Instanţă competentă sau organ jurisdicţional competent. Judecător delegat la Oficiul Registrului Comerţului.

Instanţă competentă sau organ jurisdicţional competent. Judecător delegat la Oficiul Registrului Comerţului.

Legea nr.26/1990 republicată şi modificată: art.8

Legea nr.31/1990 republicată şi modificată: art.260 alin.1

Codul de procedură civilă: art.158

Nu se poate discuta instanţa competentă sau după caz, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent în faţa judecătorului delegat de tribunal la Oficiul Registrului Comerţului ca şi instanţă distinctă, plenitudinea de jurisdicţie aparţinând instanţelor judecătoreşti.

(Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială; decizia comercială nr. 115R din 27.01.2009)

Deliberând constată că prin încheierea nr.80439/06.11.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti prin judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost respinsă cererea de înregistrare nr.550765/04.11.2008 formulată de petenta SC "B C" SRL ca nefondată potrivit art.260 din Legea nr.31/1990 republicată întrucât nu era de competenţa judecătorului delegat.

Împotriva încheierii precitate a formulat recurs "A I" SPRL Bucureşti solicitând admiterea recursului, modificarea acesteia şi admiterea cererii cum a fost formulată iar, în subsidiar, trimiterea cauzei instanţei competente în soluţionare.

Recurenta arată în esenţă că, a fost desemnată lichidator al SC "B C" SRL, calitate în care a solicitat prelungirea perioadei duratei lichidării cu doi ani şi că soluţia pronunţată este criticabilă pentru că, cuprinde motive contradictorii conform art.304 pct.7 Cod procedură civilă şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Se susţine că în considerente deşi se reţine că cererea era de competenţa tribunalului, în dispozitiv s-a respins cererea ca nefondată. Or, în atare situaţie judecătorul delegat trebuia să-şi decline competenţa către instanţa competentă şi nu să respingă cererea ca nefondată.

Altfel nu se disting clar motivele respingerii cererii, hotărârea necuprinzând astfel motivele pe care se sprijină.

Recurenta redă dispoziţiile art.260 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată şi modificată, art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004, art.8 din Legea nr.26/1990 cu concluzia că, dacă competenţa materială revine tribunalului, competenţa funcţională aparţine judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Pe fond, recurenta prezintă demersurile efectuate în calitatea sa de lichidator, impedimentele întâmpinate urmare operaţiunilor efectuate şi de alt lichidator nedesemnat de asociaţi şi acţiunile întreprinse  pentru anularea măsurilor luate de celălalt lichidator cu concluzia că toate acestea impun o perioadă de timp mai îndelungată ceea ce justifică cererea de faţă.

În drept se invocă art.6 din Legea nr.26/1990 republicată şi modificată, art.3041 Cod procedură civilă, art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, art.260 alin.1 din Legea nr.31/1990 republicată. Ca probe s-au propus înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu 19.50 lei taxă judiciară de timbru şi cu 0,30 lei timbru judiciar.

S-au anexat înscrisuri în copie.

Examinând motivele de recurs în ansamblu în raport de probele administrate în cauză Curtea reţine că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.

Potrivit art.158 (1) Cod procedură civilă, "când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".

Judecătorul delegat potrivit art.8 din Legea nr.26/1990 este delegat anual de preşedintele de tribunal la care acesta funcţionează, la Oficiul Registrului Comerţului unde , deţine o sferă de activitate strict ţărmurită de prevederile Legii nr.26/1990 şi Legii nr.31/1990 şi anume "controlul legalităţii operaţiunilor efectuate de Oficiul Registrului Comerţului".

Practic, acesta nu este o instanţă distinctă, plenitudinea de jurisdicţie aparţinând instanţelor judecătoreşti.

Astfel fiind situaţia, nu se poate discuta instanţa competentă sau după caz, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent în faţa judecătorului delegat de tribunal la Oficiul Registrului Comerţului ca şi instanţă distinctă.

 De aceea, judecătorul delegat corect a respins cererea de faţă ca nefondată neputând pune în discuţie declinarea de competenţă.

De altfel, cererea apare nefondată pentru că nu este de competenţa judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului s-o soluţioneze şi nu pentru că aceasta s-ar fi analizat pe fond şi ar fi nefondată pe acest aspect.

Din această perspectivă Curtea reţine că, nu există contradicţie între considerente şi dispozitiv şi că, sunt arătate motivele respingerii cererii şi anume art.260 din Legea nr.31/1990 republicată care, stabileşte competenţa în sarcina tribunalului unde recurenta va trebui să se adreseze cu o altă cerere.

Pentru aceste considerente Curtea a respins recursul ca nefondat în temeiul art.312 (1) apreciind neincidente dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă. (M.B.)

1

Domenii speta

Spete similare