Calitatea procesuala si interesul sunt doua conditii distincte ale actiunii civile, iar analiza los se impune independent si consecutiv.

Curtea de Apel Bucureşti-Secţia A VI-A Comercială, dosar nr.1422/122/2007, sentinţa comercială nr.168/16 octombrie 2008.

Calitatea procesuala si interesul sunt doua conditii distincte ale actiunii civile, iar analiza los se impune independent si consecutiv. In masura in care relamanta arata ca are calitate procesuala si interes in actiune, intrucat vanzarea silita a imobilului parintilor sai ii incalca abuziv dreptul sau la stabilirea domciciliului, trebuie totusi considerat ca dreptul la domiciul si locuinta, sunt chestiuni separate. Faptul ca proprietatea imobilului de domiciliu se poate stramuta (voluntar sau silit) in circuitul civil de la un titular la altul, determinand si in fapt o schimbare corespunzatoare a locuintei statornice si principale a transmitatorului bunului imobil sau a membrilor sai de familie nu poate constitui o limitare si o lipsire de protectie a dreptului la domiciliu.

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială la 05.03.2008, reclamanta CAN a chemat în judecată pe pârâţii AVAS, TN şi TA, solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr.41229/24.10.2004 de fostul Notariat de Stat Sector 3 şi înscris în Registrul de transcripţiuni inscripţiuni cu nr.18789/25.10.1995, contract încheiat între pârâţii TN şi TA şi Banca Agricolă S.A. şi, subsecvent, să se anuleze toate actele cu caracter subsecvent contractului de garanţie imobiliară şi să se dispună radierea inscripţiei ipotecare înscrise în registrul de publicitate imobiliară, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că domiciliul său de drept comun este înregistrat la adresa din Bucureşti, str. X, nr.6, bl.D12, sc.2, ap.21, sector 3, în imobilul proprietatea părinţilor săi, CP şi CI.

Se arată că potrivit art.13 şi 54 din Decretul nr.31/1954 reclamanta are un drept personal nepatrimonial la domiciliu asupra imobilului identificat la adresa de mai sus şi că, în măsura în care AVAS a pornit executarea silită a ipotecii inscripţionate cu privire la acest imobil, îşi vede afectat dreptul la domiciliu, de unde rezultă şi interesul său legitim şi personal în promovarea acţiunii de faţă.

Cât priveşte motivele de nulitate asupra contractului de garanţie reală imobiliară, reclamanta a arătat următoarele:

La 24.10.1994 pârâţii TN şi TA au încheiat cu Banca Agricolă S.A. un contract de deschidere de linie de credit în numele societăţii comerciale TI S.R.L., contract garantat cu ipoteca asupra imobilului situat în Bucureşti, str. X, nr.6, bl.D12, sc.2, ap.21, sector 3, potrivit contractului de ipotecă autentificat sub nr.41229.

Ulterior, la 25.11.1997, pârâţii TN şi TA au vândut către CP şi CI apartamentul potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.4142, prilej cu care s-a arătat că imobilul nu este grevat de nici o sarcină reală iar părţile au renunţat la verificarea registrelor de publicitate.

Întrucât Banca Agricolă S.A. a intrat în procedura falimentului iar creanţele sale au fost preluate de către AVAS potrivit contractului de cesiune nr.727251/17.12.1999, trecând la executarea garanţiei imobiliare pentru plata creditului, proprietarii ulteriori ai imobilului au aflat despre existenţa ipotecii.

Un prim motiv de nulitate care afectează acest contract, potrivit susţinerilor reclamantei, este lipsa obiectului său, potrivit art.948 pct.3 şi art.964 Cod civil.

Se arată că ipoteca trebuie să prevadă bunul imobil determinat, condiţie neîndeplinită întrucât în contractul de garanţie bunul este determinat ca fiind "apartament situat în Bucureşti, str. x, compus din 4 camere şi bucătărie".

În aceste condiţii, pornind de la noţiunile de condominiu, clădire bloc de locuinţe şi proprietate individuală, reclamanta arată că în realitate obiectul contractului de ipotecă nu este precis şi determinat.

Al doilea motiv al nulităţii este determinat de faptul că în contractul de ipotecă nu este specificată natura şi situaţia imobilului.

În acest sens, dincolo de lipsa identificării obiectului arătată mai sus, în contractul de ipotecă nu sunt trecute nici un fel de indicaţii referitoare la măsurătorile cadastrale, suprafaţa apartamentului, natura dreptului exercitat asupra acestuia, ceea ce contravine principiului specialităţii ipotecii.

Ultimul motiv al nulităţii invocată de către reclamantă constă în aceea că la constituirea ipotecii lipseşte consimţământul S.C. TI S.R.L., ca persoană obligată la restituirea creditului angajat.

În drept, sunt invocate dispoziţiile art.948 pct.3, art.964 şi art.1174 Cod civil.

Au fost ataşate cererii copia contractului de credit nr.10361/08.08.2004, copia contractului de ipotecă a cărei nulitate se solicită şi copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat între TN şi TA şi CP şi CI.

Împotriva acestei acţiuni a formulat întâmpinare pârâta AVAS solicitând anularea acţiunii ca insuficient timbrată, faţă de dispoziţiile art.20 alin.3 şi art.13 din Legea nr.146/1997, respingerea acţiunii în baza excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, şi, subsidiar, respingerea acţiunii în fond ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 16.10.2008 reclamanta a formulat cerere de renunţare la capătul doi subsecvent al cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea tuturor actelor subsecvente contractului de ipotecă autentificat sub nr.41229/24.10.1994 la fostul Notariat de Stat Sector 3, timbrând corespunzător cererile cu care instanţa a rămas învestită, aspect în raport de care pârâta AVAS s-a desistat de excepţia insuficientei timbrări invocată prin întâmpinare.

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei asupra căreia instanţa a luat cuvântul părţilor în şedinţa din 16.10.2008, susţinerile din întâmpinare ale pârâtei sunt următoarele:

Reclamanta nu deţine nici un drept de proprietate asupra imobilului, astfel că în mod neîntemeiat se prevalează de dreptul său la domiciliu care ar fi suprimat dacă AVAS ar valorifica ipoteca prin scoaterea imobilului la vânzare prin licitaţie.

Se arată că prin procedura executării silite AVAS nu suprimă dreptul reclamantei la domiciliu, care este un drept profund personal, dar şi că reclamanta îşi poate stabili domiciliul oriunde în România, ba chiar îşi poate menţine domiciliul la adresa imobilului părinţilor săi.

În cursul soluţionării litigiului cauza a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti Secţia a V-a Comercială în vederea soluţionării unei excepţii de conexitate, fiind remisă instanţei la 04.07.2008, iar la termenul de judecată din 16.10.2008 AVAS a depus la dosar copii ale unor hotărâri judecătoreşti anterioare pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cercetarea de legalitate a executării silite demarate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. X, nr.6, bl.D12, sc.2, ap.21, sector 3, proprietatea numiţilor CP şi CI.

Analizand exceptia lipsei calitatii procesuale active ridicata de catre parata AVAS, exceptia pe care o examineaza prioritar, potrivit dispozitilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, ca exceptie de fond, absoluta si peremptorie, Curtea arata urmatoarele:

Regimul procesual al actiunii in nulitate absoluta genereaza calea actiunii in justitie, data fiind gravitatea incalcarii unei norme cu caracter imperativ si care depaseste, de cele mai multe ori, sera simplului interes privat, oricarei persoane care are un interes a obtine declararea nulitatii actului in raport cu consecintele pe care nulitatea le-ar atrage.

Intrucat, in mod clasic, calitatea procesuala si interesul sunt doua conditii ale actiunii, distincte si consecutive, iar analiza calitatii precede analizei interesului, Curtea distinge ca cele doua conditii nu-si contopesc identitatea si de aceea, apreciaza ca problema calitatii partilor in judecata isi pastreaza individualitatea.

Pe de alta parte, avand in vedere ca in structura interesului intra concomitent trei caracteristici  - calitatea interesului de a fi personal si direct, legitim si juridic, nascut si actual - si ca problema calitatii procesuale active se suprapune dreptului subiectiv civil al reclamantului, Curtea apreciaza ca intr-o actiune cum este cea de fata, reclamantul trebuie sa afirme un interes personal si direct pentru a i se recunoaste dreptul la actiune.

Aceasta pentru ca interesul personal si direct corespunde unui drept subiectiv al carui titular este reclamantul, drept pe care acesta tinde sa-l proteguiasca prin actiunea in nulitate, privita prin prisma efectelor pe care le produce.

Asadar, pentru a avea calitate, trebuie evaluat daca d-na CAN primeste, ca beneficiu al acestei actiuni, protectia dreptului sau legal la domiciliu, drept pretins nelegal afectat prin executarea silita a unei garantii al carei obiect este imobilul situat in Bucureşti, str. X, nr.6, bl.D12, sc.2, ap.21, sector 3, unde isi are inregistrat domiciliul in acte.

Sau, altfel spus, trebuie evaluat daca mentinerea ipotecii si implicit posibilitatea valorificarii sale atinge nelegal si irevocabil dreptul reclamantei la stabilirea domiciliului in casa parintilor sai, titularii dreptului de proprietate ai imobilului.

Placand de la dispozitiile art. 13 si art. 54 din Drecretul nr. 31/1954, la care chiar d-na CAN face referire, Curtea arata ca acestea lamuresc conceptul de domiciliu si drept general al persoanei de a cere protectia acestui drept.

Pe de alta parte, articolul 13 al actului normativ aratat este fundamentat pe principiul realitatii, aratand ca domiciliul persoanei este acolo unde aceasta isi are locuinta statornica si principala. Asadar, domiciliul nu este un element prexif si intangibil pe care legea sa-l predetermine, ci este o variabila in existenta unei persoanei care presupune ca domiciliul este determinat ca fiind acolo unde o persoana  locuieste si traieste in mod obisnuit.

Intrucat dreptul la domiciliu trebuie privit ca reflexie a dreptului persoanei la a circulatie si stabilire, statul recunoaste doar dreptul unei persoane la domiciliu, fara insa a predetermina persoanei o alta obligatie decat aceea de a declara domiciliul in fata autoritatilor, dupa alegerea liberala a acestuia.

In aceasta situatie, dreptul de proprietate asupra locuintei nu poate fi privit ca determinant in ce priveste dreptul la domiciliu.

Faptul ca proprietatea imobilului de domiciliu se poate stramuta (voluntar sau silit) in circuitul civil de la un titular la altul, determinand si in fapt o schimbare corespunzatoare a locuintei statornice si principale a transmitatorului bunului imobil sau a membrilor sai de familie nu poate constitui o limitare si o lipsire de protectie a dreptului la domiciliu.

Locuinta este distincta de proprietate, iar faptul ca lipsirea de proprietate, in special in procedura de executare silita imobiliara, ar putea avea ca efect lipsirea unei persoane de dreptul de a locui in imobilul supus vanzarii silite, cum ar putea fi cazul reclamantei, nu inseamna o incalcare a dreptului la domiciliu pentru care statul are o obligatie de protectie, deoarece domiciliul acesteia "ii va urma" in noua sa locuinta.

Prin urmare, valorificarea ipotecii constituite prin contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 41229/24.10.2004 de fostul Notariat de Stat Sector 3 prin vanzarea silita a imobilului din Bucureşti, str. X, nr.6, bl.D12, sc.2, ap.21, sector 3 de catre AVAS si pierderea, pe cale de consecinta a eventualelor drepturi locative ale reclamantei legata de acest imobil nu echivaleaza suprimarii dreptului acesteia la domiciliu.

Si astfel, in masura in care actiunea promovata nu are in sine efectul ca, prin anularea contractului de ipoteca sa duca la recunoasterea dreptului pretins afectat, reclamanta nu poate sa se prevelaze de un interes direct si personal de natura sa protejeze eficace dreptul la domiciliu al carei titular este si pe care il pretinde afectat nelegitim prin existenta actului contestat.

De aceea, in masura in care dreptul afirmat (dreptul la domiciliu) nu are vocatia a fi protejat prin actiunea promovata in acest dosar, rezulta ca actiunea nu raspunde interesului declarat al reclamantei si, pe cale de consecinta, aceasta nu are calitatea procesuala activa a intentarii acestei actiuni.

Pentru considerentele aratate, Curtea va admite exceptia ridicata in aparare de catre AVAS si, dar fiind efectul absolut si dirimant al excepţiei, va respinge acţiunea pentru lipsa calitatii procesual active.

1

Domenii speta

Spete similare