Revizuire întemeiata pe dispozitiile art.322 pct.7 Cod procedura civila

Revizuire întemeiata pe dispozitiile art.322 pct.7 Cod procedura civila

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE -DECIZIA CIVILA NR.617/06.04.2009)

Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V a Civila la data de 03 iulie 2008 sub nr. 26177/3/2008, rezivuienta SC F.P. SRL a solicitat anularea deciziei civile nr.1115 din 13 iunie 2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III a Civila în dosarul nr.5130/94/2007.

În motivarea cererii sale, revizuienta a aratat ca decizia amintita a fost pronuntata cu încalcarea autoritatii de lucru judecat si cuprinde dispozitii potrivnice cadrului legal într-o astfel de faza procesuala, prin aceasta decizie fiind solutionat si admis recursul declarat de catre S.C.D.P. Baneasa si S.R. reprezentat de catre M.E.F.P., împotriva sentintei civile nr.6259 din 30 noiembrie 2007 pronuntata de Judecatoria Buftea în dosarul nr.5130/94/2007, a fost modificata aceasta sentinta în sensul admiterii contestatiei la executare, a cererii de aratare a titularului dreptului - S.R. si, pe cale de consecinta, a fost anulat actul de adjudecare a bunurilor emise în favoarea sa la 06 februarie 2007.

Prin sentinta civila nr. 3259 din 30 noiembrie 2007, au fost respinse ca neîntemeiate contestatia la executare formulata de catre debitorul S.C.D.P. Baneasa, cererea de aratare a titularului dreptului în favoarea S.R. si cererea de interventie în nume propriu a S.R. reprezentat de M.E.F., cu motivarea ca nu s-a facut dovada sustinerilor în sensul insesizabilitatii si inalienabilitatii bunurilor imobile care compun Ferma Moara Domneasca supuse executarii silite si adjudecate de catre revizuienta în contul creantei, neexistând un titlu al Statului, ca acestea erau în proprietatea debitoarei si, prin urmare, tot procesul de executare silita s-a realizat cu respectarea dispozitiilor legale în materie.

Arata, revizuienta în continuare, ca este vadit ca decizia civila nr.1115 pronuntata la 13 iunie 2008 este potrivnica sentintei civile nr.3352 pronuntata la 26 octombrie 2005, definitiva si irevocabila prin nerecurare, pronuntata de Judecatoria Buftea în dosarul nr.1592/2005, atât cu privire la admisibilitatea unor cereri de aratare a titularului dreptului si de interventie într-o contestatie la executare, cât si cu privire la apartenenta bunurilor.

La termenul din 09 octombrie 2008, tribunalul a invocat din oficiu exceptia de necompetenta materiala în solutionarea unei cereri de revizuire pentru contrarietate de hotarâri, exceptie asupra careia a retinut urmatoarele:

Asa cum a rezultat din cererea de revizuire formulata, cazul de revizuire invocat este cel prevazut de dispozitiile art.322 cpt. 7 Cod de procedura civila respectiv, existenta unor hotarâri potrivnice, date de instante de grade diferite, respectiv o decizie pronuntata de Tribunalul Bucuresti în recurs si o sentinta pronuntata de Judecatoria Buftea.

Conform dispozitiilor art.323 alin.2 Cod de procedura civila "în cazul art.322 pct.7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanta mai mare în grad fata de instanta sau instantele care au pronuntat hotarârile potrivnice", în speta Curtea de Apel Bucuresti.

Fata de acestea si vazând si dispozitiile art.158 alin.1 si 3 Cod de procedura civila si art.159 pct.2 Cod de procedura civila, tribunalul a admis exceptia de necompetenta materiala si a declinat competenta de solutionare a cererii de revizuire în favoarea Curtii de Apel Bucuresti, prin decizia civila nr.1700 din 09 octombrie 2008 a Sectiei a V a Civila.

Pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, cererea de revizuire a fost înregistrata sub acelasi numar.

În cauza, s-au atasat dosarele în care au fost pronuntate hotarârile judecatoresti al caror caracter potrivnic se invoca în mod expres.

Curtea de Apel Bucuresti s-a constatat legal sesizata si competenta material sa solutioneze prezenta cere de revizuire, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedura civila si art.323 alin.2 Cod de procedura civila.

În prealabil, Curtea constata ca cele doua hotarâri între care s-a invocat existenta contradictorialitatii, sunt sentinta civila nr.3352 din 26 octombrie 2005 a Judecatoriei Buftea si decizia civila nr.1115 din 13 iunie 2008 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a III a  Civila, referirea la decizia civila nr. 1055/2002 a Curtii Supreme de Justitie, din cadrul cereri de revizuire prezente, reprezentând, astfel cum a  fost ea enuntata, doar un argument al legalitatii si temeiniciei sentintei civile nr.3352/2005 a Judecatoriei Buftea.

Solutionând cu prioritate, conform art.137 Cod de procedura civila, exceptia inadmisibilitatii cererii de revizuire, exceptie de fond, absoluta si peremtorie, Curtea o apreciaza ca fiind nefondata, urmând a o respinge pentru urmatoarele considerente:

Curtea constata ca exceptia inadmisibilitatii se grefeaza pe patru aspecte: al împrejurarii ca una dintre hotarârile în discutie este data de o instanta de recurs, pe când cealalta a fost doar definitiva, neputându-se revizui o hotarâre pronuntata de o instanta de recurs, pe baza unei hotarâri doar definitive; al împrejurarii ca între cele doua hotarâri, nu exista identitate de obiect; de asemenea, ca dispozitiile celor doua hotarâri nu numai ca nu sunt potrivnice, dar nu sunt nici macar inconciliabile, si în final, ca la pronuntarea deciziei civile nr.1115 R din 13 iunie 2008, a fost cunoscuta si prima hotarâre, partea interesata - revizuienta din prezenta cauza, neinvocând autoritatea de lucru judecat.

Prezenta instanta de revizuire constata ca aspectele doi si trei invocate în sustinerea exceptiei inadmisibilitatii, sunt legate de fondul cererii de revizuire, astfel încât analiza lor implica analiza fondului cererii, inadmisibilitatea determinând doar o analiza din punct de vedere formal, a conditiilor cerute unei cereri de revizuire.

În ceea ce priveste primul aspect invocat, Curtea îl apreciaza ca fiind nefondat, pentru ca potrivit art.322 alin.1 Cod de procedura civila, se poate cere "Revizuirea unei hotarâri ramase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul" .

Asadar, cum sentinta civila nr.3352 din 26 octombrie 2005 a Judecatoriei Buftea a ramas definitiva prin neapelare (hotarârea fiind atacabila doar cu recurs), iar decizia civila nr.1115 R din 13 iunie 2008 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a III a Civila, a fost pronuntata de o instanta de recurs în evocarea fondului, prevederile legale amintite au fost respectate în cauza.

Coroborarea celor doua alineate ale pct.7 al art.322 Cod de procedura civila conform caruia: "Revizuirea unei hotarâri ramase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în urmatoarele cazuri:...7. daca exista hotarâri definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, în una si aceeasi pricina, între aceleasi persoane, având aceeasi calitate. Aceste dispozitii se aplica si în cazul când hotarârile potrivnice sunt date de instante de recurs. În cazul când una dintre instante este Înalta Curte de Casatie si Justitie, cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanta", nu conduce la concluzia inadmisibilitatii, deoarece domeniul de aplicare al punctului 7 mentionat, nu difera de cel al art.322 alin.1 Cod de procedura civila mentionat.

Distinctia între cele doua articole priveste cei doi termeni ai cazului de revizuire: primul alineat vizeaza situatia când ambele hotarâri sunt doar definitive, în vreme ce cel de-al doilea alineat extinde acest caz de aplicare a revizuirii, si la situatia când ambele hotarâri sunt irevocabile. Partea de început a alineatului doi al pct.7 reprezinta si o dispozitie premergatoare partii finale a aceluiasi alineat, parte care instituie o competenta functionala expresa a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, pentru situatia când una dintre hotarârile irevocabile a fost pronuntata de aceasta.

Nici una dintre metodele de interpretare sistematica, rationala, teleologica ale textului art.322 pct.7 Cod de procedura civila, nu conduce la concluzia invocata de intimata S.C.D.P. Baneasa, a imposibilitatii anularii unei hotarâri irevocabile, ca urmare a puterii de lucru judecat de care beneficiaza hotarâri doar definitive. Ce conteaza este puterea de lucru judecat a unei hotarâri, indiferent cum si la ce instanta a ramas definitiva si nu caile de atac sau multitudinea acestora care au fost exercitate împotriva unei hotarâri de fond. Aspectul prim invocat este asadar, nefondat.

Ultimul aspect invocat al inadmisibilitatii, a fost acela al cunoasterii hotarârii civile nr.3352 din 26 octombrie 2005 a Judecatoriei Buftea, la momentul solutionarii recursului definitivat prin decizia civila nr.1115 R din 13 iunie 2008 a Tribunalului Bucuresti.

Într-adevar, din cuprinsul întâmpinarii depuse de revizuienta la pagina 18 din dosarul nr.5130/94/2007 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, rezulta ca s-a adus la cunostinta în procesul solutionat prin decizia civila a carei anulare se cere în prezent, existenta sentintei civile nr.3352/2005 a Judecatoriei Buftea, însa din cuprinsul actelor si lucrarilor acelei cauze civile, a rezultat ca nici prin întâmpinare si nici prin concluziile orale, revizuienta prezenta, ca si parte interesata, nu a invocat expres, autoritatea de lucru judecat a sentintei civile anterioare, existenta si dispozitiile sentintei civile nr.3352/2005 a Judecatoriei Buftea nefiind dezbatute nici de instanta care a pronuntat sentinta civila nr.6259 din 30 noiembrie 2007 si nici de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III a Civila la momentul solutionarii recursului împotriva sentintei civile de fond.

Or, desi jurisprudenta mai veche a îmbratisat teza inadmisibilitatii cererii de revizuire, într-o situatie similara celei anterior enuntate, deoarece s-a prezumat ca partea care nu a opus, autoritatea de lucru judecat, nu a voit sa beneficieze de ceea ce a câstigat, Curtea nu îsi însuseste acest punct de vedere pentru ca apreciaza ca posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotarâri, este conditionata de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, sa nu se fi invocat prima hotarâre sau, chiar daca aceasta a fost invocata, instanta sa fi omis solutionarea exceptiei puterii lucrului judecat. Daca s-ar admite interpretarea contrara si s-ar considera ca cererea de revizuire pentru contrarietate de hotarâri este admisibila în orice situatie, ar însemna sa se nesocoteasca puterea lucrului judecat rezultând din cea de a doua hotarâre, ceea ce ar fi împotriva finalitatii urmarite de lege. Or, în acest caz , asa cum am aratat, nu s-a invocat în cadrul celui de-al doilea proces, exceptia autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr.3352/2005 a Judecatoriei Buftea. Chiar daca am admite ca totusi, nu este necesara invocarea ad literam, a  exceptiei, prin întâmpinarea formulata, Curtea ar constata ca oricum, nici instanta de fond care a pronuntat sentinta civila nr. 6259 din 30 noiembrie 2007 si nici Tribunalul Bucuresti care a modificat aceasta sentinta, nu s-au pronuntat asupra obiectiunilor ridicate în legatura cu aceasta sentinta civila anterioara, a Judecatoriei Buftea, concluzie care rezulta cu predilectie din cercetarea considerentelor si dispozitiilor celor doua hotarâri pronuntate în dosarul ulterior. În consecinta, cererea de revizuire este apreciata ca fiind admisibila si prin prisma acestui aspect invocat.

În ceea ce priveste fondul cererii de revizuire formulate, Curtea constata ca revizuirea este o cale de atac extraordinara, de retractare, comuna  si nesuspensiva de executare, care se poate exercita numai în cazurile si conditiile expus prevazute de lege.

Motivul de revizuire prevazut în art.322 pct.7 Cod de procedura civila permite revizuirea în cazul în care se ajunge la situatia ca acelasi proces sa fie solutionat de doua ori, pronuntându-se hotarâri contradictorii. Pentru a se putea invoca motivul, trebuie îndeplinite cumulativ, printre altele, si conditiile de a fi vorba despre hotarâri definitive contradictorii, chiar daca prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, sa fie vorba despre hotarâri pronuntate în acelasi litigiu, adica sa fi existat tripla identitate de elemente: parti, obiect, cauza, iar hotarârile contradictorii sa fi fost pronuntate nu în acelasi dosar (proces), ci în procese (dosare) diferite.

Ratiunea reglementarii revizuirii prevazuta în art.322 cpt.7 Cod de procedura civila se gaseste în necesitatea de a se înlatura încalcarea principiului puterii lucrului judecat, când instantele au dat solutii contrare în dosare diferite, dar având aceleasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti. În asemenea situatii, executarea hotarârilor este imposibila ca urmare a faptului ca fiecare parte se prevaleaza de hotarârea care îi este favorabila, iar iesirea din situatia anormala, creata de existenta hotarârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea si anularea ultimei hotarâri care înfrânge principiul autoritatii lucrului judecat. Revizuirea pentru contrarietate de hotarâri îsi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat si conduce în final la anularea ultimei hotarâri pronuntate cu încalcarea acestui principiu.

Prin sintagma "una si aceea pricina" din cuprinsul art.322 pct.7 Cod de procedura civila, se întelege întrunirea conditiilor triplei identitati, de obiect, de cauza si de parti cu privire la doua cereri de chemare în judecata, astfel încât solutionarea celei de a doua sa aduca atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecinta în caz fiind, potrivit art.327 alin.1 Cod de procedura civila, anularea celei de a doua hotarâri.

Elementele lucrului judecat sunt acelea care - l structureaza si care-i determina efectele, respectiv parti (eadem conditio personarum), cauza (eadem causa) si obiect (eadem res).

Pentru a exista autoritate de lucru judecat, este necesar ca obiectul din cea de-a doua actiune sa fie identic; nu este necesar ca obiectul sa fie  formulat în ambele actiuni în acelasi mod, fiind suficient ca din cuprinsul  cererilor, sa rezulte ca scopul final urmarit de parte este identic.

Verificând cele doua hotarâri între care se invoca caracterul potrivnic, Curtea constata ca nu este îndeplinita conditia triplei identitati, cel putin sub aspectul elementului obiect mentionat. Astfel, în vreme ce contestatia la executare solutionata prin sentinta civila nr.3352/2005 a Judecatoriei Buftea a vizat actele de executare îndeplinite pâna la data introducerii respectivei actiuni (07.07.2005), mentiune expresa în cuprinsul cererii de chemare în judecata respectiva (fila 1 dosar 5192/2005 al Judecatoriei Buftea), chiar daca s-a precizat si solicitarea constatarii calitatii de bunuri proprietate publica, a imobilelor supuse executarii silite, procesul solutionat irevocabil prin decizia civila nr.1115 R din 13 iunie 2008 a vizat o contestatie la executare cu privire strict, la actul de adjudecare încheiat la data de 06 februarie 2007 (fila 6 dosar fond), deci a privit un act de executare silita distinct si ulterior de cele care au facut obiectul contestatiei la executare anterioare.

Este evident ca sub aspectul obiectului celor doua actiuni, privit ca obiect material, nu exista identitate între cele doua contestatii la executare, acestea privind acte de executare diferite din cadrul aceleiasi executari silite. Caracterul distinct al celor doua obiecte, este ilustrat de altfel si teoretic, de prevederile art.399 alin.1 si 2 Cod de procedura civila care permit contestarea separata, a oricarui act de executare dintr-o executare silita, actele de executare fiind asadar privite diferit, ca si obiect cel putin material.

Împrejurarea ca unele argumente folosite într-o cauza au privit un capat de cerere  formulat în cealalta cauza (constatarea calitatii de proprietar) nu înlatura concluzia anterioara, pentru ca identitatea se verifica prin raportare la obiectul cererilor si nu la argumentele folosite de parti sau retinute de instanta. Admisibilitatea unor cereri de aratare a titularului dreptului si de interventie într-o contestatie la executare, cum invoca revizuienta, nu reprezinta un element definitoriu ale obiectului unei cereri de chemare în judecata, ci un element de ordin procesual, legat de  formele de interventie într-un proces.

Nefiind îndeplinita asadar, aceasta conditie a admiterii motivului de revizuire invocat, Curtea va respinge conform art.326 Cod de procedura civila, prezenta cerere de revizuire ca nefondata, devenind inutila analiza celuilalt aspect subsumat de instanta, fondului cererii, privitor la inexistenta caracterului potrivnic al celor doua dispozitive ale hotarârilor invocate.

Conform art.274 Cod de procedura civila, se va lua act ca intimatele nu au cerut cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare