza afectatiunea sa de drum public.

Cererea reconventionala a fost respinsa ca urmare a caracterului temporar al servitutii.

Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, prin decizia civila nr.1121/16.09.2008, a admis apelul, a schimbat în tot sentinta civila în sensul ca, a respins actiunea principala ca neîntemeiata, a admis în parte cererea reconventionala si a obligat reclamanta pârâta sa desfiinteze, în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva si irevocabila a hotarârii, gardul edificat între punctul 7C si 18 si pct.3A si 52, respingând în rest cererea reconventionala.

În considerentele acestei decizii s-a aratat ca prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1839/30.07.2002 de B.N.P. Stefan Rosana Olga, reclamanta a instituit o servitute conventionala de trecere în favoarea lotului învecinat nr.1 B prin lotul nr.1A, proprietatea reclamantei, spre str.Nuferilor, pe portiunea situata în vestul terenului, pe o portiune de 3 m si pe toata lungimea terenului de 57,54 m, prin acelasi act solicitând înscrierea servitutii în cartea funciara.

În contractul mentionat nu se stipuleaza nici o clauza din care sa rezulte ca dreptul de trecere conventional stabilit prin contract ar fi fost recunoscut doar pentru un anumit termen sau pâna la realizarea vreunei conditii sau ca la stabilirea acestui drept de trecere s-a avut în vedere situatia de loc înfundat a imobilului pârâtei.

Sunt retinute ca incidente în cauza dispozitiile art.1191 alin.2 Cod civil si art.977 Cod civil, iar din probele administrate în cauza a rezultat ca nici macar intentia reclamantei nu a fost cea pretinsa, având în vedere comportamentul sau ulterior.

Împrejurarea ca la sudul proprietatii apartinând pârâtei exista un drum care ar putea sa serveasca accesului catre proprietatea reclamantei, este irelevanta, întrucât din probele administrate rezulta ca drumul respectiv exista si la momentul la care s-a constituit dreptul de trecere. Desi dreptul de trecere a fost denumit de parti "servitute de trecere", acesta este în fapt un drept de trecere stabilit conventional si nu o servitute de trecere, ce rezulta din situatia de loc înfundat al imobilului fond dominant.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.G.R. a formulat recurs.

O prima critica s-a întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.6 Cod de procedura civila, respectiv ca instanta de apel s-a pronuntat pe o cerere neexistenta, aceea de a constata dreptul de trecere al intimatei pârâte, întrucât cererea introductiva si cea reconventionala privea constatarea stingerii dreptului de servitute de trecere, respectiv respectarea acestui drept.

Din interpretarea conventiei facuta de tribunal, rezulta altceva decât partile contractante au avut în vedere la încheierea conventiei, opinie ce este contrara atât probelor, cât si cererilor formulate de parti, încalcând principiul disponibilitatii procesului civil.

O alta critica se refera la interpretarea gresita a probelor de la dosar, precum si o aplicare gresita a legii, respectiv a dispozitiilor art.1191 alin.2 Cod civil si art.977 Cod civil.

În aceeasi ordine de idei sunt invocate dispozitiile art.616 - 619 Cod civil, texte care presupune cu necesitate existenta a doua elemente esentiale, respectiv fondul dominant si cel aservit.

Astfel, fondul dominant, terenul intimatei pârâte, are iesire la o cale publica, în consecinta nu are sau nu mai are caracterul de loc înfundat, servitutea de trecere urmând a fi stinsa.

Asadar, potrivit dispozitiilor sus citate, nu poate exista un drept de servitute de trecere, fie el constituit prin conventia partilor, daca nu exista un loc înfundat - fond dominant.

În ceea ce priveste cererea reconventionala, se arata ca solutia pronuntata de tribunal este contradictorie, în argumentarea sa, întrucât initial, instanta a retinut ca dreptul de trecere nu poate îngradi dreptul proprietarului de a-si îngradi proprietatea, iar în cauza nu s-a facut dovada ca reclamanta ar fi edificat gardul de o astfel de maniera, încât sa rezulte ca a intentionat împiedicarea sau diminuarea peste limitele aplicabile a dreptului de trecere recunoscut pârâtei, ca apoi sa dispuna desfiintarea gardului între punctele 7C si 18 si 3A si 52.

În cadrul probei cu acte, recurenta a depus la dosar adresa nr.838297/1.07.2009 a D.G.D.I.P.U. din cadrul P.M.B.

Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere urmatoarele:

Potrivit art.304 pct.6 Cod de procedura civila, modificarea sau casarea unei hotarâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, daca instanta a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.

Aceasta dispozitie procedurala are în vedere în special dispozitiile cuprinse în dispozitivul hotarârilor, iar nu considerentele acesteia.

Raportându-ne la obiectul cererii de chemare în judecata si la dispozitivul deciziei pronuntata în apel, Curtea constata ca nu s-a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, întrucât cererea principala având ca obiect constatarea stingerii unui drept de servitute a fost respinsa ca neîntemeiata, iar cererea reconventionala având ca obiect desfiintarea unor lucrari a fost admisa în parte, în limitele mentionate anterior.

Faptul ca instanta a facut o interpretare a conventiei ar putea fi cel mult asimilata unei interpretari gresite a actului juridic dedus judecatii, care a schimbat natura ori întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acesteia, ipoteza ce se încadreaza în dispozitiile art.304 pct.8 Cod de procedura civila.

Din dezvoltarea motivului de recurs, rezulta însa fara dubiu ca recurenta a avut în vedere numai dispozitiile art.304 pct.6 Cod de procedura civila, întrucât se invoca încalcarea principiului disponibilitatii procesului civil.

În ambele cazuri, Curtea constata ca nu s-au încalcat nici dispozitiile art.304 pct.6 Cod de procedura civila, astfel cum s-a aratat, si nici dispozitiile art.304 pct.8 Cod de procedura civila, întrucât este atributul instantei de judecata potrivit art.129 Cod de procedura civila sa interpreteze raporturile juridice existente între parti sub aspectul vointei lor interne la momentul contractarii obligatiilor, atât în raport de situatia de fapt rezultata în urma administrarii probelor, cât si fata de temeiurile de drept aplicabile cauzei deduse judecatii.

Sub acest aspect, instanta a aplicat corect atât dispozitiile art.1191 alin.1 Cod civil, cât si dispozitiile art.977 Cod civil.

Potrivit contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1839/2002, cumparatoarea S.G.R. a instituit o servitute conventionala de trecere în favoarea lotului învecinat nr.1B, prin lotul nr.1A, proprietatea sa, spre str.N. pe portiunea situata în vestul terenului, pe o latime de 3 m si pe toata lungimea terenului (57,54 m.), solicitând si înscrierea ei în cartea funciara.

Simpla mentiune a cuvântului "servitute" în cuprinsul contractului nu înseamna ca din punct de vedere al institutiilor juridice, ceea ce partile au convenit se poate înscrie în notiunea de servitute.

În analizarea existentei acestei institutii juridice si a vointei partilor contractante, trebuia avut în vedere cu necesitate situatia de fapt a terenurilor litigante la momentul încheierii conventiei.

Din aceasta perspectiva, art.576 Cod civil defineste servitutea, în general, ca fiind o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil având un alt proprietar.

Art.616 - 619 Cod civil defineste servitutea de trecere în sensul ca, proprietarul locului înfundat poate sa ceara vecinului sau dreptul de trecere spre calea publica pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despagubi pentru pagubele ce i le-ar produce.

Loc înfundat este cel ce nu are nici o iesire la calea publica, deci imposibilitatea absoluta sau care are o iesire cu inconveniente grave ori periculoase.

În aceeasi ordine de idei, notiunea de "loc înfundat" a fost statuata în doctrina si în practica judecatoreasca în sensul ca, daca exista loc de trecere la calea publica, fie un drum impracticabil în anumite împrejurari, dar care poate deveni practicabil, cu multe cheltuieli, locul nu este înfundat în sensul textului.

Daca locul de iesire la calea publica este insuficient pentru exploatarea locului înfundat, exista servitute de trecere.

De asemenea, s-a mai cristalizat în practica judecatoreasca faptul ca aprecierea inconvenientelor sau greutatilor pe care le prezinta trecerea spre calea publica apartine instantei de judecata.

Raportându-ne la situatia de fapt a celor doua terenuri învecinate, lotul 1B si 1A, la momentul încheierii conventiei, rezulta ca dispozitiile art.616 - 619 Cod civil nu erau aplicabile.

În aceasta situatie, rezultata de altfel si din adresa nr.601549/2197/28.02.2007 a P.M.B. - D.E.I.C. si din constatarile expertului ce a întocmit raportul de expertiza în fata instantei de fond, nici unul dintre cele doua terenuri nu se aflau în pozitia de dominant si aservit, lotul 1 B, în favoarea caruia s-a instituit un drept de trecere, neavând caracterul de loc înfundat la momentul încheierii conventiei.

Din aceasta perspectiva, este necesar a se clarifica care au fost raporturile reale dintre parti, respectiv ce anume s-a dorit sa se constituie prin conventie.

Astfel, câta vreme atât lotul 1A, cât si lotul 1B aveau acces la calea publica, lotul 1B presupunând, de altfel, dupa cum sustine si recurenta reclamanta în cuprinsul actiunii, o iesire greu practicabila, ceea ce s-a instituit prin contractul de vânzare-cumparare a fost un drept de trecere constituit în favoarea pârâtei reclamante.

Din cuprinsul conventiei nu rezulta însa caracterul temporar al acestui drept, nicaieri neexistând stipulat vreun termen determinat ori determinabil.

Rezulta astfel ca solutia pronuntata de tribunal este corecta sub aspectul aplicarii dispozitiilor legale în materie.

Criticile care privesc interpretarea gresita a probelor de catre instanta de apel, respectiv interogatoriu, expertiza martori, cercetare la fata locului, nu pot fi analizate întrucât dispozitiile art.304 pct.11 Cod de procedura civila a fost abrogat expres prin Legea nr.219/2005, astfel încât nu poate fi analizate de catre instanta de recurs.

Nici criticile întemeiate pe dispozitiile art.304 pct.6 Cod de procedura civila, în ceea ce priveste solutia pronuntata în cererea reconventionala nu sunt fondate, întrucât tribunalul, prin raportare la situatia de fapt si a probelor administrate în cauza, a motivat atât în fapt, cât si în drept solutia pronuntata, neexistând nici o contradictorialitate în motivare, câta vreme cererea reconventionala a fost admisa în parte.

Astfel, desi lucrarile de constructie - gard obtureaza partial dreptul de trecere al intimatei în punctele 7C si 18 si 3A si 52, tribunalul a apreciat corect ca nu se impune desfiintarea aceluiasi gard care nu aduce nici un inconvenient dreptului intimatei pârâte reclamante.

Astfel fiind, Curtea, având în vedere dispozitiile art.312 alin.1 cu referire la dispozitiile art.304 pct.6, 7, 8 si 9 Cod de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare