Acţiune în constatare a nulităţii propriului titlu şi a titlului terţului . Lipsa de interes a acţiunii

Acţiune  în constatare a

nulităţii  propriului titlu  şi a titlului  terţului .

Lipsa de interes a  acţiunii

Legea nr.85/1992 - art. 19  alin. 2

Legea nr.112/1995 - art. 9

Cod procedură civilă: -art. 115-118; art. 132 alin. 1 şi 2, art. 292 alin.1

Cod civil :  1339

În condiţiile în care chiriaşul  după ce a cumpărat imobilul  îl înstrăinează,  acţiunea prin care se solicită constatarea nulităţii absolute atât a propriului său titlu, cât şi a titlului terţului  este lipsită de interes, întrucât indiferent de motivele invocate, redobândirea calităţii de chiriaş, urmare a  repunerii în situaţia anterioară, nu mai este posibilă.

Cererea de anulare a actului subsecvent  este lipsită de interes şi pe motiv  că  persoana  care este ţinută de garanţia  pentru evicţiune,  nu poate să evingă, pe motiv de faptă proprie.

(Dec.civ.1601/30.10.2008 -  Curtea de Apel Bucureşti Secţia a  IV-a civilă  ).

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul R. V. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, SC R V SA, D. F. şi SC J. H. I. SRL, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 89/85/2004 încheiat între SC R V SA şi reclamant, prin mandatar D. F., pentru frauda la lege, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1298/13.08.2004, încheiat între el, prin mandatar D. F., în calitate de vânzător, conform procurii autentificată sub nr. 1821/05.08.2004 de BNP S. C. D. şi SC J. H. I SRL, în calitate de cumpărătoare, reprezentată prin D. F., asociat al acestei societăţi, întrucât s-a încheiat prin fraudă la lege, restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.89/85/79/2004 încheiat între SC R V SA, în calitate de vânzător şi el, prin mandatar D. F., în calitate de cumpărător, în sensul ca el să redevină chiriaş al locuinţei situată în Bucureşti.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de chiriaş în imobilul din sector 1, conform contractului de închiriere nr. 137/16.07.1997 încheiat între reclamant, în calitate de titular, P. M. B., în calitate de proprietar şi SC R V SA, în calitate de prestator, pe o perioadă de 5 ani, între 10.05.1999 şi 10.04.2004.

Reclamantul a mai susţinut că, la data de 10.08.2004 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 89/85/2004 între P. M. B. prin SC R V SA, în calitate de vânzător şi el, prin mandatar, D. F., în calitate de cumpărător, precizându-se la art. 4 din acest contract faptul că locuinţa se vinde în baza Legii nr.85/79/1997, la cererea nr. 4578/16.07.2004, depusă de către el. La rubrica "cumpărător", semnătura aparţine mandatarei D. F., în baza procurii.

Reclamantul a mai arătat că, în baza prevederilor art.19 din Legea nr.82/1992 contractul de vânzare-cumpărare nr.89/85/2004 este lovit de nulitate absolută, deoarece imobilul ce face obiectul contractului nu este un imobil construit din fondurile locative de stat, ci a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, poziţia 382, anexa de Prahova, motivul nulităţii absolute fiind frauda la lege. S-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1928/13.08.2004 de BNP S. C. D., întrucât este un contract subsecvent contractului principal, lovit de nulitate absolută potrivit motivelor arătate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta SC J. H. I. SRL a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, motivat de împrejurarea că reclamantul nu justifică un interes, precum şi pentru că scopul şi cauza demersurilor reclamantului sunt nelegale, acesta urmărind să redevină chiriaş pentru a răscumpăra apartamentul şi a-l revinde cu un preţ mai mare decât cel primit de la pârâtă. Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, iar, în subsidiar, în ipoteza în care s-ar admite cererea reclamantului, pârâta a invocat dreptul de retenţie până la achitarea integrală a preţului plătit şi a investiţiei realizate în apartament. Instanţa de fond a calificat această cerere ca având natura juridică a unei cereri reconvenţionale, faţă de invocarea dreptului de retenţie.

Prin sentinţa civilă nr. 973/19.01.2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti

admis excepţia lipsei de interes a cererii principale şi excepţia lipsei de interes a cererii reconvenţionale, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. V., în contradictoriu cu pârâţii P. M. B. prin Primarul General, SC R V SA, D. F., J.H. I. SRL ca lipsită de interes, a respins cererea reconvenţională ca lipsită de interes.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Motivele de nulitate absolută susţinute în scris şi oral de către reclamant vizează, în esenţă, încheierea respectivului contract prin fraudă la lege, în condiţiile în care în contractul de vânzare cumpărare nr. 89/85/79/2004 s-a menţionat că locuinţa se vinde în baza Legii nr. 85/1992, deşi apartamentul în discuţie nu se număra printre imobilele construite din fondurile locative de stat.

În acest sens, s-a depus la dosar de către reclamant adresa nr. 8282/04.04.2005 emisă de SC R V SA, prin care se arată că imobilul situat în Bucureşti, sector 1, a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, poziţia 382 anexa Prahova.

S-a reţinut, de asemenea, că ulterior încheierii contractului prin care a dobândit în proprietate locuinţa, reclamantul a vândut-o către pârâta SC J. H. I. SRL, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1298/13.08.2004. Mai mult, la data de 08.09.2004, reclamantul a cumpărat o altă locuinţă, situată în Bucureşti, sector 6, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2294/2004 de BNPA M. M. şi C. M.

Instanţa a constatat că excepţia lipsei de interes este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Printre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, se cere şi condiţia existenţei interesului, reprezentând folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, fiind necesar ca interesul să îndeplinească cumulativ cerinţele de a fi legitim, juridic, personal şi direct, născut şi actual.

Astfel, se cere ca interesul să fie în legătură cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situaţia juridică legală pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie, folosul practic să-l vizeze pe cel care recurge la acţiune şi să existe în momentul în care se exercită dreptul la acţiune, în sensul că partea  s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune.

Or, cu referire la acuza de faţă, instanţa a reţinut că reclamantul urmăreşte prin promovarea acţiuni repunerea sa în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 89/85/59/2004, în sensul de a redeveni chiriaş al statului.

Având în vedere situaţia juridică a imobilului, respectiv aceea de imobil naţionalizat, instanţa a reţinut că sunt incidente în cauză prevederile art. 9 din Legea nr.112/1995, potrivit cărora, chiriaşii titulari de contract şi ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, pot opta, după expirarea termenului prevăzut de art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a preţului, cu excepţia chiriaşilor titulari sau membrilor familiei lor - soţ, soţie, copii minori - care au dobândit sau au înstrăinat o locuinţă proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.

Or, la data de 08.09.2004, reclamantul a cumpărat o altă locuinţă, situată în Bucureşti,  sector 6, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2294/2004 de BNPA M.M. şi C. M. Se observă că reclamantul nu justifică în cauză aducerea vreunei atingeri a drepturilor sale de natură să conducă la justificarea interesului său în promovarea prezentei cereri.

Având în vedere soluţia dată cererii principale, instanţa a constatat că şi cererea reconvenţională este lipsită de interes.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 17.04.2007, reclamantul R. V. a declarat apel, pentru următoarele motive:

Să se constate că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată introductivă la instanţă este art. 19 din Legea nr. 85/1992 în care se prevede în mod expres faptul că contractele de vânzare-cumpărare ale locuinţelor care nu au fost construite din fondurile statului, ci au fost trecute în proprietate, sunt lovite de nulitate absolută, iar în prezenta cauză s-a făcut dovada că acest contract de vânzare nr. 89/85/79/2004 este lovit de nulitate absolută, întrucât imobilul din Bucureşti, sector 1, ce face obiectul acestui contract, se încadrează în prevederile acestui articol, nefiind un imobil construit din fondurile locative ale statului, aşa cum rezultă din adresa nr. 8282/4.04.2005 emisă de SC R V SA.

S-a arătat de către apelant, că la data de 16.01.2007 a formulat o cerere completatoare a cererii introductive prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare menţionat, pentru lipsa totală a consimţământului la încheierea acestuia, la rubrica "cumpărător" este menţionat numele său şi nicidecum numele vreunui mandatar, iar în dreptul semnăturii, fiind făcută menţiunea cu procură, D. F. Din cuprinsul procurii, reiese clar limita mandatului, respectiv să ridice de la SC R V SA contractul de vânzare-cumpărare încheiat pe numele său şi nicidecum să-şi dea consimţământul în numele lui şi pentru el la încheierea acestui contract.

S-a mai arătat că, instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia lipsei de interes, atât timp cât din probele administrate rezultă evident faptul că acest contract de vânzare-cumpărare aste lovit de nulitate absolută, fiind încheiat atât prin fraudă la lege, cât şi prin lipsa totală a consimţământului la încheierea acestui contract.

Instanţa de fond a reţinut că nu şi-a dovedit interesul în promovarea acestei acţiuni, întrucât la data de 08.09.2004 a dobândit calitatea de proprietar al altui imobil, fără însă a reţine că nu şi-a dat consimţământul la cumpărarea imobilului din  sectorul 1 astfel că acel contract nu este valabil încheiat.

De asemenea, instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile imperative ale Legii nr. 85/1992, art. 19 alin.2, în sensul că nulitatea poate fi invocată de orice persoană şi pe orice cale.

Este evident faptul că, atât timp cât nu şi-a dat consimţământul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului în care avea calitatea de chiriaş şi a fost evacuat de D. F. din acest apartament, aşa cum recunoaşte în răspunsul la interogatoriul luat în faţa instanţei de judecată şi-a dovedit întrutotul interesul în promovarea unei asemenea acţiuni.

S-a solicitat a se constata că toate cerinţele interesului sunt îndeplinite, respectiv că dovedeşte un interes legitim, atât timp cât însăşi legea prevede calea judecătorească pentru constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în aceste condiţii. De asemenea, şi cerinţa caracterului personal al interesului este dovedită în prezenta acuză, el având calitatea de chiriaş al apartamentului respectiv, cerinţa ca interesul să fie născut şi actual este de asemenea îndeplinită, având în vedere faptul că el nu şi-a dat niciodată consimţământul la cumpărarea acestuia.

La data de 18.07.2007, intimata-pârâtă SC R V SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca inadmisibil şi menţinerea soluţiei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

În motivare s-a arătat că în mod corect instanţa de fond a apreciat că acţiunea formulată de către reclamant este lipsită de interes. Apelantul-reclamant a solicitat emiterea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate nulitatea unor contracte de vânzare-cumpărare din care acesta a avut un beneficiu, respectiv a cumpărat o casă de la stat cu un preţ derizoriu şi a vândut-o apoi la preţul pieţei, după care, cu suma primită a achiziţionat un alt apartament. Această situaţie nu justifică interesul acestuia de a cere instanţei nulitatea contractelor amintite mai sus, pentru care a primit şi a beneficiat de preţul cerut.

Mai mult, apelantul-reclamant a cerut să redevină chiriaş al statului, cu alte cuvinte să renunţe la beneficiul avut prin cumpărarea şi vânzarea imobilului în schimbul unei calităţi de chiriaş, calitate pe care nu o mai poate dobândi în prezent, deoarece calitatea de chiriaş al statului o poate avea numai cel care nu deţine în proprietate un imobil şi care nu a înstrăinat un imobil proprietate personală.

Astfel, se observă că apelantul-reclamant nu justifică în cauză aducerea vreunei atingeri a drepturilor sale de natură să conducă la justificarea interesului său în promovarea prezentei cereri.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă şi Legea nr. 112/ 1995.

La data de 26.09.2007, intimata pârâtă SC J.H I. SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind temeinică şi legală.

În motivare s-a arătat că nu se poate reţine nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 89/85/79/2004 pe considerentul fraudei la lege, deoarece preţul rămâne acelaşi, astfel încât statul, cât şi cumpărătorul nu au fost prejudiciaţi în nici un fel, imobilul nu a fost şi nu este revendicat, imobilul a fost preluat cu titlu de către stat.

Motivele de nulitate absolută pe considerentul lipsei totale a consimţământului nu au putu fi reţinute, deoarece existenţa acestuia reiese din însăşi actele întreprinse şi semnate de apelant.

Intimata a mai arătat că apelantul nu justifică nici un interes în promovarea acţiunii.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 115-118 Cod procedură civilă, art. 494, 948,954,969,970,971,977,1337,1339,1345,1346 Cod civil.

Tribunalul a reţinut că interesul reclamantului nu este nici personal, nici născut şi actual. Astfel, cum în mod corect instanţa de fond a reţinut, folosul practic justificat şi urmărit de apelantul-reclamant este acela de a redeveni chiriaş al apartamentului situat în Bucureşti,  sector 1.

Din probatoriul administrat în cauză, în dovedirea interesului promovării acţiunii, reiese faptul că apelantul-reclamant, după ce a cumpărat apartamentul situat în Bucureşti, sector 1, l-a înstrăinat către intimata pârâtă SC J.I. SRL, iar apoi, cu banii obţinuţi a cumpărat apartamentul nr. 38, situat în Bucureşti, sector 6, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2294/2004 de BNPA M.M şi C. M., astfel că în aceste condiţii, nu mai poate beneficia de calitatea de chiriaş şi nici ulterior de proprietar-cumpărător, nemaiîntrunind condiţiile prevăzute de lege, pentru achiziţionarea acestui apartament.

Având în vedere aceste aspecte, apelantul-reclamant nu justifică interesul său în promovarea acţiunii privind constatarea nulităţii absolute a celor două contracte, el nedovedind care este folosul practic pe care îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, astfel că prin  decizia  civilă nr.  1537A/30.11.2007  apelul a fost respins  ca nefondat.

Împotriva  deciziei  menţionate a  declarat recurs  reclamantul  R.V. solicitând casarea  hotărârilor pronunţate  în primă instanţă şi în apel şi trimiterea  cauzei la  judecătorie  pentru continuarea  judecăţii.

În motivarea  recursului s-a arătat  că cererea  precizatoare  a acţiunii  introductive  a fost greşit  considerată  ca tardivă  de către instanţele de fond  în condiţiile în care prin  aceasta  nu se schimba obiectul pricinii ci doar se completau  motivele de nulitate absolută a contractului.

De asemenea, s-a  arătat  că excepţia lipsei de interes a fost greşit  admisă în condiţiile  în care nu a fost analizat motivul  de nulitate  absolută rezultat din faptul  lipsei totale  a consimţământului  la momentul încheierii actului atacat.

În drept recursul a fost întemeiat  pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine  următoarele :

Prin încheierea  din data  de 16.01.2007  judecătoria a constatat că cererea  formulată de către reclamant la  data de  16.01.2007  este o modificare  a acţiunii introductive  şi întrucât  a fost depusă după  prima zi de înfăţişare este tardivă.

Dat fiind faptul că  prin cererea completatoare  (denumită  ca atare inclusiv  de către reclamant) s-a  invocat un alt  motiv de nulitate şi anume " lipsa totală a consimţământului la încheierea contractului", Curtea  reţine că respectiva  cerere se înscrie în domeniul propriu de aplicare al dispoziţiilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă .

Potrivit  textului de lege menţionat " la prima  zi de înfăţişare, instanţa va putea da reclamantului un termen pentru  întregirea  sau modificarea  cererii precum şi pentru a propune  noi dovezi".

Pentru a nu fi caz  de modificare peste termen a cererii introductive ar fi fost  necesar ca cererea la care se referă  recurentul să se încadreze  într-una dintre  situaţiile prevăzute  de art. 132  alin. 2 Cod procedură civilă , conform căruia  "cererea  nu se socoteşte  modificată  şi nu se va  da termen, ci se vor trece  în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale  făcute de instanţă: 1. când  se  îndreaptă  greşelile materiale  din cuprinsul cererii; 2. când reclamantul măreşte  sau micşorează  câtimea obiectului  cererii;  3. când  cere valoarea  obiectului  pierdut  sau pierit ; 4. când înlocuieşte  cererea în  constatare  printr-o cerere  pentru  realizarea dreptului  sau dimpotrivă  în  cazul în care cererea  în constatare  poate fi primită.

Invocarea unui alt motiv  de nulitate  în faţa instanţei  nu reprezintă o situaţie  care să poată  fi încadrată  într-unul dintre cazurile  prevăzute de art. 132  alin. 2  Cod procedură civilă, astfel  că o cerere  cu un astfel  de conţinut  este în mod  indubitabil  una de întregire  sau modificare  a acţiunii introductive  care nu poate fi primită  după prima zi de înfăţişare decât cu acordul  părţii adverse , ceea ce nu este  cazul în speţă.

În consecinţă,  Curtea reţine că judecătoria a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.132  Cod procedură civilă, iar tribunalul  a făcut o corectă  aplicare a dispoziţiilor  art. 292  alin. 1 Cod procedură civilă.

Din perspectiva  chiriaşului  care, după ce a cumpărat  imobilul îl înstrăinează  unui terţ , apare  ca fiind lipsită de  orice folos practic  acţiunea prin care  solicită  constatarea nulităţii  absolute atât a  propriului  său titlu cât şi a titlului terţului în condiţiile în care indiferent de motive redobândirea  calităţii de chiriaş, urmare  a  repunerii în situaţia anterioară, nu mai este posibilă.

Mai mult, în speţă,  este relevant  faptul că recurentul invocă propria  sa culpă  în susţinerea  nulităţii contractului de vânzare-cumpărare  încheiat cu 

SC  R V SA, în condiţiile în care nimeni  nu poate invoca  necunoaşterea legii ( nemo  censetur  ignorare legem). Raportat la  solicitarea  recurentului de a se anula  inclusiv  actul subsecvent  , cererea apare ca fiind lipsită de  interes şi pe motiv  că persoana care  este ţinută de garanţia pentru evicţiune nu poate să evingă. În cauză, dacă s-ar  admite cererea  de anulare  a actului subsecvent  ar fi vorba de evicţiune pe motiv de  faptă proprie  a vânzătorului. Or, în art.  1339 C.civ. se arată clar că " în nici un mod  vânzătorul nu se poate  sustrage  de la răspunderea pentru evicţiunea  care ar rezulta  dintr-un fapt personal  al său;  orice convenţie  contrarie este nulă.

În consecinţă, Curtea  reţine că în mod corect  judecătoria a admis  excepţia lipsei de interes  iar tribunalul a respins în mod  corect apelul .

Pentru motivele arătate,  în baza  art. 312 alin. 1 teza  a  2-a Cod procedură civilă , curtea va respinge  recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare