Litigiu de muncă. Greşita apreciere de către prima instanţă a duratei termenului de prescripţie extinctivă a dreptului la acţiune aplicabil în cauză. Eroare având drept efect necercetarea fondului pricinii. Recurs admis.

Litigiu de munca. Gresita aprecierea de catre prima instanta a duratei termenului de prescriptie extinctiva a dreptului la actiune aplicabil în cauza. Eroare având drept efect necercetarea fondului pricinii. Recurs admis cu consecinta casarii hotarârii atacate si trimiterii cauzei spre rejudecare.

- Codul Muncii, art. 283

Se apreciaza ca în mod gresit instanta de fond s-a raportat pentru calcularea termenului de prescriptie la dispozitiile art.283 al.1 lit.e din Codul muncii, text în conformitate cu care cererea se prescrie în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia, iar nu la prevederile art.283 al.1 lit.c din acelasi cod, care sunt incidente în speta si potrivit carora cererea poate fi formulata în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca priveste plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat.

Ori, prin cererea de chemare în judecata formulata la data de 31.10.2008, reclamanta a solicitat, asa cum aratam, acordarea suplimentarilor salariale stabilite prin Contractul colectiv de munca corespunzator aprovizionarii de toamna-iarna, pentru perioada în care aceasta a avut calitatea de salariata a societatii intimate (contractul individual de munca al recurentei încetând la 4.05.2006, în temeiul art.65, art.66 din Codul muncii), fiind asadar respectat termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.

CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 803 R DIN 12 FEBRUARIE 2010

Prin sentinta civila nr.6760/30.10.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale în dosarul nr.23915/3/2009, a fost admisa exceptia prescriptiei extinctive invocata de pârâta si în consecinta, a fost respinsa ca prescrisa actiunea formulata de reclamanta V.M. în contradictoriu cu pârâta SC P SA.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut ca reclamanta a avut calitatea de salariat a societatii pârâte si ca potrivit art.170 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura salariatii beneficiaza de o suplimentare a drepturilor salariale cu o suma fixa pentru aprovizionarea de toamna-iarna.

Prima instanta a apreciat ca prevederea din Contractul colectiv de munca mai sus aratata este o masura de protectie sociala pentru salariat, neavând caracter de permanenta, ci reprezinta o suma de bani ce se acorda exceptional, înscrisa la capitolul privind protectia sociala.

Prin urmare, instanta de fond a considerat ca acest tip de venit nu este un drept salarial pentru a fi incidente dispozitiile art.183 al.1 lit.c din Codul muncii, ci un venit reglementat ca o masura de protectie sociala, fiind aplicabile prevederile art.281 al.1 lit.e din Codul muncii, care stabileste un termen de 6 luni pentru formularea actiunii, în situatia neexecutarii Contractului colectiv de munca ori ale unor clauze ale acestuia.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs în termen si motivat reclamanta V.M., aratând ca obiectul actiunii îl constituie drepturile banesti cuvenite salariatilor pentru care legiuitorul a stabilit un termen de 3 ani în care poate fi formulata o astfel de cerere, conform art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.

În acest context, recurenta s-a referit si la prevederile art.55 al.1 din Codul fiscal, care prevad ca sunt considerate venituri din salariu, toate veniturile în bani si/sau în natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate în baza unui contract individual de munca indiferent de perioada la care se refera, de denumire a veniturilor ori de forma sub care ele se acorda.

A mai aratat recurenta ca însasi pârâta a afirmat ca drepturile solicitate în cauza ar fi fost incluse în salariu, ceea ce demonstreaza în mod clar ca drepturile solicitate sunt drepturi banesti iar termenul în care poate fi formulata actiunea este de 3 ani, conform art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.

Totodata, recurenta a precizat ca art.170 al.1 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura energie electrica, termica, petrol si gaze pentru perioada 2005-2007 este înscris în capitolul VI intitulat în protectia sociala a salariatilor si alte drepturi si ca prin prezentarea trunchiata si eronata a denumirii capitolului se încearca cu rea credinta inducerea în eroare a instantei în scopul de a se sustrage de la respectarea obligatiilor care îi incumba pârâtei.

Recurenta a solicitat judecarea recursului si în lipsa sa potrivit art.242 al.2 Cod pr.civila.

Prin întâmpinarea formulata intimata SC P SA a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate si în raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

Prin actiunea formulata, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC P SA sa achite, corespunzator perioadei lucrate în cadrul societatii drepturile salariale reprezentând suplimentarea pentru aprovizionarea de toamna-iarna care trebuia acordata în luna octombrie a fiecarui an,  actualizata cu rata inflatiei la data platii efective.

Se are în vedere ca dreptul solicitat de reclamanta prin actiunea dedusa judecatii îsi afla reglementarea în art.170 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura energie electrica, termica, petrol si gaze pentru perioada 2005-2007, care prevede ca salariatii vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamna-iarna.

Se apreciaza ca în mod gresit instanta de fond s-a raportat pentru calcularea termenului de prescriptie la dispozitiile art.283 al.1 lit.e din Codul muncii, text în conformitate cu care cererea se prescrie în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia, iar nu la prevederile art.283 al.1 lit.c din acelasi cod, care sunt incidente în speta si potrivit carora cererea poate fi formulata în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, în situatia în care obiectul conflictului individual de munca priveste plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat.

Ori, prin cererea de chemare în judecata formulata la data de 31.10.2008, reclamanta a solicitat, asa cum aratam, acordarea suplimentarilor salariale stabilite prin Contractul colectiv de munca corespunzator aprovizionarii de toamna-iarna, pentru perioada în care aceasta a avut calitatea de salariata a societatii intimate (contractul individual de munca al recurentei încetând la 4.05.2006, în temeiul art.65, art.66 din Codul muncii), fiind asadar respectat termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art.283 al.1 lit.c din Codul muncii.

Pentru considerentele aratate, Curtea în baza art.312 Cod pr.civila, va admite recursul, va casa sentinta si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Domenii speta

Spete similare