Cerere de revizuire. Neasigurarea asistenţei judiciare obligatorii. Consecinţe.

Cod procedură penală, art.17, alin 3, art. 401

Judecarea cererii de revizuire fără desemnarea unui apărător din oficiu, în condiţiile în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 171, al.3 Cod procedură penală, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care revizuentul a fost condamnat, este nelegală, hotărârea astfel pronunţată fiind supusă casării cu trimitere la prima instanţă pentru a se asigura asistenţa juridică a revizuentului.

Asupra recursului declarat de revizuentul S. B. S.

Prin decizia penală nr. 179/16 decembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 767/326/2008 al Tribunalului Harghita, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul S. B. S.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut faptul că, prin sentinţa penală nr. 127/2008 a Judecătoriei Topliţa, s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 294/2005 a Judecătoriei Topliţa, reţinându-se că, aceasta nu se întemeiază pe nici unul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, petiţionarul nearătând probele pe care le consideră false şi respectiv faptul că ar fi formulat plângeri pentru mărturie mincinoasă.

Împotriva sentinţei penale menţionate, în termen legal, a declarat apel revizuentul S. B. S, invocând în motivarea apelului nelegalitatea hotărârii instanţei de fond sub aspectul omisiunii acesteia de a administra în cauză probele solicitate.

Instanţa de apel reţine că, în mod just, prima instanţă a constatat că cererea de revizuire nu se întemeiază pe nici unul din motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, urmărind prelungirea probatoriului administrat în faţa instanţelor care au judecat cauza în fond.

 Se arată că în această situaţie, potrivit deciziei LX din 24 septembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii, prima instanţă trebuia să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă, însă, întrucât soluţia de respingere pronunţată de primă instanţă nu produce nici o vătămare nu se justifică desfiinţarea acesteia.

 Pe cale de consecinţă, apreciindu-se ca nefondat apelul declarat se respinge conform art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală.

 Împotriva deciziei penale menţionate, în termen legal, a declarat recurs revizuentul S.B.S, criticând hotărârile pronunţate în cauză pe considerentul că nu au fost avute în vedere motivele invocate prin cererea de revizuire formulată.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu în limitele investirii sale şi anume conform dispoziţiilor art. 385 indice 6, 385 indice 8 şi respectiv 385 indice 9 Cod procedură penală, se constată următoarele:

Hotărârea instanţei de fond, şi respectiv decizia pronunţată de instanţa de apel care formează obiectul prezentului recurs sunt nelegale, fiind pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor care reglementează asistenţa juridică obligatorie instituite prin art. 171 alin. 3 Cod procedură penală, fapt care antrenează incidenţa în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 385 indice 9 alin.1 pct. 6 Cod procedură penală, şi respectiv nulitatea absolută a hotărârilor pronunţate în ambele grade de jurisdicţie, în raport de reglementarea conţinută în art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.

Chiar dacă recursul revizuentului nu vizează omisiunea asigurării asistenţei juridice, obligatorie în ambele grade de jurisdicţie, referindu-se la aspecte care privesc exclusiv incidenţa în cauză a motivului de revizuire invocat, obligativitatea analizării din oficiu a motivului de casare prevăzut de art. 385 indice 9 alin.1 pct. 6 Cod procedură penală, este impusă prin dispoziţiile art. 385 indice 9 alin. 3 Cod procedură penală.

În acelaşi timp, incidenţa unei cauze de nulitate absolută, care vizează atât hotărârea instanţei de fond cât şi decizia pronunţată de instanţa de apel, din perspectiva încălcării dispoziţiilor relative la asistenţa juridică obligatorie, face inadmisibilă analiza motivelor de recurs formulate de revizuent, întrucât în situaţia subzistenţei cazului de casare prevăzut de art. 385 indice 9 alin.1 pct. 6 teza a II-a Cod procedură penală sunt aplicabile prevederile art. 385 indice 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, respectiv rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată.

Cu referire la incidenţa în cauză a cazului de casare reglementat prin dispoziţiile art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 6 teza a II-a Cod procedură penală, se impune a se observa că instanţa de fond a procedat la soluţionarea cererii de revizuire formulate de condamnatul S. B. S, fără a asigura asistenţa juridică a acestuia, deşi era obligatoriu conform dispoziţiilor art. 171 alin. 3 Cod procedură penală, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat, respectiv cea prevăzută de art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996.

Această omisiune de a asigura asistenţa juridică a revizuentului, în condiţiile impuse prin art. 171 alin. 4 Cod procedură penală, întrucât revizuentul nu şi-a angajat un apărător ales, subzistă şi în raport de decizia instanţei de apel, întrucât judecarea apelului s-a realizat de asemenea cu nerespectarea dispoziţiilor art. 171 alin. 3 Cod procedură penală.

Împrejurarea că obiectul judecăţii îl constituie o cale extraordinară de atac, respectiv revizuirea, nu dispensa instanţa de fond şi respectiv instanţa de apel de obligaţia asigurării asistenţei juridice în condiţiile prevăzute de art. 171 alin. 4 Cod procedură penală, respectiv prin desemnarea unui apărător din oficiu, deoarece potrivit aliniatului 3 din textul de lege citat, în cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, fără a face diferenţierea în raport de etapa jurisdicţională, impunându-se doar cerinţa existenţei unei judecăţi în curs de desfăşurare.

Neîndeplinirea de către instanţa de fond şi respectiv de către instanţa de apel a obligaţiei de a asigura asistenţa juridică a revizuentului, deşi aceasta este obligatorie conform dispoziţiilor art. 171 alin. 3 Cod procedură penală, antrenând incidenţa  în cauză a cazului de casare prevăzut de art. 385 indice 9 alin.1 pct. 6 Cod procedură penală, a fost admis recursul declarat de revizuent şi potrivit prevederilor art. 385 indice 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, casându-se integral decizia pronunţată de instanţa de apel şi desfiinţându-se integral hotărârea instanţei de fond, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, respectiv Judecătoria Topliţa.

Instanţa de fond, investită cu rejudecarea cauzei, urmează a relua integral judecata în cauză, cu asigurarea asistenţei juridice pentru revizuent, din momentul sesizării, nefiind valabil nici un act procedural în condiţiile subzistenţei cauzei de nulitate absolută la care s-a făcut referire mai sus.

În conformitate cu prevederile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recurs rămân în sarcina statului, urmând a se avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei suma de 200 lei către Baroul Mureş, reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu în recurs.

Domenii speta

Spete similare